Parcursul actual al politicii monetare staționare se va prelungi probabil cu încă o serie de trimestre, România fiind pe cale să consemneze un record european în această privință, potrivit viceguvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), Cosmin Marinescu.

'Schimbarea direcției de politică monetară fusese deja semnalată în 2024, anterior parcursului staționar actual, care se va prelungi probabil cu încă o serie de trimestre, fiind pe cale să consemnăm un record european de 'politică monetară staționară'', a afirmat Marinescu, într-un articol intitulat 'Strategia politicii monetare: între mecanicism și recursul la fundamente', publicat duminică pe blogul personal.

Viceguvernatorul BNR a explicat că menținerea neschimbată a ratei dobânzii de politică monetară, la 6,5%, începând din august 2024, nu trebuie confundată cu lipsa de reacție a băncii centrale, deciziile fiind fundamentate pe evoluția cererii și ofertei agregate, pe nivelul inflației și pe riscurile asociate acesteia.

'În România, consemnăm o perioadă lungă de 'înghețare' a politicii monetare prin menținerea ratei dobânzii la 6,5% de peste doi ani, începând din august 2024. Faptul că rata dobânzii a rămas constantă nu trebuie confundat cu lipsa de reacție. În spiritul unei reguli simple Taylor, BNR a evaluat constant decalajul dintre cererea și oferta agregată din economie, date fiind plasarea inflației peste țintă și riscurile la adresa traiectoriei acesteia. Menținerea neschimbată a ratei de politică monetară în ultimii doi ani a avut și are la bază, în continuare, rațiuni determinante și coerente', a explicat viceguvernatorul BNR.

Acesta a arătat că evoluțiile economice din ultimii doi ani au fost influențate de măsurile de consolidare bugetară, tensiunile comerciale și conflictele geopolitice, în timp ce presiunile inflaționiste continuă să se manifeste prin intermediul prețurilor produselor energetice.

'Cadrul macroeconomic din ultimii doi ani a fost marcat de efecte mixte generate de consolidarea bugetară, la care s-au adăugat șocurile de ofertă asociate tensiunilor comerciale și conflictelor geopolitice. Actualmente, presiunile inflaționiste continuă să intervină pe canalul prețurilor produselor energetice, în timp ce deficitul de cerere exercită efecte dezinflaționiste, dar încă modeste în raport de cele anticipate. Totodată, abordarea wait-and-see prelungită poate fi și reflectarea unui anumit grad de inadecvare prin care politica monetară a întâmpinat etapa schimbărilor de politică fiscală, devenite indispensabile în anul 2025. La impactul măsurilor fiscale asupra prețurilor s-au adăugat apoi efectele șocurilor energetice și 'inflația Ormuz'', a precizat acesta.

În analiza sa, Marinescu a abordat și deciziile de politică monetară adoptate în perioada 2024-2026, în contextul evoluției inflației și al ajustărilor fiscal-bugetare.

'În pofida expansiunii bugetare puternice, fără precedent în întreaga perioadă post-pandemie, politica monetară a virat prociclic, pe direcția relaxării, prin reduceri succesive ale dobânzii de referință, în iulie și august 2024, deși se profilau efecte pozitive asupra prețurilor din dinamica salarială și impulsul bugetar expansionist. Conjunctural, inflația era în scădere (de la 6,6% în decembrie 2023 către 5% la mijlocul anului 2024), însă erau evidente riscurile subestimării inflației de bază, dar mai ales presiunile inflaționiste ale măsurilor fiscale de ajustare, devenite imperative. Astfel, spațiul de manevră al politicii monetare, în raport de 'valurile' viitoare, a fost îngrădit', a explicat viceguvernatorul BNR.

Potrivit acestuia, în 2025, deși inflația a depășit 10% timp de mai multe luni, banca centrală a exclus majorarea dobânzii-cheie, având în vedere caracterul temporar al șocului inflaționist generat de creșterea TVA și a altor impozite indirecte.

'În anul 2025, pe fondul măsurilor fiscale de ajustare, inflația a depășit 10% vreme de mai multe luni. Cu toate acestea, BNR a decis să excludă alternativa creșterii ratei dobânzii de politică monetară, dată fiind natura temporară și cauza fiscală a șocului generat de creșterea TVA și a altor impozite indirecte. Presiunile inflaționiste curente rezultau, în principal, din măsurile fiscale, fără să fi intervenit noi cauze monetare sau structurale care să însuflețească suplimentar creșterea prețurilor. Totuși, dincolo de efectele măsurilor fiscale și chiar înainte de adoptarea acestora, se manifestau în economie presiuni inflaționiste latente', a arătat Marinescu.

Viceguvernatorul a explicat și motivele pentru care menținerea dobânzii de referință a fost considerată adecvată în contextul economic din 2025.

