Nu avem o strategie forestieră după care să ne ghidăm, iar de 30 de ani România îşi vinde pădurile sub forma unui volum estimat grosier, înainte ca arborii să fie doborâţi şi nu ne preocupă să verificăm cantităţile care pleacă din pădure, a declarat, luni, la o dezbatere de specialitate, Şerban Niculescu, reprezentant WWF pe Programul Dunăre-Carpaţi.

"Nu avem o strategie forestieră după care să ne ghidăm. În schimb, avem o interferenţă politică excesivă şi o lipsă de transparenţă. Avem un proces de restituire a pădurilor care încă nu este finalizat, după 30 de ani de când s-a început. Nu avem mecanisme de compensare pentru proprietarii de păduri şi nu în ultimul rând avem un mod defectuos de valorificare a lemnului, sub formă de lemn pe picior în pădure, precum şi un sistem de control orientat greşit, ambele generând conflicte de interese sistemice. Sistemul de combatere a tăierilor ilegale începe şi este puternic influenţat de modul în care ne vindem pădurea. România îşi vinde pădurile sub forma unui volum estimat grosier, înainte ca arborii să fie doborâţi, iar în acelaşi timp nu ne preocupă să verificăm cantităţile ce pleacă din pădure. Mai mult, baza sistemului de control o reprezintă amprenta unui ciocan de fier aplicată pe lemn. Această marcă nu constituie o probă solidă în instanţă şi nici nu poate garanta nimic legat de volumul recoltat. Acelaşi număr de arbori marcaţi poate însemna, în funcţie de metoda dendrometrică utilizată şi eroarea de măsurare, un volum total diferit de lemnul rezultat. Astfel, este creată o zonă gri care nu poate fi controlată", a explicat specialistul WWF.

Acesta a adăugat că, în anumite cazuri, controalele din păduri sunt efectuate fie la întâmplare, fie discreţionar, iar operatorii nu riscă amenzi sau sancţiuni.

"Doar 1% din transporturile ce pleacă din pădure sunt verificate de către autorităţile competente. Aceste verificări sunt efectuate mai mult la întâmplare sau în mod discreţionar, un unele cazuri. Mai mult, acţiunile sunt simbolice, iar operatorul nu riscă foarte mult dacă are grijă să nu supraîncarce mijlocul de transport cu mai mult de 10 metri cubi. Cu alte cuvinte, dacă amenda este mai mică decât costul unui bilet de tren, cine şi-ar mai cumpăra bilet? Imaginaţi-vă câte resurse se alocă şi se risipesc în eforturile acestea de control, iar la final nota de plată est suportată, bineînţeles, tot de pădure. Avem nevoie de o schimbare radicală. Sistemul actual de control, bazat pe marcarea şi paza arborilor din pădure, trebuie transformat într-un sistem orientat pe monitorizarea lemnului ce iese din pădure. Dacă ne dorim o eficienţă sistemul de control necesită această schimbare de paradigmă. SUMAL poate să-şi dovedească utilitatea în efectuarea controlului la prima plasare pe piaţă (a materialului lemnos, n.r.). Pentru ca acest lucru să se întâmple, avem nevoie în primul rând de un instrument pentru prioritizarea controalelor pe baza unor criterii obiective şi transparente. WWF propune un astfel de instrument sub forma unui sistem de monitorizare video a transporturilor de lemn ce ies din pădure", a punctat Şerban Niculescu.

SUMAL 2.0, platformă ce va deveni funcţională începând din data de 31 ianuarie 2021, obligă la încărcarea de fotografii din mai multe unghiuri ale lemnului încărcat pentru orice transport din România, precum şi însemnarea în pădure a parchetelor de masă lemnoasă cu coordonate GPS, înainte de a se efectua tăierea. Mai mult, în noul SUMAL se vor putea vedea zilnic toate volumele de material lemnos din orice depozit din ţară.

Comunitatea Forestierilor - Fordaq organizează, luni, o dezbatere publică online pe tema proiectului privind implementarea Sistemului Informaţional Integrat de Urmărire a Materialului Lemnos - SUMAL 2.0.

Evenimentul are loc sub egida Forumului Pădurilor, Industriei Verzi şi Economiei Lemnului. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Badea, editor: Andreea Marinescu, editor online: Anda Badea)