Creșterea transparenței și profesionalizarea managementului sunt pași imperios necesari în cazul companiilor de stat, iar listarea la bursă, cum s-a întâmplat cu Hidroelectrica, este un model de urmat, susține Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României (BNR), într-un articol de opinie postat pe LinkedIn.

''Diferențele de productivitate dintre firmele din România nu sunt determinate doar de dimensiune, așa cum s-ar fi putut înțelege din primul articol al acestei serii, ci și de natura capitalului. Proprietatea companiei (dacă este privată sau de stat, dacă are capital majoritar autohton sau străin) influențează eficiența cu care sunt utilizate resursele - spuneți-i productivitate - după cum arată raportul dintre cifra de afaceri generată anual și numărul de salariați: Companii de stat: 379.000 lei/salariat; firme private autohtone: 501.000 lei/salariat; firme private (total): 632.000 lei/salariat; firme private străine: 960.000 lei/salariat. Firmele private cu capital străin sunt cele mai productive. Un angajat într-o companie cu capital majoritar străin generează, în medie, aproape dublu față de unul dintr-o firmă privată românească și de peste 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o companie de stat (iar asta în condițiile în care multe companii de stat operează monopoluri). Această diferență nu este întâmplătoare. Capitalul străin aduce cele mai bune practici manageriale, tehnologii moderne, acces la piețe globale și o disciplină operațională superioară'', scrie Cristian Popa, în articolul intitulat ''Cum devine România mai prosperă?''.

De asemenea, el afirmă că majoritatea firmelor cu capital străin sunt și de dimensiuni mai mari, ceea ce le permite să beneficieze de efectele economiilor de scară, de investiții constante în eficientizare și de acces mai facil la finanțare. Pe lângă resursele de capital, aceste companii tind să atragă și forța de muncă înalt calificată, ulterior investind puternic în training și dezvoltarea profesională a angajaților. Pe de altă parte, majoritatea firmelor autohtone sunt micro sau mici, operează cu resurse limitate și întâmpină dificultăți în a găsi/reține personal cu înaltă calificare, atât din cauza ofertei limitate, cât și a capacității financiare reduse de a oferi salarii la nivelul companiilor cu capital străin.

Cristian Popa menționează că există însă o divergență: salariile în companiile de stat sunt comparabile cu cele din multinaționale și mai ridicate decât în firmele private autohtone, deși productivitatea este sensibil mai redusă. Așadar un angajat dintr-o firmă străină produce de 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o firmă de stat, în timp ce salariile lor sunt aproape egale. Salariile mari din sectorul de stat pot crea presiune pe piața muncii (prin ceea ce economiștii numesc efect de demonstrație), obligând firmele private autohtone să concureze cu un angajator care nu depinde neapărat de eficiență.

În ansamblu, sectorul privat depășește clar companiile de stat la capitolul productivitate. Chiar și atunci când analizăm doar firmele private autohtone, media productivității este cu mult peste cea a companiilor de stat. Deși multe firme de stat sunt mari ca număr de angajați (aproximativ 240.000 de salariați în 1.200 de firme, în medie 200 de salariați la o companie de stat), acest lucru nu se traduce automat într-o productivitate ridicată. 'Am arătat în secțiunea precedentă că, în general, dimensiunea companiilor este corelată cu productivitatea. Companiile de stat sunt excepția: când vine vorba de acestea, mărimea în sine nu garantează productivitatea ridicată', a punctat Popa.

În opinia sa, o altă anomalie care iese în evidență este productivitatea scăzută a companiilor de stat combinată cu profituri mari. Explicația stă în poziția strategică a unor companii-cheie din portofoliul statului. Multe dintre ele operează în domenii monopoliste sau cu acces privilegiat la anumite resurse naturale. În aceste cazuri, profitabilitatea nu vine din eficiența operațională, ci din poziția dominantă pe piață.

Cristian Popa spune că perspectiva este obturată de faptul că o parte consistentă a rezultatului net al sectorului de stat este generată de un singur gigant, care concentrează peste 40% din profitul total al companiilor publice. Fără acesta, poza ar fi alta. Un asemenea ''outlier'' creează iluzia unei performanțe solide a întregului sector, deși, în realitate, multe dintre companiile de stat operează pe pierdere. O bună parte din profitul raportat de companiile de stat nu se traduce în investiții pentru creșterea eficienței, ci este redirecționat sub formă de dividende către bugetul de stat, deci pentru finanțarea cheltuielilor curente ale statului, susține Cristian Popa.

''Este probabil că lipsa competiției directe, rigiditatea administrativă și ineficiențele operaționale afectează performanța companiilor de stat. În multe cazuri, aceste firme funcționează fără presiunea de a optimiza costurile sau de a crește eficiența. În contrast, firmele cu capital străin operează în medii puternic concurențiale și complexe, sunt conectate la lanțuri de producție globale, folosesc tehnologii moderne și zilnic înfruntă cel mai greu de mulțumit client: piața. Astfel, în cazul companiilor de stat, creșterea transparenței și profesionalizarea managementului sunt pași imperios necesari. Listarea la bursă (cum s-a întâmplat cu Hidroelectrica) este un model de urmat pentru că oferă companiei acces la capital și o pune sub disciplina și scrutinizarea pieței și a acționarilor. Există chiar un jalon în PNRR ce vizează reformarea guvernanței acestor companii, ceea ce ar putea aduce îmbunătățiri evidente'', subliniază reprezentantul CA al BNR.

În opinia sa, concluzia este că diferențele de productivitate nu sunt întâmplătoare. Firmele cu capital majoritar străin performează mai bine, pentru că sunt mai bine integrate într-un sistem care recompensează eficiența, inovația și competitivitatea.

''Asta nu înseamnă că nu există oportunități pentru companiile autohtone, ecartul putând fi recuperat prin investiții, adoptarea tehnologiilor moderne, digitalizare și integrarea în piețele globale. În cele din urmă, diferența nu o face naționalitatea capitalului, ci eficiența cu care este pus la lucru. Nu cred să existe obstacole de netrecut pentru companiile autohtone. Capitalul curge acolo unde este cel mai bine pus la treabă'', a mai scris Cristian Popa, pe rețeaua profesională LinkedIn. AGERPRES/(AS - redactor: George Bănciulea, editor: Mariana Nica, editor online: Gabriela Badea)