Sectorul siderurgic al României este responsabil de aproximativ 6,3% din emisiile naţionale de dioxid de carbon, iar în aceste condiţii decarbonizarea producţiei de oţel primar rămâne una dintre provocările cele mai presante pentru viitorul industriei româneşti, arată un raport publicat de Energy Policy Group (EPG).

"Deşi sectorul siderurgic al României şi-a redus activitatea comparativ cu 1990, acesta contribuie în continuare în mod semnificativ la economia naţională şi la forţa de muncă, generând aproximativ 6,3% din emisiile naţionale de dioxid de carbon (CO2). Aceste contribuţii sunt dominate de Liberty Galaţi, singurul producător de oţel primar încă activ în România, cu aproape 5.000 de angajaţi şi emisii de 4.39 milioane de tone (Mt) de CO2 în 2021 (5,9% din emisiile totale de CO2 la nivel naţional). Combinatul siderurgic este un contributor important la economia judeţului Galaţi, una dintre zonele de Tranziţie Justă ale României, dar şi un actor esenţial pentru încercările de a reînvigora industria grea a României şi pentru ambiţiile de a furniza oţel de înaltă calitate şi cu emisii reduse de carbon către sectoarele prelucrătoare, precum industria auto, atât în România cât şi în alte ţări", se arată în raportul EPG despre planul de decarbonizare al Liberty Galaţi.

Potrivit sursei citate, producţia convenţională de oţel primar, un proces cu emisii ridicate de carbon, se confruntă cu o presiune crescândă de a se transforma, în contextul angajamentelor climatice ale UE: eliminarea treptată a alocărilor gratuite sub sistemul de comercializare al certificatelor de gaze cu efect de seră (EU ETS), viitoarele regulamente privind produsele sustenabile, şi preţul crescând al carbonului.

Aceste provocări sunt insuficient recunoscute în strategiile industriale şi climatice ale României: Strategia pe Termen Lung, draftul Planului Naţional Integrat pentru Energie şi Climă şi draftul Strategiei Industriale a României 2023-2027 nu consideră îndeajuns magnitudinea provocării generate de transformarea sectorului siderurgic şi oportunităţile aduse de producţia de oţel verde, se menţionează în raport.

"Traiectoria principală de decarbonizare profundă a producţiei primare de oţel este înlocuirea procesului convenţional blast furnace-basic oxygen furnace (BF-BOF) cu procesul de reducere directă a minereului de fier (direct reduction of iron, DRI), cu topirea ulterioară în cuptoare cu arc electric (DRI-EAF). Impactul climatic pozitiv al acestei transformări depinde de utilizarea hidrogenului cu emisii reduse de carbon ca agent de reducere în procesul DRI şi de alimentarea întregului proces siderurgic cu electricitate din surse regenerabile. Înlocuirea procesului BF-BOF cu un proces DRI-EAF alimentat de hidrogen va transforma mixul de combustibili şi resurse al producţiei primare de oţel prin tranziţia de la combustibili fosili la electricitate şi hidrogen. De asemenea, materiile prime necesare procesului de producţie vor suferi schimbări, inclusiv prin creşterea semnificativă a cererii de fier vechi. Alte rute de decarbonizare sunt conversia completă la producţia secundară de oţel (folosind fier vechi sau fier verde importat) sau captarea emisiilor de carbon, ambele înfruntând propriile bariere de implementare", explică experţii EPG în raport .

Liberty Galaţi a anunţat public planul său de decarbonizare care implică înlocuirea procesului BF-BOF cu DRI-EAF, utilizând într-o fază de tranziţie gazul metan ca agent de reducere DRI, urmând ca acesta să fie înlocuit cu 100% hidrogen regenerabil până în 2030. Acest plan (planul "Greensteel") va fi implementat în paralel cu o dublare a producţiei de oţel, atingând 4,1 Mt de oţel lichid până în 2030.

Conform estimărilor EPG, implementarea planului Greensteel ar putea reduce emisiile din producţia de oţel lichid (care generează 81% din emisiile producţiei primare de oţel) cu 93% până în 2030, adică o reducere de 3,26 Mt CO2 pe an. Această transformare ar putea oferi un avantaj competitiv semnificativ companiei ca furnizor de oţel verde, contribuind la aprovizionarea unei cereri crescânde de oţel verde, venit mai ales dinspre industria auto. De asemenea, transformarea ar putea lansa o economie verde locală, inclusiv pentru producţia de electricitate regenerabilă şi de hidrogen, pentru a satisface cererea de 160.000 de tone/an a viitorului proces DRI-EAF la Liberty Galaţi.

"Pentru transformarea profundă a combinatului siderurgic conform planului Greensteel este necesară o mobilizare masivă pentru instalarea de capacităţi de energie regenerabilă, investiţii în producţia de hidrogen regenerabil şi asigurarea unei aprovizionări fiabile cu fier vechi. Consumul de electricitate al procesului de producţie de oţel lichid va creşte de zece ori, iar atingerea ţintelor de emisii din planul Greensteel, chiar şi în cazul în care hidrogenul regenerabil nu este produs domestic, va fi posibilă doar dacă mixul de energie electrică al României îşi înjumătăţeşte intensitatea emisiilor de carbon. Dacă hidrogenul este produs domestic, vor fi necesare capacităţi suplimentare de energie regenerabilă de 6,35 GW, 136% din capacitatea totală instalată de energie solară şi eoliană la nivel naţional, în ianuarie 2024", se arată în raportul citat.

Cererea de hidrogen regenerabil a Liberty Galaţi în 2030 va fi mai mare decât consumul întregii economii prevăzut în Strategia Naţională pentru Hidrogen, iar consumul de fier vechi al companiei va creşte de patru ori, ajungând la un necesar egal cu 80% din exporturile actuale de fier vechi ale României, susţin experţii EPG.

De asemenea, costul investiţional al transformării tehnologice, precum şi costul operaţional pentru producerea hidrogenului regenerabil, va necesita susţinere din partea statului, în mod direct, cât şi indirect, pentru a creşte certitudinea investiţiilor.

"Pentru ca sectorul siderurgic românesc să poată deveni vârful de lance al transformării industriale şi al revigorării competitivităţii industriei prelucrătoare este necesară elaborarea de planuri concrete şi detaliate de transformare, care să fie sincronizate cu strategiile industriale şi climatice naţionale", se menţionează în raport.

Potrivit sursei citate, finanţarea publică bine direcţionată şi inteligent dimensionată, prin instrumente precum cele pentru susţinerea pieţei pentru oţel verde cum Achiziţiile Publice Verzi şi Contractele pentru Diferenţă de carbon (CCfDs) este esenţială pentru susţinerea costurilor investiţionale ridicate, mai ales în următorul deceniu când alocările gratuite pentru operatorii industriali vor fi eliminate treptat.

"Trebuie de asemenea planificată şi dezvoltarea infrastructurii: instalarea de capacităţi de electricitate regenerabilă şi de electrolizoare, modernizarea şi consolidarea sistemului energetic naţional, şi construirea infrastructurii de transport pentru hidrogen. Vor fi necesare şi noi lanţuri de aprovizionare cu materii prime şi mai ales o regândire a exporturilor de fier vechi din România. Toate aceste acţiuni vor fi necesare indiferent de traiectoria de decarbonizare aleasă de Liberty Galaţi şi necesită o schimbare de abordare a problematicii transformării industriale din partea autorităţilor naţionale", au mai transmis specialiştii Energy Policy Group. AGERPRES/(AS - autor: Mariana Nica, editor: Oana Tilică, editor online: Adrian Dădârlat)