Simularea examenului de Evaluare Naţională vine anul acesta cu o nouă provocare, în special pentru profesorii de gimnaziu, fiind primul an în care se va face corectarea digitalizată a lucrărilor, după ce, în anul şcolar anterior, această metodă s-a aplicat la sesiunea de toamnă a Bacalaureatului şi la câteva dintre olimpiadele naţionale.

Cei mai mulţi profesori susţin corectarea digitalizată a lucrărilor, însă unii sunt de părere că trecerea de la un sistem la altul s-a făcut poate prea brusc, fără o pilotare anterioară adecvată, astfel că rămân multe semne de întrebare: Se va putea corecta de acasă? Vor exista probleme cu platforma? Cât timp se va economisi cu această metodă de corectare?

"Din anumite puncte de vedere, se anunţă a fi mai simplă această metodă de corectare. Este fără îndoială un avantaj. Eu corectez de peste zece ani la Evaluarea Naţională. Până acum, trebuia să ai două-trei seturi de borderouri, să treci notele pe fiecare dintre ele şi mai apoi, la final, pe lucrare, puteau exista erori involuntare de transcriere a notei de pe borderou pe teză, care acum vor fi eliminate. Acesta este cu siguranţă un avantaj. Acum există o grilă în dreptul lucrării, pe care selectăm direct punctajul. Dar, fiind pentru prima dată, încă nu ştim exact cum va fi. E interesant de văzut dacă vor exista erori pe platformă, ce alte probleme vor exista, cât timp se va economisi. Deocamdată, noi am primit un mail acum o săptămână pentru a testa adresa de mail, iar joi am primit un alt mail, o informare oficială de la operatorul centrului de examen să verificăm că adresa e corectă şi să nu uităm să ne activăm contul. Asta înseamnă că, teoretic, vom putea lucra de acasă. Practic, nu ştim încă", a declarat, pentru AGERPRES, Elena Manole, profesor de Limba şi literatura română la Şcoala Gimnazială "Anghel Saligny" din Focşani.

Elena Manole este unul dintre profesorii care în urmă cu mai mult timp a avut şansa să facă un curs de evaluator special conceput pentru corectarea lucrărilor la Evaluarea Naţională, însă nu toţi colegii săi au participat la aceste cursuri, care, în opinia sa, erau benefice, mai ales pentru materiile umaniste, cum este cazul Limbii române.

"În urmă cu mai mult timp, Ministerul Educaţiei a organizat un curs de evaluator, care era cumva obligatoriu la acea vreme. Cursul a fost exclusiv în format online, cu formatori din întreaga ţară, iar intenţia acestui curs a fost foarte bună, pentru că, într-un fel, ne-a uniformizat cu corectura. A fost o experienţă foarte bună, doar că nu pentru toţi, pentru că nu toţi cei care s-au înscris au apucat să îl facă. Acum, din câte ştiu, acest curs nu se mai face. Dar am înţeles că nu reprezintă cerinţă obligatorie pentru a corecta la Evaluarea Naţională. Există şi mulţi profesori care se feresc de experienţa digitală, pe care o văd mai complicată. Şi nu cred că are neapărat legătură cu vârsta. Pentru că noi am avut experienţa pandemiei, în care toţi ne-am cumpărat laptopuri sau calculatoare, viteză mai mare la internet, dar tot au existat probleme cu conexiunea, ne-am făcut cursuri diverse, dar tot am pierdut din materie şi s-au constatat goluri când s-au întors copiii la şcoală. De aceea, experienţa pandemiei ne-a adus în prezent la această privire reticentă privind evaluarea digitalizată. Cred că e un fel de experiment. Ar fi fost necesară mai multă pilotare la modul serios, cu avantaje, dezavantaje, plusuri, minusuri şi abia după aceea să se ia o decizie finală, după o analiză mai atentă dacă notarea uniformizată, obiectivă se poate realiza'', a spus ea.

