Fondurile de investiţii pot reprezenta o alternativă la depozitele bancare, acestea fiind tot instrumente de economisire, cu deosebirea că în acest caz pot fi depuse sume de bani mai mici decât la bănci, iar randamentele sunt mai mari. Investiţiile se pot realiza cu bani puţini, chiar şi cu 10 lei, spre deosebire de bănci unde sunt necesare câteva sute de lei. Pe piaţă sunt produse pentru toate tipurile de investitori, atât pentru cei care au o aversiune mică faţă de risc, cât şi pentru cei cărora le place volatilitatea.

Potrivit lui Adrian Anghel, Head of Sales OTP Asset Management, fondurile de investiţii reprezintă cea mai uşoară formă de a investi, la îndemâna oricui.

"Fondurile de investiţii reprezintă cea mai uşoară formă de a investi pe care o persoană o are la îndemână. Este vorba de un mecanism ciclic. Astfel, investitorii depun bani împreună cu alţi investitori, într-un fond care este administrat de o societate de investiţii. În cadrul societăţii, portofolio managerii plasează banii în instrumente financiare care generează profit pentru investitori. Pe scurt, un investitor individual poate plasa o sumă mică de bani (plecând de la 50 de lei, dar sunt cazuri în care se porneşte de la un preţ chiar la valoarea unităţii de fond, precum 9-10 lei n.r) la un randament potenţial superior produselor de economisire clasice, împreună cu alţi investitori", a explicat Adrian Anghel.

Pentru că la un fond de investiţii sunt mai multe persoane care depun bani, puterea numerelor mari lucrează în favoarea investitorilor şi, astfel, se pot negocia dobânzi mai bune, comisioane mai mici, se pot accesa produse mai complexe, toate coordonate de un administrator de bani care are atât cunoştinţele necesare cât şi experienţa de a administra bani în mod profesionist. Mai trebuie menţionat că banii nu stau la administrator, ci la o bancă depozitară, administratorul având doar putere de decizie asupra investiţiilor.

Anghel a subliniat că diferenţa dintre un fond de fond de obligaţiuni şi unul de acţiuni constă în faptul că obligaţiunile reprezintă "un titlu de credit", iar acţiunile "un titlu de proprietate".

"În timp ce obligaţiunile reprezintă un titlu de credit, forma prin care o companie sau un guvern se împrumută de la terţi, acţiunile reprezintă titlu de proprietate. Ceea ce înseamnă că un investitor în acţiuni devine proprietar al unei bucăţi dintr-o companie, cu riscurile şi beneficiile aferente. Fondurile de obligaţiuni dau ocazia investitorilor să acceseze portofolii deja stabilite de obligaţiuni, cu dobânzi diferite şi au scadenţe variate, ceea ce se traduce într-o dispersie a riscului. Construirea unui asemenea portofoliu este foarte costisitoare, iar accesarea atât de simplă a unui asemenea portofoliu a fost varianta aleasă de majoritatea investitorilor din România. Mai trebuie menţionat că fondurile de obligaţiuni au performat excelent în trecut, randamentele fiind mai mult decât mulţumitoare. Odată cu scăderea dobânzilor, investitorii au început să se orienteze spre fondurile care au şi acţiuni în portofoliu, impulsionaţi de randamentele acestora în creştere, precum şi de dividendele generoase oferite de companii", a spus Anghel.

Potrivit acestuia, portofoliul fiecărui investitor trebuie să ţină cont de o serie de variabile, precum orizontul investiţional, randamentul aşteptat şi riscul tolerat.

"Ar trebui să începem cu orizontul investiţional, cu randamentul aşteptat şi cu riscul tolerat. Toate aceste variabile trebuie puse în balanţă şi astfel va rezulta un portofoliu unic pentru fiecare investitor. Portofoliul ideal pentru pensie va fi total diferit de portofoliul pentru concediul de vară, maşină, educaţie pentru copii, etc. În general se pleacă de la fondurile cu volatilitate scăzută, cum ar fi fondurile de obligaţiuni şi, pe măsură ce investitorii capătă toleranţă la volatilitate, se diversifică în fonduri care au şi acţiuni în componenţă", a explicat reprezentantul administratorului de fonduri.

El a atras atenţia însă fondurile de investiţii nu sunt garantate, precum depozitele bancare şi că orice investiţie implică risc.

"Însă prin diversitatea emitenţilor din portofolii, riscul este împărţit între diferiţi emitenţi, diverse clase de active şi diverse industrii. De asemenea, la nivel de legislaţie suntem aliniaţi legislaţiei UE, deci aceleaşi reguli se aplică şi în România, dar şi în Franţa, Germania, etc. Mai mult, instrumentele financiare în care se investeşte stau la o bancă depozitară, iar managerii de portofoliu nu au decât drept de decizie pentru investiţiile făcute. În cele din urmă, fondurile de investiţii au rolul de a finanţa economia reală, de a fi liantul între cei care au bani de investit şi cei care au nevoie de bani pentru dezvoltare, şi sunt astfel un pariu pe dezvoltarea societăţii, în ansamblul ei. Istoria ne-a dovedit ca e un pariu câştigător în ultimii 2000 de ani", a precizat Anghel.

Atunci când o companie performează bine, spune el, şi înregistrează profit şi acţionarii acesteia decid că banii ar fi mai bine puşi la treabă, în continuare, de către ei decât de către companie, se decide distribuirea de dividende.

"Adică investitorii primesc cotă-parte din profitul companiei în funcţie de deţinerile lor. Compania virează apoi dividendele conform calendarului agreat de investitori. În cazul fondurilor de investiţii, ele nu distribuie mai departe dividendele către investitori, ci le reinvestesc, sporind astfel averea investitorilor. Creşterea se reflectă în valoarea unitară a activului net a fondului, sau VUAN. Astfel un investitor care are un orizont de timp mai lung, să zicem 20-30 de ani, pune banii la treabă automat, fără să intervină în mod direct", explică reprezentantul OTP Asset Management.

Valentin Nedelcu, coach & trainer financiar şi fondatorul comunităţii ŞtiintaBanilor, susţine că principalul avantaj al investiţiei prin fonduri este pasivitatea.

"Nu trebuie să te ocupi tu cu alegerea activelor şi administrarea acestora. În plus, sumele de intrare sunt foarte mici, de ordinul a câteva sute de lei", a spus Nedelcu.

Potrivit acestuia, principalul dezavantaj îl constituie comisionul anual de administrare care poate fi şi de 2% din valoarea activului. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bărbuţă, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Irina Giurgiu)