Unul dintre principiile prudenței fiscale, de a nu trăi peste mijloacele disponibile, ar fi trebuit să însemne a avea un buget echilibrat sau cu deficit zero în anii de creștere economică, dar a fost încălcat prin normalizarea în discursul public a două false aserțiuni, susține economistul-șef al Băncii Naționale a României (BNR), Valentin Lazea.

'Principii ale prudenței fiscale, în teorie, care ar trebui să fie cunoscute oricărui absolvent de facultate economică, sunt cel puțin următoarele patru. Primul, a nu trăi cu mult peste mijloacele disponibile. Cu alte cuvinte, să nu te întinzi mai mult decât îți este plapuma. Al doilea, a nu crește salariile mai rapid decât crește productivitatea. Al treilea, să nu crești pensiile mai rapid decât cresc salariile din care pensiile sunt finanțate. Și al patrulea, a nu finanța cheltuieli permanente, gen salarii sau pensii din venituri temporare, cum ar fi împrumuturile. Astea patru ar trebui să le știe orice absolvent de facultate economică. Ce se întâmplă în practică? Astea sunt, în teorie. Primul principiu, a nu trăi peste mijloacele disponibile ar fi trebuit să însemne a avea un buget echilibrat sau aproape de zero deficit în anii cu creștere economică mare și un deficit bugetar de maxim 3% din PIB în anii cu creștere economică mică sau negativă. Asta înseamnă să trăiești cât îți este plapuma. Din păcate, această primă axiomă a fost încălcată prin normalizarea în discursul public de-a lungul timpului a traiului peste posibilități, prin două false aserțiuni. În prima etapă s-a spus că deficitul de 3% din PIB nu este limita superioară de deficit de atins în vremuri rele, ci este un nivel normal pentru fiecare an. Deci 3% e țintă, nu worst case scenario. După care, în etapa a doua, s-a venit cu o altă mantră, cum că nu ar conta nivelul deficitului bugetar, cât timpul acesta este similar cu nivelul investițiilor', a spus Valentin Lazea.

Conform acestei logici, a continuat economistul-șef al BNR, dacă am avea investiții de 15% din PIB, am putea trăi cu un deficit de 15% din PIB, contrar primului principiu de prudență fiscală.

'Al doilea principiu spune că nu crește salariile mai rapid decât crește productivitatea. Înseamnă că orice creștere a salariilor care depășește creșterea productivității se va duce fie în inflație, fie în deficit de cont curent sau în deprecierea cursului de schimb valutar. Cum a fost anulat sau anihilat în practică acest principiu? În practică, prin teoria wage-led growth, s-a sperat că stimularea cererii interne de consum va crea propria sa ofertă, ceea ce bineînțeles că nu s-a întâmplat în realitate. Cererea în exces nu a creat ofertă în România, a creat oferta în alte țări, de unde și deficitul extern. Iar pe lângă asta a mai fost o a doua problemă și anume că salariile au crescut mai rapid în sectorul serviciilor non-tradable sau non-exportabile decât în sectorul bunurilor exportabile, tradables, lucru care a distorsionat și mai mult corelația dintre salarii și productivitate. Aici trebuie să fac o mică paranteză spunând că și în sectorul bugetar s-a constatat această inversare de priorități, dar trebuie să recunoaștem că pentru profesori și pentru medici, dacă ar fi așteptat creșterea salariilor până când în sectorul tradable s-ar fi generat o productivitate suficient de mare, am fi putut aștepta mult și bine. Deci, în aceste două cazuri, de care am spus, profesori și medici, a fost justificată creșterea salariilor fără să se aștepte ca sectorul tradables să fie mai productiv', a arătat acesta.

În acest sens, Lazea a subliniat că majorarea salarială nu ar fi trebuit să aibă loc la nivelul întregului sector bugetar.