Pentru cadrele didactice, noua formă de corectare apare ca o provocare.

''Credem că ne va solicita mai mult, că ne va pune în faţa unor noi provocări, dar poate că suntem doar circumspecţi şi nu avem dreptate. De aceea şi mulţi dintre noi am fost de acord să participă la această simulare, pentru a vedea ce ne aşteaptă în vară şi să putem să-i ajutăm pe copiii noştri. Noi, evaluatorii, am primit un material. Ce materiale au primit elevii? Pentru că şi ei ar trebui instruiţi asupra a ceea ce-i aşteaptă, cum să-şi gestioneze timpul şi mai ales emoţiile. Chiar dacă pentru ei, la nivel de examen, nu se schimbă nimic, această aşteptare a corecturii va crea şi asupra lor o presiune la nivel emoţional. Noi încercăm să le explicăm la clasă că această corectură are menirea să crească gradul de obiectivitate, că ei ar putea avea de câştigat ca urmare a acestei corecturi. Dar poate nu am avut destul timp", consideră Elena Manole.

Carmen Ion, profesor de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional Pedagogic "Spiru Haret" din Focşani, nu este pentru prima dată pusă în faţa corectării digitalizate, fiind profesor corector la una dintre olimpiadele de anul trecut care au adoptat această metodă. Spune că a corectat de acasă, în ritmul său, fără intruziuni de niciun fel, şi a putut să vadă beneficiile acestei corecturi.

"Nu este prima dată când am această experienţă, pentru că am folosit corectura digitalizată şi în vară, la olimpiadă. A fost bine pentru că am putut să îmi gestionez timpul cum am crezut eu de cuviinţă. Ceea ce mi-a plăcut şi mai mult a fost faptul că, fiind doar tu, cu un calculator în faţă, acest lucru te determină să fii acolo prezent 100%. În sensul că nu mai foşgăie nimeni în jurul tău cum se întâmpla la corectura în fizic, un profesor evaluator care mai găseşte un lucru amuzant pe care îl împrăştie la toată lumea, cineva care vine să ne întrebe dacă am terminat, dacă avem nevoie de apă sau mâncare etc. Pe de altă parte, cadrul acesta impersonal te forţează foarte tare. Teza pe care tu o corectezi poate ajunge la oricine, oriunde în ţară. Şi asta te determină să analizezi cu foarte mare atenţie fiecare pas, fiecare punct pe care îl dai sau nu îl dai. Nu ştiu dacă putem vorbi de o mai mare rapiditate a corecturii, pentru că asta depinde de ritul fiecărui profesor şi mai ales de alfabetizarea digitală a fiecărui profesor. Cât de obişnuit este să lucreze pe calculator, cât de lejer îi vine să facă lucrul acesta. Eu nu sunt neapărat foarte tehnică, dar lucrez zilnic cu calculatorul, aş zice că mă descurc. Au trecut doi ani de la pandemie şi profesorii s-au întors în clasă. Ştiu că sunt foarte mulţi profesori în ţară care folosesc în continuare aplicaţii digitale la clasă sau multe alte chestii digitale, dar şi mulţi care nu le mai folosesc. Este o chestiune de deschidere, de deprindere, de vârstă, şi da, de putinţă", a explicat Carmen Ion.

Profesorul afirmă că şi-ar dori să aibă un feedback în urma corectării lucrărilor, mai ales în cazul celor cu diferenţe mai mari de un punct între cele două corecturi şi care ajung ulterior la un al treilea profesor. Pentru că, spune ea, ar reuşi astfel să se evalueze la rândul său, să înţeleagă unde a notat cu mai multă lejeritate sau, dimpotrivă, unde a fost prea dură.