'Credibilitatea politicii monetare ar fi fost pusă sub semnul întrebării dacă BNR ar fi decis creșterea dobânzii în 2025, într-un an cu un important deficit de cerere, după relaxarea politicii monetare din 2024, atunci când analizele consemnau un puternic excedent de cerere. Prin menținerea dobânzii de referință, am evitat să întărim caracterul prociclic al politicii monetare, în contrasens cu economia și politica fiscală', a afirmat acesta.

În ceea ce privește anul 2026, Marinescu a evidențiat efectele șocurilor externe și interne asupra perspectivelor economice și asupra deciziilor de politică monetară.

'Anul 2026 a adus provocări neanticipate care au cimentat deciziile de menținere a ratei dobânzii de politică monetară, alimentând, dintr-o perspectivă mult mai largă, amânarea ciclului de relaxare. Abordarea BNR a urmărit, în context, și surmontarea stagflației, în timp ce șocurile externe, dar și cele interne, continuau să genereze noi revizuiri ale prognozelor, într-un context economic care se prefigura deja recesionist', a subliniat viceguvernatorul BNR.

În același articol, Marinescu a analizat eficiența strategiei de țintire directă a inflației, adoptată de România în anul 2005, constatând că rata inflației s-a situat în intervalul asociat țintei în numai șase dintre cei 21 de ani analizați.

'Concluziile analizei sunt cât se poate de clare: în România, în cei 21 de ani de la adoptarea regimului de țintire a inflației, rata inflației s-a situat în intervalul asociat țintei în doar 6 ani, sub o treime din perioadă, și doar înainte de anul 2021. În schimb, inflația s-a plasat deasupra țintei vreme de 12 ani, mai mult de jumătate din perioadă', a precizat acesta.

Comparativ, inflația a încheiat anul deasupra intervalului țintei în cinci ani în Cehia, șase ani în Polonia și zece ani în Ungaria, potrivit datelor prezentate de viceguvernator.

'Această analiză comparativă arată că România se distinge în mod nefericit, din păcate, prin cea mai amplă tradiție inflaționistă din regiune și chiar dintre țările Uniunii Europene, dacă ne raportăm la cifrele inflației începând cu anul 2005', a susținut Marinescu.

Cu toate acestea, viceguvernatorul consideră că strategia de țintire a inflației a contribuit la reducerea și stabilizarea creșterii prețurilor față de perioada anterioară anului 2005, însă frecvența ridicată a abaterilor de la țintă indică limite importante de eficiență.

'Privită în ansamblu, experiența României sugerează că strategia de țintire a inflației a contribuit la reducerea și stabilizarea inflației față de perioada anterioară anului 2005. Totuși, frecvența ridicată a abaterilor de la țintă, comparativ cu alte economii din regiune, indică limite importante de eficiență în planul politicii monetare, care se adaugă la vulnerabilitățile majore ale mixului de politici economice, în general', a explicat acesta.

În opinia sa, strategia de țintire a inflației nu trebuie abandonată, ci completată prin integrarea analizei monetare în fundamentarea deciziilor băncilor centrale.

'În prezent, țintirea inflației rămâne cadrul de referință pentru majoritatea băncilor centrale. Însă evoluțiile inflației din anii 2021-2023 au evidențiat o serie de limite, alimentând dezbaterea asupra necesității de reconsiderare a strategiei de țintire a inflației. Direcția de urmat nu indică abandonarea acestei strategii, ci îmbogățirea cadrului său analitic și decizional prin reintegrarea analizei monetare, ca sursă indispensabilă de informații privind riscurile inflaționiste pe termen mediu și lung', a arătat Marinescu.

Viceguvernatorul BNR a atras atenția și asupra faptului că stabilitatea macroeconomică nu poate fi susținută exclusiv prin politica monetară, în condițiile deficitelor bugetare și externe ridicate și ale creșterii datoriei publice.

'Pentru România, deficitele bugetare și dezechilibrele externe ridicate, alături de creșterea datoriei publice, arată că stabilitatea macroeconomică nu poate fi susținută exclusiv prin politica monetară. Dezechilibrele persistente induc presiuni inflaționiste și costuri mari de finanțare, care fac ajustările ulterioare și mai costisitoare', a avertizat acesta.

În acest context, Marinescu consideră necesară continuarea consolidării finanțelor publice, reducerea deficitului bugetar și temperarea datoriei publice.

'Pentru România, în anii următori, este imperativă calibrarea unui mix responsabil de politici economice, respectând principiile de coerență și sustenabilitate financiară. Provocarea majoră rămâne continuarea consolidării finanțelor publice. Reducerea deficitului bugetar și temperarea datoriei publice sunt esențiale pentru atenuarea vulnerabilităților externe și extinderea spațiului de manevră al politicilor economice', a concluzionat viceguvernatorul BNR. AGERPRES/(AS - redactor: George Bănciulea, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dădârlat)