Singurul sat rotund din România, Charlottenburg, a prins viață vineri, când aproape 800 de copii din toată zona de vest a țării au participat la 'O lecție de viață' - eveniment educativ organizat de Direcția Silvică Timiș, în cadrul programului 'Săptămâna verde', unde le-au fost pregătite o mulțime de activități în aer liber, dar și o vizită la Muzeul Cinegetic din localitate.

Copiii au fost atrași de fiecare stand, au tras cu arcul, unii dintre ei fiind chiar cercetași voluntari și buni trăgători cu arcul, alții au construit blocuri din cuburi de lemn în miniatură, au hrănit animale de companie, au învățat să sădească puieți și să-i îngrijească, în livada muzeului.

'Eu am fost în tabăra vikingă, unde se organizau diferite jocuri, la fel ca aici. Ne băteam cu săbii, cu topoare (din plastic, n.r.). Întotdeauna câștigau cei mai mari. Aici, cel mai mult îmi place un joc cu bâte, trasul cu arcul, iar din muzeu, ursul de la intrare', a spus Daniel, elev în clasa a V-a.

Pe lângă acestea, angajați de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Timiș i-au învățat pe copii cum să acorde primul ajutor, pe mulaje din plastic, dar și cum să intervină în caz de incendiu, până la sosirea pompierilor: cu extinctorul cu gaz, apoi cu cel cu pulbere și mai pe urmă, cu tunul cu apă, ultima manevră revenindu-le pompierilor profesioniști.

Jocul flăcărilor provocate și supravegheate de intervenționiștii de la ISU Timiș i-a fascinat pe toți, iar la propunerea pompierului care le-a explicat demonstrația au pornit prin sat, să le spună oamenilor cum 'să nu se joace cu focul', într-o campanie spontană.

Muzeografa Mihaela Bojincă, cea care i-a întâmpinat pe cei mici cu o traistă cu povești, despre fiecare specie de animale, despre fiecare trofeu, dar și despre grija pentru animale, a precizat, pentru AGERPRES, că la Muzeul Cinegetic din Charlottenburg ajung în vizită, anual, peste 5.000 de copii.

'Dacă vedeți un pui de căprioară lăsat singur, nu îl luați! Mama lui știe de ce l-a lăsat acolo; înseamnă că numai ce l-a născut. Nu îl luăm. Nu încercăm să ne băgăm în natură, pentru că nu știm cum să tratăm animalele, nu știm noi ce e bine pentru ele (...). Căprioara și căpriorul nu au nicio legătură cu căprioara. Sunt din aceeași familie, a cervidelor, dar nu au legătură. Întotdeauna, cerbul are coarne. Dacă se întâmplă ca o căprioară să aibă coarne, înseamnă că are malformații genetice și trebuie scutită de suferință sau să protejăm specia, pentru că altfel ar da naștere unor puiuți tot cu malformații. Lipătarul este singura specie care de la naștere până când moare are pe piele buline albe, dar numai vara. În fiecare an le cad coarnele, care se refac în trei luni și jumătate', le-a explicat copiilor muzeografa.

Mihaela Bojincă le-a mai povestit celor mici și despre istoria locului, care spune că în urmă cu vreun veac și jumătate, contele Sigfrid Winphen avea să înnobileze pădurea din Charlottenburg cu specii alese de arbori, dar și cu exemplare deosebite de cerbi comuni și lopătari aduși din Boemia, Austria și Serbia, din așezarea bănățeană urmând să se populeze cu cerbi și celelalte păduri din România, unde până atunci nu existau cervide (cerbi).

În secolul XIX, contele a împrejmuit cele 1.200 de hectare de pădure, pentru a proteja fauna și flora, creând un minunat loc sigur de relaxare pentru aristocrații vremii, unde se organizau partide de vânătoare.

Pentru a ocroti și satul de atacurile turmelor de cervide, Winphen a împrejmuit și localitatea cu un gard de protecție, conservând forma de astăzi a așezării, de cerc, asemeni unui inel, unicat în România și declarată monument natural.

Muzeografa le-a dezvăluit și o legendă frumoasă despre satul rotund: un vrăjitor înaripat, care zbura pe deasupra locului, gelos că satul nu poartă numele lui, a rostit un blestem, ca localitatea să nu poată fi văzută în toată splendoarea ei decât de făpturi înaripate, dragoni. La fel, și astăzi, forma rotundă a satului, asemeni unui inel, nu se poate vedea clar decât din aer, din aeroplane sau drone. AGERPRES / (A - redactor: Otilia Halunga, editor: Marius Frățilă, editor online: Simona Aruştei)