"O parte pe care am simţit-o ca un deficit este faptul că nu am primit niciun feedback. Nu ştiu, de exemplu, ce s-a întâmplat cu lucrările mele care au ajuns la a treia mână la evaluare pentru că au existat diferenţe mai mari de un punct între cele două note. A treia mână a notat mai mult către mine sau către celălalt profesor evaluator? Cât de bine am evaluat eu acea teză? Eu mi-aş dori să ştiu acest lucru, mai ales în condiţiile în care a treia notă se apropie mai mult de nota celuilalt evaluator şi nu de a mea. Pentru că atunci înseamnă că e o problemă la mine şi pe aceasta aş vrea să o ştiu. Cred că această pilotare la simularea cu corectură online ar trebui şi precedată şi urmată de sesiuni de formare şi mai ales de feedback pentru profesori. Cel puţin la Limba română. Nu neapărat la Matematică sau Istorie, pentru că acolo sunt noţiuni foarte concrete, iar cerinţele sunt foarte riguros construite. La Limba română, atunci când elevul trebuie să comenteze sau să explice ceva, fiecare vine cu propria opinie. Şi pentru profesori, e nevoie de o anumită uniformizare a opiniilor în ceea ce priveşte modul de corectură. La corectura în fizic, de obicei, înainte de preluarea lucrărilor, ne uitam pe bareme, stăteam jumătate de oră cu toţi profesorii şi ne dădeam soluţii pentru diverse situaţii. De aceea feedback-ul, acum, la simulare, cred că este foarte important. Eu am nevoie de acest lucru, pentru a şti unde am fost prea dură, unde am notat în plus sau în minus etc", a opinat Carmen Ion.

Unii profesori consideră însă că digitalizarea actului de învăţământ nu trebuie dusă la extreme, pentru că acest lucru ar însemna minimalizarea rolului profesorului la clasă.

"Există şi beneficii al acestui tip de corectare, pentru că, dacă greşeşti, calculatorul nu te lasă să mergi mai departe. Aş putea spune chiar că există o mai mare obiectivitate a corecturii. La corectura în fizic, poate mai treceai cu vederea unele situaţii, te sfătuiai cu colegul, dar acum, fiind singur cu calculatorul, acest fapt te obligă să fii mai atent, mai obiectiv, pentru că nu ştii cine corectează cealaltă teză şi cum anume va corecta colegul. Susţin corectura digitală, dar trendul acesta al digitalizării nu este întru totul ok, pentru că dispare comunicarea umană. Nu este un lucru rău, dar nu cred că digitalizarea ar trebui dusă la extreme. Ce-ar fi să merg la clasă şi să nu spun nimic, elevii să îşi deschidă calculatoarele şi să lucreze pe calculator? Prea se minimalizează rolul profesorului cu această digitalizare. Nu mai există nicio activitate dacă nu există digitalizare şi acest lucru nu cred că este tocmai în regulă", a fost de părere profesorul de Matematică de la Colegiul Naţional "Unirea" Focşani, Enache Pătraşcu.

Dacă digitalizarea reprezintă soluţia pentru învăţământul românesc rămâne de văzut. Deocamdată, unii profesori spun că există realităţi în învăţământul românesc parcă nu tocmai de secol XXI, unde priorităţile ar trebui să fie altele. Şi mai ales, că ar trebui să se ţină mai mult cont de componenta emoţională a unui examen care, în unele cazuri, poate schimba destinul unui elev.

