Europa rămâne vulnerabilă la șocurile geopolitice din regiunile îndepărtate și, deși investește în energia regenerabilă, petrolul continuă să fie un element central al economiei europene, consideră președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.

Într-o analiză transmisă sâmbătă, specialistul în energie a prezentat modul în care protejează celelalte țări UE populația și economia de creșterea prețurilor combustibililor.

''Reacția Europei arată un lucru esențial: continentul rămâne vulnerabil la șocurile geopolitice din regiuni îndepărtate. Deși tranziția energetică și investițiile în energie regenerabilă sunt în plină desfășurare, petrolul continuă să fie un element central al economiei europene. Criza din martie 2026 este, astfel, un nou reminder al acestei dependențe. Măsurile adoptate de guverne pot atenua efectele pe termen scurt, dar nu rezolvă problema structurală. Atâta timp cât transportul și o mare parte din industrie depind de combustibili fosili, fiecare tensiune geopolitică majoră va avea ecou direct în buzunarele europenilor'', a spus Chisăliță.

Potrivit acestuia, primele două săptămâni din luna martie a acestui an ''au readus Europa într-o situație pe care mulți lideri sperau să o fi lăsat în urmă: volatilitatea brutală a pieței energiei''. Astfel, creșterea petrolului până la aproape de 120 de dolari pe baril, alimentată de conflictul din Orientul Mijlociu și de riscurile privind transportul prin Strâmtoarea Ormuz, a obligat guvernele europene să reacționeze rapid pentru a evita o nouă spirală a prețurilor la combustibili.

''Răspunsul Europei a fost unul pragmatic, dar și fragmentat. În lipsa unei intervenții coordonate imediate la nivelul Uniunii Europene, statele au recurs la instrumente naționale clasice: plafonarea prețurilor, reducerea taxelor, controlul pieței și măsuri de securitate pentru transportul petrolului. Prima reacție a venit din partea țărilor din Europa Centrală și de Sud-Est, unde guvernele au ales intervenția directă în piață. Ungaria, Croația și Slovenia au impus plafoane la prețurile carburanților sau au menținut mecanisme de control pentru a limita creșterile rapide. Logica politică este clară: combustibilul nu este doar un produs economic, ci un factor social major. Creșterea abruptă a prețului benzinei sau motorinei se transmite imediat în costul transportului, al alimentelor și al bunurilor de bază'', arată Chisăliță.

El spune că, totuși, plafonarea prețurilor este o sabie cu două tăișuri. Pe termen scurt, protejează populația și transportatorii. Pe termen lung, însă, poate distorsiona piața și poate descuraja aprovizionarea, mai ales dacă diferența dintre prețul real și cel plafonat devine prea mare. Din acest motiv, astfel de măsuri sunt aproape întotdeauna temporare, susține specialistul.

În context, acesta a menționat două măsuri deosebite luate de unele autorități europene: compania petrolieră de stat din Polonia a redus din proprie inițiativă marjele, iar în Danemarca se promovează mersul pe jos, cu bicicleta și cu transportul public.

A doua strategie, mult mai răspândită în Europa de Vest, a fost reducerea taxelor și accizelor, notează Chisăliță. Astfel, Portugalia a oferit discounturi la combustibil, iar Italia a discutat mecanisme de accize variabile sau reduceri temporare. România a analizat și ea reducerea accizelor pentru a preveni depășirea pragului psihologic de 10 lei pe litru.

După părerea specialistului, această soluție are avantajul de a interveni direct asupra prețului final fără a distorsiona complet piața. Dezavantajul este însă fiscal, crede președintele AEI, deoarece combustibilii reprezintă o sursă majoră de venit pentru bugetele statelor. ''Orice reducere de accize înseamnă venituri mai mici pentru stat, într-o perioadă în care multe guverne europene se confruntă deja cu deficite bugetare ridicate'', a explicat specialistul în energie.

Conform acestuia, în paralel, unele state au încercat să transmită un semnal politic clar companiilor energetice. Franța a intensificat controalele la benzinării pentru a identifica eventuale creșteri speculative de prețuri, iar Italia a discutat posibilitatea taxării profiturilor excesive ale companiilor din sectorul energetic. Aceste măsuri au și o dimensiune simbolică pentru că arată opiniei publice că guvernele nu permit ca o criză geopolitică să devină o oportunitate de profit excesiv, adaugă Chisăliță.

La nivel european, reacția a fost mai prudentă, a remarcat analistul. Uniunea Europeană a monitorizat situația și a subliniat că statele membre dispun de aproximativ 85-90 de zile de rezerve strategice de petrol. Deocamdată, Bruxelles-ul nu a decis eliberarea acestor rezerve, considerând că aprovizionarea globală nu este încă în pericol.

''Țările membre IEA trebuie în mod normal să dețină rezerve echivalente cu cel puțin 90 zile de importuri de petrol, tocmai pentru a putea interveni în astfel de crize'', a precizat președintele AEI.

În același timp, unele state europene au acționat și pe plan strategic. Marea Britanie, Germania și Italia au cooperat pentru protejarea transportului comercial de petrol în zona Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Aproximativ o cincime din petrolul tranzacționat global trece prin această zonă, iar orice perturbare ar avea efecte imediate asupra piețelor.

''Europa a demonstrat că poate reacționa rapid. Întrebarea care rămâne este dacă poate deveni suficient de independentă energetic încât astfel de crize să nu mai producă șocuri economice și sociale majore'', a încheiat președintele AEI analiza. AGERPRES/(AS - editor: Cristian Anghelache, editor online: Gabriela Badea)