În cei peste 3.000 de kilometri străbătuţi în primele patru zile, de la Jibou până în Rusia, la Kazan, membrii expediţiei RO-CRES au regăsit flora prezentă în România cu mii de ani în urmă, specialiştii botanişti recoltând şi primele probe din arbori de pe traseu, pentru a putea determina efectul schimbărilor climatice asupra Pădurii Boreale, "plămânul verde al planetei".

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

Expediţia de cercetare "Efectele Schimbărilor Climatice asupra Marii Păduri Boreale" (RO-CRES Romanian ClimateChange Research Expeditian Siberia) a pornit vineri, 15 iunie, de la Grădina Botanică a Centrului de Cercetări Biologice (CCB) Jibou, instituţie ce a iniţiat acest proiect, în parteneriat cu Universitatea "Babeş-Bolyai" (UBB) Cluj Napoca, şi va urma, în perioada 15 iunie - 15 iulie, un traseu de circa 22.000 de kilometri, având ca destinaţie finală oraşul rusesc Vladivostok.

În primele patru zile, cele trei maşini în care călătoresc cei 11 membri ai expediţiei au trecut graniţa în Ucraina pe la vama Siret, ulterior traversând Prutul pentru a ajunge în Podişul Podoliei. Înainte însă, primul popas în Ucraina a fost făcut la Fântâna Albă, pentru a-i comemora pe românii care şi-au pierdut viaţa aici, în 1941. În amintirea celor peste 3.000 de români ce au fost ucişi aici, în 1941, de grănicerii sovietici, întrucât voiau să treacă graniţa în România după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Membrii expediţiei au lăsat un mic drapel tricolor şi au aprins câteva lumânări la rădăcina unui arbore din pădurea de la marginea localităţii.

Conferenţiarul universitar de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului din cadrul UBB, geograful de mediu Sabin Bădărău, a declarat luni, pentru AGERPRES, că primele remarci ale expediţiei sunt legate de distrugerea biodiversităţii florei şi fainei prin realizarea de culturi intensive, fertilizate cu substanţe chimice, aşa cum este cazul în Ucraina.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

"În prima zi am trecut Carpaţii Orientali, la noi în ţară, ne-am bucurat de priveliştea unor munţi mai înalţi, pe care o să-i mai vedem doar în Asia Centrală, după care am trecut în marea, imensa platformă est-europeană, care este o 'plăcintă' de piatră, acoperită cu o cuvertură de sol, trecând de la sud spre nord, de la silvostepă, la pădurea hemiboreală, cum îi spun acum specialiştii ruşi. Am trecut astfel prin silvostepa din podişul Podoliei, din Ucraina, acolo unde am văzut înspăimântătoarea, realmente, lipsă de biodiversitate. Cultura aceea intensivă din Ucraina, plină de pesticide, de chimicale ne-a cam speriat, în sensul că păsările apăreau foarte rar. De exemplu, în România şi în toată Europa Centrală şoimul şorecar este o prezenţă comună. Acolo nu vedeai pe sute de kilometri niciun exemplar, darămite răpitoare mai rare, pentru că, aşa cum ne spunea colegul Sandu Stermin, în agricultura chimizată şoarecii şi micile rozătoare dispar şi atunci şi răpitoarele dispar. Şi din punct de vedere vegetal lucrurile nu stăteau prea bine", a apreciat Sabin Bădărău.

Potrivit acestuia, în zona de graniţă a Ucrainei cu Rusia, la câmpie, a fost văzută şi o plantă care în România creşte doar în zonele montane.

"Am trecut în zona pădurilor de foioase, mai ales spre graniţa cu Rusia, unde am văzut pentru prima dată ceea ce la noi nu poţi vedea. În pădurile de platformă, de câmpie cu piatră dedesubt, am găsit specii care la noi în Carpaţi sunt de conceput să le găseşti doar pe stâncile din munţi. Astfel, am găsit o specie de Sempervivum, de 'urechelniţă', cum îi spunem noi, plantă 'urechelniţă', care creşte la noi pe munţii calcaroşi. Aici am găsit-o în pădure, pe relief complet plan. Dar pădurile de aici nu sunt pe sedimente, ci pe stâncă roasă de mii şi mii de ani", a subliniat geograful de mediu.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

Pe lângă frumuseţea pădurilor de mesteacăn, geograful a remarcat şi pericolul reprezentat de speciile de plante invazive văzute pe traseu.

