Crypto-activele pot pune în pericol stabilitatea financiară a unei ţări şi ar trebui reglementate, iar funcţia lor de mijlocire a plăţilor ar trebui să fie însoţită de cerinţe de capital şi de lichiditate, aşa cum se întâmplă cu băncile comerciale, scrie Daniel Dăianu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, într-un articol pe blogul Opinii BNR.

"Crypto-activele (active digitale ce utilizează tehnologia blockchain), între care Bitcoin şi Ethereum, sunt de mare notorietate, au cunoscut o creştere explozivă după izbucnirea crizei financiare din 2008; numărul lor este de circa 11.000 în prezent. Digitalizarea a favorizat acest fenomen. Orientări libertariene, de respingere a guvernelor/autorităţilor publice (bănci centrale) echivalează crypto-activele (numite, consider incorect, crypto-monede) cu o descentralizare a sistemului financiar, care să asigure anonimitate în tranzacţii, să transgreseze reglementări şi graniţe, riscuri legate de cursuri de schimb etc. Dar nu filosofia politică a unor grupuri contează în primul rând, ci fenomenul în sine", scrie Dăianu.

Fiindcă volatilitatea crypto-activelor este extremă (vezi Bitcoin) au apărut stablecoins, care se bizuie pe monede emise de bănci centrale şi active financiare percepute ca relativ stabile (inclusiv efecte comerciale); stablecoins pot fi considerate variante sintetice ale crypto-activelor, care urmăresc o stabilizare a cotaţiilor lor. Ironia este că activele financiare dorite că alternative la monedele emise de bănci centrale se raportează valoric tot la dolar, la euro!, spune acesta.

Potrivit lui Dăianu, crypto-activele, ce au o natură speculativă pronunţată, au creat o problemă majoră pentru băncile centrale prin formarea de circuite tranzacţionale paralele. Nu puţine bănci centrale au în vedere emiterea de monede digitale (central bank digital currency/CBDC). Banca Reglementelor Internaţionale (BIS) a înfiinţat un hub de inovaţie în domeniul monedelor digitale, al digitalizării sistemului financiar; numeroase bănci centrale studiază problematica monedelor/activelor digitale. Dar aici nu este vorba în principal de o competiţie între monede digitale emise de băncile centrale (drept bani publici ce oferă siguranţă) şi crypto active. Miza este mult mai adâncă, mai mare, şi priveşte chestiunea transmisiei monetare în economie că şi cea a stabilităţii financiare (ultima văzută şi din perspectiva atacurilor informatice), este de părere economistul.

"Crypto-activele pot fi văzute că o expansiune a 'sectorului financiar umbră' (shadow), care scapă de reglementări şi supraveghere, cel puţin până acum. De ani buni autorităţile monetare se căznesc să facă faţă la extinderea sectorului bancar umbră (shadow banking), ce este reprezentat de entităţi nebancare (ex: fonduri de investiţii, giganţii în domeniul high-tech - să amintim proiectul Libra al Facebook) care oferă servicii bancare şi alte servicii financiare. Problema este legată nu numai de o reglementare precară a sectorului umbră, ci şi de eficienţa politicii monetare: de legătura între baza monetară (Mo) emisă de o bancă centrală şi cantitatea de monedă (ce are drept contraparte volumul de credit, de alte servicii financiare) care circulă în sistem. Se ştie că baza monetară emisă de o bancă centrală este multiplicată de bănci comerciale, care menţin rezerve obligatorii la banca centrală în moneda locală şi valută", spune economistul.

Crypto-activele adaugă circuite paralele la pieţele reglementate şi pot complica transmisia monetară. Este de presupus că noua strategie a BCE (ca şi cele gândite de alte bănci centrale) privind politica monetară va avea în vedere şi circuitele paralele ce sunt create de cypto-active.

"În strânsă relaţie cu problema transmisiei monetare este stabilitatea financiară, care este şi ea afectată de crypto-active, inclusiv de variantele numite stablecoins (Tether este cel mai cunoscut dintre acestea)", a arătat Dăianu.

Stablecoins au drept colateral banii emişi de bănci centrale, obligaţiuni suverane, alte active financiare (ex: efecte comerciale) ce nu sunt atât de lichide precum monedele autentice (dolarul SUA în special). La un şoc puternic pe pieţele financiare, poate avea loc o fugă de unele active ce stau în spatele stablecoins. O analogie poate fi făcută cu situaţia fondurilor monetare (money market funds) ce erau presupuse a oferi plasamente cvasi-sigure şi cu volatilitate minimă, dar care, în momente de panică, au avut nevoie de intervenţia Fed pentru a nu lovi stabilitatea sistemului financiar în ansamblu. S-a văzut atunci că banca centrală a SUA, Fed, a fost nevoită să acţioneze şi pe piaţa de capital ca asigurător de ultimă instanţă (nu numai ca "pacificator" al pieţei sau market maker).

"În măsura în care stablecoins, ce sunt crypto-active, sunt reglementate, funcţia lor de mijlocire a plăţilor ar trebui să fie însoţită de cerinţe de capital şi de lichiditate, aşa cum se întâmplă cu băncile comerciale. Băncile centrale trebuie să colaboreze în acest sens cu autorităţile de reglementare şi supraveghere ale pieţelor de capital (în SUA sunt the Treasury şi the Securities and Exchange Commission în principal, în UE este ESMA/The European Securities and Exchange Commission)", consideră consilierul guvernatorului BNR.

Regulile macroprudenţiale trebuie şi ele să ţină cont de puzderia şi volumul tranzacţiilor operate cu crypto-active. Sincope pe pieţe unde se folosesc masiv crypto-active pot avea efecte de revărsare (spillover effects) pe pieţele reglementate, le pot contamina şi cauza daune mari în lipsa unor intervenţii la timp, a continuat el.

Iar pentru ca intervenţiile să nu fie costisitoare pentru băncile centrale, pentru guverne în ultimă instanţă, este necesar ca reglementarea şi supravegherea crypto-activelor să fie adecvată, ca regulile macroprudenţiale să fie extinse, adaptate. AGERPRES/(AS - autor: Florentina Cernat, editor: Oana Tilică, editor online: Irina Giurgiu)