Cursul de schimb este nod de interacțiune al mai multor blocuri ale economiei, fiind afectat de factori ce țin de poziția externă, de economia internă și de condițiile de pe piețele financiare, potrivit viceguvernatorului Băncii Naționale a României, Leonardo Badea.

'Cursul de schimb este nod de interacțiune al mai multor blocuri ale economiei, având o natură macro-financiară. Mai exact, cursul de schimb real sau nominal este afectat de factori ce țin de poziția externă (elemente asociate balanței de plăți, termeni de comerț, investiții străine etc.), de economia internă (inflație, dobânzi productivitate, șomaj, cerere agregată etc.) și de condițiile de pe piețele financiare (prime de risc asociate cursului de schimb, acțiuni speculative, sentimente de panică sau alte comportamente tipice piețelor financiare, acțiuni de acoperire față de riscul valutar în piețele de instrumente financiare derivate)', explică Leonardo Badea într-o analiză transmisă AGERPRES.

Potrivit acestuia, pe parcursul perioadei de tranziție către economia de piață și în timpul episoadelor de criză financiară pe plan internațional și european din anii 2007-2012, România a cunoscut variații semnificative ale cursului nominal de schimb, inclusiv etape de depreciere amplă, concomitent cu turbulențe severe în piețele financiare domestice.

'Impactul social și economic al acestor episoade a fost considerabil, ceea ce explică sensibilitatea aparte față de evoluția cursului de schimb pe care publicul larg și mediul de afaceri o au', afirmă Badea.

El arată că primii zece ani de tranziție au reprezentat o etapă de instabilitate profundă și adaptare structurală, în care România a parcurs un proces dificil de reformă economică postcomunistă, marcat de restructurări industriale, de privatizări complicate și de fragilitatea sectorului financiar. Inflația înregistra niveluri înalte, iar încrederea populației în noile instituții democratice, economie și sistemul financiar local se plasa la cote reduse, ceea ce a alimentat presiuni constante asupra cursului de schimb.

'Societatea românească a traversat atunci o perioadă caracterizată de o puternică insecuritate și frustrare crescândă. Reformele structurale necesare au avut efecte colaterale negative, precum pierderi masive de locuri de muncă, scăderea puterii de cumpărare și emigrație a forței de muncă. Aceste fenomene au contribuit la o erodare suplimentară a încrederii în perspectivele economice și au accentuat preferința populației pentru valută în detrimentul monedei naționale. În plus, contextul financiar a fost și atunci marcat de o serie de turbulențe importante, generate printre altele de criza financiară din Asia (1997) și cea din Rusia (1998), situație care a amplificat efectele vulnerabilităților existente ale economiei românești și a contribuit mai departe la ieșiri de capital, creșterea costurilor de finanțare externă și deprecierea abruptă a leului', menționează oficialul BNR.

În analiză el reamintește că în data de 14 februarie 2000, România a deschis oficial negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, în cadrul Conferinței Interguvernamentale de la Bruxelles și atunci au început să fie puse bazele reformelor cerute de aquis-ul comunitar, țara noastră demarând pregătirea capitolelor de negociere. Pe acest fond, în anii 2000-2003, situația economică a început să se stabilizeze treptat, în contextul unor politici monetare și fiscale coerente, care au fost însoțite de o relansare a creșterii economice și de scăderea inflației.

Consolidarea fiscală din acea perioadă (deficitul bugetar a coborât sub 1 la sută din PIB în anul 2005, conform Eurostat), reformele structurale reluate în contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană și intrările masive de capital străin (inclusiv investiții directe) au contribuit la întărirea încrederii investitorilor și a populației în moneda națională.

'Acești factori explică mare parte din aprecierea relativ susținută pe care leul a cunoscut-o între anii 2004 și 2007. Aceasta a fost susținută de perspectivele certe de integrare europeană, de îmbunătățirea ratingurilor suverane și de intrările semnificative de capital, în special în sectorul bancar și imobiliar. Semnalul pozitiv dat de liberalizarea progresivă a contului de capital a alimentat la rândul său influxurile de fonduri din partea investitorilor străini atrași de dobânzile încă ridicate din România și de potențialul de convergență economică', mai subliniază Leonardo Badea.

El a semnalat că aprecierea leului a fost întreruptă brusc în a doua parte a anului 2007, odată cu declanșarea crizei financiare globale, un șoc extern puternic 'pentru economia încă mică și fragilă' a României, dar deschisă fluxurilor financiare și comerciale internaționale. Au urmat ieșiri de capital importante ca urmare a scăderii încrederii în piețele emergente și a turbulențelor de pe piețele internaționale și, pentru circa doi ani, deprecierile cursului au fost din nou semnificative, într-un tipar de volatilitate aproape comparabil cu cel observat înainte de anul 2000.

Abia în 2009, când au început să se vadă primele semne favorabile ale eforturilor de corecție a dezechilibrelor fiscale și externe majore manifestate pe parcursul perioadei de criză financiară globală, cursul a intrat într-un regim de variație mai apropiat de normalitate, ale cărui fluctuații pot fi acomodate de economie și populație, fără a genera distorsiuni și turbulențe suplimentare în funcționarea mecanismelor economice de piață, mai spune viceguvernatorul BNR.