"Ne-a uimit şi pe mine şi pe colegi speciile invazive care la noi nu sunt şi ne temem că ar putea apărea şi în România. E o specie de lupin mov, pe care o avem şi noi în grădini, în România, ca plantă decorativă. Din partea centrală a Ucrainei până aici, la Moscova, vedem spicele mov. E o plantă superbă, însă nu te bucuri să vezi că datorită biomasei ei scoate afară specii băştinaşe. E uimitor să vezi câmpuri întregi acoperite de aceste spice mov de lupin. Apoi Heracleum Nantegazzianum, un fel de brânca ursului, care la noi este o specie rară, aici este iarăşi cam multă. Ceea ce din păcate vedem şi în România în ultimii cinci ani vedem şi aici, şi anume acel arţar american, Acer Negundo, care începe să ia în stăpânire malurile Mureşului şi Someşului, am avut neplăcerea să-l vedem pe malurile Nistrului, la graniţele României Mari, pe malurile Niprului. Este primul invaziv lemnos serios din toată Eurasia şi trebuie să găsim mijloace să-l scoatem afară pentru că împiedică regenerarea speciilor băştinaşe de arbori, precum salcia albă, plopul. Abia aşteptăm să trecem de Baikal, unde vegetaţia se va diversifica", a declarat Bădărău.

O descoperire interesantă a RO-CRES este cea a unei plante care în România este aproape dispărută, deşi a existat, cel mai probabil, din abundenţă în flora spontană, însă în urmă cu mii de ani.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

"Într-o pădure de pin de la graniţa Ucrainei cu Rusia am putut vedea un arbust din care am mâncat cu toţii, Amelanchier Ovalis, care nu are nume românesc. La noi e aşa de nu i s-a dat un nume, ci s-a preluat denumirea americană, arborele de stafide, rudă cu păducelul, dar cu fructe mai zemoase şi mai consistente. El este o specie extrem de rară în flora de la noi, pentru că trăieşte în acele pinete cu stejar. Undeva acum 7.000-8.000 de ani, probabil aceste arbust era din abundenţă în România. Odată ce clima s-a mai încălzit, ecosistemele forestiere s-au schimbat şi Amelanchierul s-a retras, la fel ca pinul silvestru. Botaniştii secolului XIX ştiau această specie în vreo 10-15 puncte. Colegul conferenţiar de la UBB, Mihai Puşcaş, a luat toate aceste indicaţii din secolul XIX la rând. Nu a găsit nici măcar o mărturie în ierbarele ţării. L-a numit 'specie fantomă' în flora României, dar tot el a reuşit să-l regăsescă şi este singurul punct cunoscut din flora ţării, în Cheile Tişiţei, în munţii Vrancei. În estul Ucrainei această specie este absolut comună", susţine Sabin Bădălău.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

Atât din Ucraina, cât şi din Rusia au fost recoltate carote (probă cilindrică luată din corpul arborelui cu ajutorul unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut n.r.) din stejar, pin şi molid.

Traseul expediţiei a trecut şi prin Kiev, traversând râul Nipru, apoi prin apropierea capitalei Federaţiei Ruse, Moscova, zonă ce se remarcă prin pădurile întinse de mesteacăn.

"Zilele trecute am ajuns la Moscova. Am urcat foarte mult spre Nord, de la 50 de grade latitudine, cât erau pe la Kiev, am ajuns la 56. Am remarcat cu toţii oarecum fascinaţi că aproape nu este noapte. Aici, în mijlocul verii, aproape de solstiţiul de vară, nu se face întuneric complet niciodată. În jurul Moscovei am văzut aceste păduri nesfârşite, hemiboreale, cu pin silvestru, cu foarte mult mesteacăn, care e atât de frumos aici. Aici este patria mestecenilor. Am văzut o vegetaţie care la noi în România era, probabil, acum 10.000-15.000 de ani. Mai este şi molid european în jurul Moscovei, care începe să treacă spre molidul siberian. Mai rezistă dintre copacii cunoscuţi nouă frasinul şi paltinul de câmp, însă devin tot mai rari. Stejarul deja a dispărut. Încet, încet, vegetaţia în jurul nostru se schimbă, pentru că începem să trecem spre Siberia. Acum mergem spre Kazan, apoi la Ufa, la poalele Uralului, pe care îl vom trece pe la Celiabinsk, pentru a ajunge în imensa câmpie a Siberiei de Vest, în bazinul fluviului Obi. Astăzi vom vedea Volga, alaltăieri am văzut Niprul, două fluvii imense. Cu relieful acesta tern, de platformă, deja ne-am obişnuit şi ne dăm seama acum, când vom străbate mii de kilometri cu acest relief, că suntem norocoşi să avem o ţară mică, dar cu relief aşa de diversificat. Este fascinant să poţi să vezi aceste ecosisteme pe care colegii le-au reconstituit după polenul din solurile fosile, din turbăriile ţării, să le poţi vedea pe viu în alte ţări. E interesant să ştii că aceste tipuri de pădure au fost şi pe teritoriul României", a subliniat Sabin Bădărău.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

Expediţia are în componenţă şi specialişti în faună - animale, plante, insecte, concluziile acestora urmând a fi prezentate în relatările viitoare. AGERPRES / (A - autor: Sebastian Olaru, editor. Marius Frăţilă, editor online: Anda Badea)