Aproape 40% din forţa de muncă din Europa a muncit de la distanţă în perioada carantinei din al doilea trimestru al anului 2020, iar companiile sunt tot mai atrase de ideea unei forţe de muncă virtuală globalizată, potrivit celui mai recent studiu Coface privind situaţia pieţei muncii.

"Odată cu pandemia Covid-19, aproape 40% din forţa de muncă din Europa a muncit de la distanţă în perioada carantinei din al doilea trimestru al anului 2020. Surprinse de productivitatea forţei de muncă, companiile sunt din ce în ce mai atrase de ideea unei forţe de muncă virtuală globalizată. În SUA, ponderea organizaţiilor care doresc să angajeze personal de la distanţă cu normă întreagă cu sediul în străinătate a crescut la 36%, în creştere de la 12% înainte de pandemie", precizează sursa citată într-un comunicat transmis joi AGERPRES.

Potrivit companiei, munca la distanţă a devenit noua normă în timpul pandemiei Covid-19 iar pe măsură ce ieşim din criză, această schimbare culturală ar putea permite companiilor din ţările dezvoltate să angajeze personal în regim de la distanţă din ţările emergente pentru a-şi reduce costurile cu forţa de muncă.

În context, Coface estimează că numărul total de locuri de muncă realizate de la distanţă în economiile cu venituri ridicate este de aproximativ 160 de milioane, în timp ce numărul forţei de muncă potenţială de la distanţă din economiile cu venituri mici şi medii este de aproximativ 330 de milioane. Coface estimează, de asemenea, că firmele franceze ar economisi 7% din costurile cu forţa de muncă, chiar dacă doar 1 din 4 locuri de muncă de la distanţă ar fi relocat.

"Pentru economiile emergente, această potenţială mutare virtuală ar putea deveni un pilon al dezvoltării. Pentru a identifica câştigătorii probabili ai acestei tendinţe, Coface a construit un indicator bazat pe patru criterii cheie: capitalul uman, competitivitatea costului forţei de muncă, infrastructura digitală şi climatul de afaceri. Asia de Sud-Est se prefigurează ca regiune cu potenţial ridicat, în special India şi Indonezia; la fel ca alte ţări mari emergente, cum ar fi Brazilia şi Polonia. Cu toate acestea, relocarea virtuală ar putea genera anxietate economică în rândul angajaţilor din economiile mature şi ar putea deveni o sursă de risc politic", subliniază comunicatul citat.

Documentul arată, totodată, că, în ultimele decenii, relocarea activităţii industriale şi creşterea lanţurilor globale de aprovizionare au fost unii dintre principalii factori de creştere a productivităţii. Cu toate acestea, de câţiva ani, aceşti indicatori de productivitate şi eficienţă au scăzut.

"Cu cât o economie se bazează mai mult pe activităţi de servicii bazate pe cunoştinţe aprofundate, cu atât forţa sa de muncă poate lucra mai mult de la distanţă. Într-un sondaj realizat în luna octombrie 2020 pe muncitori americani, 62% dintre respondenţii cu studii superioare au declarat că munca lor ar putea fi realizată de la distanţă. Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii, doar 13% din locurile de muncă din ţările emergente pot fi realizate de la distanţă, comparativ cu 27% în ţările bogate. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că toate locurile de muncă pot fi relocate. Multe sarcini necesită prezenţă parţială fizică, contact personal cu clienţii sau o bună înţelegere a culturii locale", se mai precizează în comunicat.

Mai mult, pentru ţările bogate, relocarea virtuală ar putea deveni o sursă de risc politic, în acelaşi mod în care dezindustrializarea a contribuit la creşterea populismului, subliniază autorii studiului care menţionează, în context, că presiunile concurenţei globale pot provoca anxietate economică în rândul angajaţilor cu studii superioare, alimentând polarizarea politică.

"În cele din urmă, unele ţări emergente sunt mai bine poziţionate decât altele pentru a atrage investiţii virtuale de relocare. Pentru a identifica câştigătorii probabili ai acestei tendinţe, Coface a construit un indicator bazat pe patru criterii cheie: capitalul uman, competitivitatea costului forţei de muncă, infrastructura digitală şi climatul de afaceri. Ţări precum India, Indonezia sau Brazilia au un număr mare de angajaţi potenţiali de la distanţă şi costuri foarte mici ale forţei de muncă. Alte ţări, cum ar fi Polonia, oferă un climat de afaceri excelent şi o infrastructură digitală robustă. În timp ce China şi Rusia ar fi, în teorie, destinaţii virtuale ideale de relocare, tensiunile geopolitice în creştere şi problemele de securitate cibernetică cu Occidentul ar reprezenta obstacole semnificative", explică documentul Coface.

Coface este unul dintre liderii în domeniul asigurărilor de credit şi de servicii complementare precum Factoring, Colectare de creanţe, Asigurări Single Risk, Bonding şi Informaţii de afaceri. Experţii Coface lucrează în centrul economiei mondiale, sprijinind 50.000 de clienţi să construiască afaceri de succes, în creştere şi dinamice. În 2020, Coface a avut aproximativ 4.450 de angajaţi şi a înregistrat o cifră de afaceri de 1,45 miliarde de euro. AGERPRES/ (AS- autor: Andreea Marinescu, editor: Mariana Nica, editor online: Andreea Lăzăroiu)