Ponderea populației aflate în sărăcie, înainte de transferuri sociale (pensii, alocații pentru copii, indemnizații de șomaj și ajutoare pentru persoane vulnerabile), în România, a fost de 23,4%, în 2024, sub media Uniunii Europene, de 24,6%, relevă datele incluse în Monitorul Social, un proiect al Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung România.

Potrivit analizei, publicate luni, din acest punct de vedere, România ocupă pe locul 19 din cele 27 de state-membre, cele mai mari rate ale sărăciei înainte de transferuri sociale fiind înregistrate în Bulgaria (30%), Estonia (29,5%) și Lituania (29%). La polul opus, se află Cehia (16%), Ungaria (18,7%) și Țările de Jos (20,5%).

În același timp, rata sărăciei monetare, după transferuri sociale (cu excepția pensiilor), este de 19%, ceea ce plasează România pe locul 8 în Uniunea Europeană. Cele mai mari rate de sărăcie după transferuri sociale se înregistrează în Bulgaria (21,7%), Letonia (21,6%) și Lituania (21,5%), iar cele mai reduse în Cehia (9,5%), Belgia (11,4%) și Danemarca (11,6%).

Datele analizate arată că România înregistrează una dintre cele mai scăzute reduceri ale sărăciei în puncte procentuale, după transferuri sociale (4,4 pp), alături de Ungaria (4,4 pp) și Grecia (3,9 pp).

În schimb, țările cu cel mai mare impact al transferurilor sociale asupra reducerii sărăciei sunt Irlanda (13,1 pp), Belgia (12,9 pp) și Danemarca (11,8 pp).

'Așadar, impactul transferurilor sociale asupra reducerii sărăciei este extrem de redus, în ciuda faptului că România înregistrează rate ridicate ale sărăciei. Datele parțiale aferente anului 2025 nu arată o schimbare substanțială. De altfel, în anul 2023, ultimul cu date disponibile, cuantumul cheltuielilor cu protecția socială din România a fost de 12,8% din PIB (din care 8,3% din PIB reprezintă pensiile), pe locul 4 în Uniunea Europeană după Irlanda (8,1%), Malta (9,7%) și Ungaria (10,7%). Cele mai mari cheltuieli cu protecția socială ca procent din PIB sunt alocate în Finlanda (25,6%), Franța (23,3%), Austria (21,2%) și Italia (21%)', se precizează în cercetare.

Cheltuielile cu protecția socială includ: pensiile plătite din sistemul public, indemnizațiile de șomaj, alocațiile pentru copii și familie, indemnizațiile pentru dizabilitate, sprijinul pentru locuință, programele de combatere a excluziunii sociale (inclusiv beneficiile de asistență socială), costuri administrative cu protecția socială.

'Așadar, ideea că statul român cheltuie prea mult pentru protecția socială este mai degrabă un mit, ponderea cheltuielilor cu protecția socială fiind redusă raportat la nevoi (pondere ridicată a populației sărace și pondere ridicată a populației vârstnice) și prin comparație cu celelalte state membre ale Uniunii Europene', notează reprezentanții Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung România.

Transferurile sociale reprezintă măsuri ale statului prin care sunt redistribuite resurse către populație, sub formă de bani sau servicii (precum: pensii, alocații pentru copii, indemnizații de șomaj și ajutoare pentru persoane vulnerabile), fără o contra-prestație directă din partea beneficiarilor. Acestea au rolul de a reduce inegalitățile și riscul de sărăcie, contribuind la creșterea veniturilor disponibile ale gospodăriilor.

La nivel general, în anul 2024, ponderea populației aflate în sărăcie înainte de transferuri sociale, în România, s-a situat la 23,4%, sub media Uniunii Europene, care era de 24,6%. AGERPRES/(AS - redactor: Daniel Badea, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Anda Badea)