Analiza evidențiază faptul că anterior anului 2003 deprecierea leului (inițial în raport cu dolarul american și cu ECU și ulterior în raport cu euro) a fost cu mult mai amplă față de orice altă monedă din regiune, iar deprecierea semnificativ mai amplă a leului în perioada 1989-2003, în comparație cu monedele altor țări foste comuniste din regiune a lăsat urme adânci în conștiința colectivă a populației și a mediului de afaceri.

'Această experiență istorică, influențată de particularități ale economiei de dinainte de 1989 și ale procesului de tranziție democratică din România, a generat o sensibilitate crescută și persistentă față de evoluțiile cursului de schimb. Probabil de aceea, în România, fluctuațiile valutare continuă să aibă un impact psihologic și economic amplificat în raport cu fundamentele macroeconomice actuale', consideră Badea.

Potrivit acestuia, ulterior anului 2003, amplitudinea regimurilor de fluctuație a cursurilor valutare ale monedelor din regiune față de euro a fost relativ similară, România plasându-se în interiorul plutonului. Pe ansamblul ultimilor aproximativ 20 de ani, leul s-a depreciat nominal față de euro însă cu o amplitudine mai redusă comparativ cu deprecierea forintului, în vreme ce coroana cehă și zlotul s-au apreciat ușor în termeni nominali.

Astfel, după anul 2003, în linii mari, cursul valutar al leului față de euro a avut în general evoluții apropiate ca amplitudine de cele ale altor monede din regiune. Pentru leu și forint tendința dominantă a fost de depreciere, în vreme ce pentru zlot și coroană cehă a existat predominant o apreciere în termeni nominali.

'Recent, raportul de schimb al monedei naționale a depășit pentru prima oară în era post decembristă nivelul de 5 lei pentru un euro. Multe dezbateri și opinii au fost lansate în spațiul public în săptămânile care au urmat cu privire la acest eveniment unic. Unele dintre aceste întrebări au vizat oportunitatea menținerii unei volatilități reduse a cursului de schimb în ultimii ani, în timp ce altele s-au concentrat asupra identificării celui mai adecvat nivel al cursului pentru economie, mediul de afaceri sau populație în ansamblu. O parte dintre aceste dezbateri au fost fundamentate cu concepte macroeconomice cheie, în timp ce altele s-au circumscris mai degrabă sferei emoționale și subiective', afirmă Leonardo Badea.

El explică faptul că, potrivit informațiilor de pe site-ul BNR, 'regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanță cu utilizarea țintelor de inflație ca ancoră nominală a politicii monetare și permițând un răspuns flexibil al acestei politici la șocurile neprevăzute ce pot afecta economia'.

Badea punctează că în România, banca centrală nu determină și nu fixează cursul de schimb. În același timp, preocuparea privind adecvarea unui anumit regim de curs de schimb și, respectiv, modul în care ar trebui implementată politica de curs de schimb, reprezintă un demers complex din punct de vedere științific, iar răspunsurile depind, în mare măsură, de particularitățile economice, financiare și politice ale țării respective, adaugă el.

Oficialul BNR explică faptul că România este încadrată ca fiind economie mică (sau mică spre medie), deschisă și vulnerabilă financiar și nu poate influența prețurile internaționale sau fluxurile financiare, este puternic integrată în comerțul și finanțele globale și are o capacitate mai redusă de a rezista la șocuri financiare, bazându-se mult pe împrumuturi externe și investiții străine.

Leonardo Badea mai arată în analiză că, pentru a putea evalua riscurile și vulnerabilitățile aferente evoluției cursului de schimb, trebuie în primul rând să cunoaștem nivelul de echilibru al acestuia. Doar în raport cu acest nivel de echilibru se poate afirma dacă la un moment dat cursul de schimb este supra-apreciat sau sub-apreciat. Totodată, numai într-un astfel de cadru se pot evalua într-o manieră verosimilă externalitățile macro-financiare ce survin dintr-o situație sau alta (de supra-apreciere sau sub-apreciere).

Astfel, sintetizând, cursul de schimb de echilibru reprezintă acel nivel al cursului de schimb real sau nominal la care economia poate funcționa normal, fără acumularea de dezechilibre externe (precum deficite sau excedente majore), și fără a genera tensiuni semnificative asupra inflației, șomajului sau ritmului de creștere economică, mai spune el.

'În afara unui model solid, bazat pe tehnici cantitative avansate, nu putem construi o argumentație robustă cu privire la oportunitatea unei anumite traiectorii a cursului de schimb, respectiv a unui anumit nivel de flotare. Nu în ultimul rând, atunci când încercăm să determinăm un anumit curs de echilibru, este indicat să ne asigurăm că episoade singulare din istoria economiei pe care o investigăm nu prezintă o influență foarte ridicată asupra evaluărilor despre prezent, care să ducă la realizarea unor judecăți de valoare imprecise', a conchis Leonardo Badea. AGERPRES/(AS-redactor: Nicoleta Gherasi, editor: Mariana Nica, editor online: Ada Vîlceanu)