'Al treilea principiu încălcat: a nu crește pensiile mai rapid decât cresc salariile. Foarte puțini din cei 4,5 milioane de pensionari din România știu faptul că pensiile în plată astăzi sunt finanțate din CAS-urile plătite de salariații cu acte tot de astăzi. Iar când actualii salariați vor deveni pensionari, pensiile lor vor fi plătite de salariații din acel moment, pentru că ăsta este Pilonul 1 al pensiilor, pay as you go, fără acumulare într-un cont individual. Doar Pilonul 2 obligatoriu și Pilonul 3 opțional sunt cu acumulare. Cu alte cuvinte, omul acumulează bani pentru propria lui pensie doar prin Pilonul 2 și 3. În practică, ce s-a întâmplat? A fost întreținută în mod deliberat ideea că oamenii trebuie să beneficieze la pensie de toți banii cu care au contribuit când erau salariați, fără a le arăta acelor oameni că acei bani au fost cheltuiți imediat, la momentul T0, pentru plata pensionarilor de la acel moment, conform principiul pay as you go. Duceți-vă acum în stradă și întrebați orice pensionar dacă el știe că Pilonul 1 nu e cu acumulare și o să vedeți ce vă spune', a transmis oficialul BNR.

În plus, sumele plătite prin Pilonul 1 au fost crescute discreționar cu mult peste fondurile provenite din contribuțiile de asigurări sociale.

'Am asistat la acea mantră 'avem bani la buget pentru creștere masivă de pensii'. Cel puțin în 2008 și în 2024 am auzit această formulare, fără a spune că acei bani sunt doar pe hârtie, în condițiile în care țara avea deficit bugetar și are deficit bugetar de 35 de ani. Și asta face legătura cu a patra încălcare în practică a principiilor, pentru că a nu finanța cheltuieli permanente din venituri temporare, cum sunt împrumuturile, înseamnă că statul nu se poate angaja la creșteri masive de pensii și salarii cât timp nu are asigurate surse interne de finanțare a acestora, pentru că sursele externe pot să dispară în orice moment. Deci, nu poți să spui 'pot să vă cresc pensiile masiv', când pensiile alea va trebui să le plătești tot timpul, dar tu, ca să faci rost de bani, te împrumuți de la extern, pentru că acea sursă externă poate să sece în orice moment și ce faci atunci cu pensiile crescute, vezi, doamne, pentru că aveai bani în buget? Aveai dacă te împrumutai și dacă cineva te împrumuta', a afirmat Valentin Lazea.

În consecință, în practică, salariile bugetarilor și pensiile au ajuns să reprezinte peste 80% din veniturile fiscale, în condițiile în care acestea din urmă sunt cele mai mici din Europa, cu excepția Irlandei.

'Și să nu ne iluzionăm. Dacă vorbim acum de o eventuală reducere a evaziunii fiscale cu 2% din PIB, într-un scenariu optimist, s-ar crea loc doar pentru o mărire a cheltuielilor de apărare și pentru reducerea uriașului deficit bugetar. Astfel că orice creștere a salariilor mai rapidă decât productivitatea și a pensiilor mai rapidă decât salariile este iluzorie în următorii ani. Ca să vedeți că nu vorbesc numai din teorie, ci am și cifre în sensul ăsta, vă rog să vă uitați la cifrele din perioada 2008 - 2024, în care sunt arătate ritmurile de creștere anuală. Productivitatea muncii a crescut de 1,73 de ori în acești 17 ani, dar salariul mediu brut a crescut de 4,88 ori, deci mult mai mult. Salariul mediu net a crescut de 4,05 ori, deci tot mult mai mult decât productivitatea. Mai mult decât atât, salariul mediu brut a crescut mai repede decât productivitatea în 13 din cei 17 ani supuși analizei, iar salariul mediu net a crescut mai repede de cât productivitatea în 12 din cei 17 ani analizați. Aceste creșteri s-au reflectat în creșterea inflației, care cumulat a crescut de 2,13 ori, și a deficitului de cont curent', a explicat economistul.

Potrivit acestuia, relația între salarii și inflație este circulară. Salariile mai mari duc la creșterea inflației, iar inflația mai mare duce la creșterea salariilor.

'De ce s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns aici? Dintr-o combinație de populism al politicienilor, dintr-o lipsă de cultură economică crasă a publicului și din biasul cognitiv al celor informați. De multe ori e preferat neadevărul convenabil în fața adevărului neconfortabil', a subliniat Valentin Lazea.

Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, a participat miercuri la ediția a XVII-a a conferinței anuale a Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR). AGERPRES/(A - redactor: George Bănciulea, editor: Oana Tilică, editor online: Ady Ivaşcu)