Agricultura își menține contribuția cu aproximativ 4-5% la Produsul Intern Brut (PIB), în 2025, iar dacă se iau în calcul și industria alimentară, procesarea și sectoarele conexe, contribuția totală depășește 10% din economia națională, relevă ''Carta Albă a agriculturii'', lansată recent de IMM România.

'Agricultura ocupă un loc central în economia României, reprezentând un sector strategic, atât prin contribuția sa la securitatea alimentară națională, cât și prin rolul său în dezvoltarea economică și socială a zonelor rurale. Cu o tradiție agricolă îndelungată și resurse naturale semnificative, România dispune de peste 13,3 milioane de hectare de teren agricol, dintre care aproximativ 8,3 milioane de hectare sunt teren arabil, ceea ce o plasează pe locul al șaselea în Uniunea Europeană după Franța, Spania, Germania, Polonia și Italia. În 2025, agricultura continuă să contribuie cu aproximativ 4-5% la Produsul Intern Brut (PIB), iar dacă se iau în calcul și industria alimentară, procesarea și sectoarele conexe, contribuția totală depășește 10% din economia națională', menționează autorii lucrării.

Totodată, circa 18-20% din populația activă lucrează în agricultură, o pondere semnificativ mai mare decât media Uniunii Europene - aproximativ 4%. Această cifră confirmă dependența socio-economică majoră a mediului rural de activitățile agricole, dar și necesitatea creșterii productivității prin investiții în mecanizare, digitalizare și formare profesională.

Pe plan salarial, venitul mediu net în agricultură a fost de aproximativ 3.931 lei în 2024, în creștere față de anii anteriori, dar cu circa 20-25% mai mic decât media națională.

Valoarea totală a producției agricole românești a fost estimată la peste 22 miliarde euro în 2023, conform datelor Eurostat, menținând România pe locul 7 în Uniunea Europeană din punct de vedere al volumului economic generat. În ciuda acestor rezultate, nivelul de productivitate rămâne sub media europeană, ca urmare a fragmentării terenurilor, a utilizării reduse a tehnologiilor moderne și a vulnerabilității crescute la schimbările climatice.

Agricultura reprezintă unul dintre principalele motoare ale exporturilor românești. România este un exportator regional important de cereale, oleaginoase și produse agroalimentare, având o balanță comercială pozitivă în acest sector. Principalele produse exportate sunt grâul, porumbul și floarea-soarelui, care ajung în țări din Uniunea Europeană, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, se arată în cercetare.

Totodată, industria alimentară procesatoare contribuie tot mai mult la creșterea valorii adăugate prin produse finite competitive, precum uleiurile vegetale, vinurile și produsele lactate.

'Politica agricolă națională este strâns aliniată la Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene, care oferă sprijin prin plăți directe și programe de dezvoltare rurală. Prin Planul Strategic PAC 2023-2027, România beneficiază de peste 15,8 miliarde euro alocați pentru modernizarea fermelor, tranziția către o agricultură verde și digitalizată, formarea profesională și sprijinirea tinerilor fermieri. La nivel național, Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) continuă să joace un rol esențial în finanțarea infrastructurii rurale, modernizarea exploatațiilor și dezvoltarea antreprenoriatului agricol. Totuși, birocrația ridicată, întârzierile administrative și complexitatea procesului de aplicare rămân obstacole importante pentru mulți beneficiari, în special pentru fermele mici și medii', atrag atenția specialiștii IMM România.

Potrivit acestora, agricultura românească se află într-un proces de tranziție structurală, între modelul tradițional și cel modern, competitiv și digital. În această etapă, se conturează atât provocări majore, cât și oportunități reale de dezvoltare.

La capitolul provocări principale, autorii 'Cartei Albe a agriculturii' menționează fragmentarea excesivă a terenurilor și lipsa asocierii între fermieri; infrastructura rurală deficitară și accesul dificil la piețe; finanțarea insuficientă și accesul limitat la credite; efectele tot mai puternice ale schimbărilor climatice asupra producției; lipsa competențelor digitale și tehnologice în mediul rural.

În ceea ce privește oportunitățile de dezvoltare, autorii fac referire la modernizarea fermelor prin digitalizare, mecanizare și inovație tehnologică; creșterea sectorului de agricultură ecologică, în concordanță cu obiectivele Pactului Verde European; valorificarea fondurilor europene pentru tranziția verde și digitală; dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare și consolidarea piețelor locale; stimularea cooperativelor și a asocierilor agricole, care pot genera economii de scară și o poziție competitivă mai puternică.

'În 2025, agricultura României se definește printr-un potențial agricol excepțional, dar și printr-un set complex de provocări structurale. Deși sectorul se confruntă cu vulnerabilități legate de climă, fragmentare și accesul limitat la finanțare, direcția generală este una de transformare și profesionalizare. Prin investiții în infrastructură, digitalizare și formarea resursei umane, agricultura românească poate deveni un vector strategic al economiei naționale, capabil să contribuie nu doar la creșterea PIB-ului, ci și la revitalizarea zonelor rurale și la consolidarea securității alimentare a României și a Uniunii Europene', se mai arată în lucrarea realizată de IMM România.

Cercetarea a fost realizată în anul 2024 prin intermediul unei investigații pe bază de chestionar aplicat unui număr de 439 de întreprinderi - micro, mici și mijlocii - din toate regiunile de dezvoltare ale României și din toate categoriile de vârstă. Eșantionul selectat este considerat reprezentativ pentru sectorul IMM-urilor agricole din România, oferind o bază solidă pentru formularea de concluzii și recomandări privind starea actuală a agriculturii.

Chestionarele au fost completate în principal de antreprenori și manageri activi în domeniul agricol, acoperind ramuri diverse - de la producția vegetală și zootehnie până la servicii conexe și prelucrarea produselor agricole. Cercetarea a urmărit identificarea principalelor tendințe din sector, evaluarea accesului la finanțare, digitalizare, resurse umane, riscuri și politici publice.

Distribuția geografică a eșantionului asigură o acoperire echilibrată a celor opt regiuni de dezvoltare, reflectând specificul regional al agriculturii românești și diferențele de structură economică dintre zone. Astfel, cercetarea oferă o imagine detaliată asupra realităților din teren și permite analiza comparativă între regiuni, categorii de întreprinderi și dimensiunea afacerilor. AGERPRES/(AS - redactor: Oana Tilică, editor: Mariana Nica, editor online: Adrian Dădârlat)