O scădere agresivă a ratei de politică monetară, cu injecţii mari de lichiditate prin achiziţii considerabile de titluri de stat - adică o relaxare cantitativă, în conjuncţie cu deficite bugetare în creştere şi care nu ar fi induse în principal de costul combaterii crizei, ar lovi încrederea în leu, susţine preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu.

"Există o capcană ce nu trebuie să fie subestimată când se face comparaţie cu alte ţări. O scădere agresivă a ratei de politică monetară, cu injecţii mari de lichiditate prin achiziţii considerabile de titluri de stat - adică un QE extins, în conjuncţie cu deficite bugetare în creştere şi care nu ar fi induse în principal de costul combaterii crizei, ar lovi încrederea în leu. Aşa ceva s-ar vedea în conversia leilor în valută, plecare de bani în străinatate; economisirea internă ar fi exportată. Sistemul bancar ar suferi ieşiri de lichidităţi şi eforturi ale băncii centrale ar fi necesare pentru a le compensa, dar cu pierdere importantă de rezerve valutare - ceea ce ar fi în sine un semnal rău. Când masa monetară se comprimă mult, când banii pleacă, sistemul bancar local poate intra în mare suferinţă şi, mai departe, activitatea economică de ansamblu", scrie Daniel Dăianu, într-un articol postat pe pagina de internet a Consiliului Fiscal.

El afirmă că o bancă centrală ar avea de acoperit (prin rezerve), într-o asemenea situaţie, nu numai baza monetară (ce este în jur de 10% din PIB la noi), ci mare parte din masa monetară.

Dăianu spune că UE poate ajuta, cum s-a întâmplat în 2009, putând fi posibil un sprijin şi din partea BCE şi de la instituţii financiare internaţionale, dar nu trebuie să se ajungă "într-o situaţie cvasi-imposibilă".

"Dacă pieţele ar percepe că se recurge la monetizarea deficitului bugetar, că este probabilă o depreciere mare a cursului, cu efecte inflaţioniste semnificative, o criză a leului ar fi inevitabilă, cu efecte economice grave. Acum, operaţiunile la noi sunt "la margine", ceea ce se vede şi în intervenţia BNR pe piaţa secundară, care a fost cumulat de circa 0,4% din PIB pană în iunie a.c. Banca Centrală a acţionat drept "cumpărător de ultimă instanţă" (buyer of last resort) în condiţiile în care devenise creditor net al sistemului bancar. Deficitul de cont curent pare să se reducă în acest an; important este însă să avem în balanţa de capital intrări cât mai mari pentru a evita presiuni în creştere pe leu", susţine preşedintele Consiliului Fiscal.

El spune că cineva ar putea argumenta că trăim vremuri "când toate sunt, sau par anapoda, când se iese din canoane". Potrivit economistului, acesta este un raţionament nu de respins până la un punct. Crize de balanţă de plăţi vom mai vedea în lume, tot cum se vor înregistra numeroase falimente în afaceri, în ţări dezvoltate şi în economii emergente. Daniel Dăianu afirmă că "este înţelept deci să nu încercăm sa facem experimente periculoase".

"Trebuie spus că precauţie în a practica "relaxare cantitativă"' nu echivalează cu austeritate, ci cu a "ştii cât te ţine plapuma". Ai nevoie de o bancă centrală independentă, de o politică economică cu un track record favorabil (inclusiv dezvoltarea pieţei financiare locale) pentru a avea spaţiu de manevră semnificativ în materie de QE. România are de trecut hopul mare în 2020 al finanţării deficitelor. În 2021 este obligatoriu să utilizam cat mai mult resurse europene pentru a susţine cererea şi oferta interne agregate, prin programe investiţionale, de dezvoltare, de anvergura. Programul de redresare al UE (care se adaugă Bugetului UE) este un "bulgare de aur" pentru economia noastră. Mai ales că şi dacă vom negocia cu CE un orizont mai larg (decât pana in 2022) de aducere a deficitului bugetar la 3% din PIB, este necesar să avem un program de corecţie macreconomică", afirmă Daniel Dăianu.

În articol se menţionează că textul nu angajează în mod necesar instituţiile cu care autorul este afiliat. AGERPRES/(AS - autor: George Bănciulea, editor: Andreea Marinescu, editor online: Ada Vîlceanu)