"De exemplu, în ghid se specifică faptul că, dacă o teză nu este lizibilă, acest lucru se semnalează către comisia judeţeană şi cere o examinare direct pe lucrare, ceea ce înseamnă timp. Şi atunci, dacă apar probleme care ne întorc către comisii şi subcomisii, cât timp se economiseşte de fapt? Câţi bani au intrat în această platformă şi cât mai intră şi oare, cât ar fi trebuit cu adevărat investit în educaţie pentru a nu mai avea situaţii de scenariu science-fiction, ca de exemplu să fii într-o şcoală din mediul rural, unde te încălzeşti cu lemne, dacă cumva ţi se aduc lemne şi îţi face cineva focul, dar lucrările să fie scanate de profesor? Un amestec de tradiţional cu modern deranjant. De parcă nu reuşim să vedem realitatea din sistemul actual de educaţie. În continuare, şi eu şi colegii mei suntem aproape de copiii noştri, credem în acest trio, profesor - copil - părinte, dar se pare că există viziuni care consideră că modernizarea, digitalizarea reprezintă soluţia. Şi probabil din partea unui profesor de Matematică, răspunsul este unul pozitiv, dar noi, profesorii de Limba română, înclinăm şi spre alte aspecte de ordin afectiv şi nu putem gândi că măsura aplicată pe o lucrare este la 'punct şi virgulă'. Pentru că 'punctul şi virgula' de regulă este cu minus pentru elev, nu cu plus. Ani de zile, abordarea în centrele de examinare clasice a fost să ne gândim şi la emoţiile copilului respectiv, că e primul examen al lui (Evaluarea Naţională - n.r.), care, din păcate, uneori decide viitorul. Nu ştiu cum va fi detaliată pe partea de compoziţie corectura, aşteptăm cu toţii noile instrucţiuni pe subiect, mai ales pe subiectul de compoziţie", a susţinut Elena Manole.

Inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Vrancea, Daniela Marchitan, spune că, până în prezent, feedback-ul primit de la profesori privind această metodă de evaluare este unul pozitiv, iar simulările examenelor naţionale vor ajuta la remedierea deficienţelor, astfel încât atât profesorii, cât şi elevii să fie pregătiţi în vară, când vor avea loc examenele propriu-zise.

"Din feedback-ul pe care l-am primit de la profesorii corectori în toamnă, la examenul de Bacalaureat, impresiile sunt foarte bune, în sensul că se scurtează foarte mult timpul de evaluare, precum şi erorile produse din pricina trecerii notelor de pe multele borderouri care se făceau până acum pe lucrare. Fiecare profesor primeşte un cont cu care se loghează pe această platformă, i se alocă un număr de lucrări, distribuite aleatoriu de Ministerul Educaţiei, astfel că pe platformă vor găsi lucrările scanate şi borderoul. Rezultatele corecturii sunt automat înregistrate, iar profesorii spun că sunt foarte încântaţi de această metodă de evaluare. Procesul în sine de evaluare nu necesită cunoştinţe complicate în ceea ce priveşte tehnica, lucrul pe calculator. Zilele trecute ne-am întâlnit cu preşedinţii secţiilor de evaluare şi cu operatorii din aceste secţii, urmând ca dumnealor, la nivel de şcoală, să facă instructajul cu profesorii evaluatori din şcoli. Până în prezent, profesorii nu au avut de sesizat alte aspecte legate de corectură, dar mulţi dintre aceştia vor participa pentru prima dată la o astfel de evaluare. De aceea este bine-venită această simulare. Vom vedea imediat după care este feedback-ul de la colegii profesori. Şi noi suntem curioşi atât în privinţa corecturii, pentru că acolo unde se vor înregistra probleme, vor trebui făcute planuri de remediere a situaţiilor, cât şi pentru rezultatele elevilor. Dar faptul că dăm această simulare acum ne va permite să ne perfecţionăm până la examenele din vară", a afirmat Daniela Marchitan.

În Vrancea, 2.910 elevi susţin, luni dimineaţă, simularea examenului de Evaluare Naţională, în 91 de centre, dintre care 54 sunt centre de examen şi alte 37 centre arondate. Printre aceştia, şi 20 de copii cu cazuri speciale, care, în funcţie de problemele de sănătate, vor beneficia fiecare de un anumit tip de evaluare, conform procedurii. AGERPRES/(A - autor: Dana Lepădatu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Sursa foto: Școala Gimnazială Anghel Saligny Focșani/Facebook.com