Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, este surprins de faptul că România importă foarte multe mere, deşi deţine 14% din totalul suprafeţelor cultivate cu meri din Uniunea Europeană.

"Ce m-a frapat pe mine aşa, am discutat cu colegii, este că importăm foarte multe mere. Avem vreo 14% din totalul suprafeţelor cultivate cu meri, să spunem, din Uniunea Europeană, dar numai 3% din producţie. Bineînţeles că aici e vorba şi de îmbătrânirea livezilor. Ele trebuie înnoite. Dar faptul că dacă te uiţi la acest import în creştere de fructe, şi cu preţuri mai mari, nu sunt numai citrice, sunt produse care ar putea fi produse foarte bine de către România. De asemenea, la legume", a spus Isărescu, referitor la adâncirea deficitului comercial al României.

Potrivit Raportului asupra inflaţiei, în cazul grupei de fructe şi legume, care explică o treime din deficitul comercial generat de mărfurile alimentare, este surprinzătoare contribuţia dominantă a produselor cu tradiţie pe plan local, precum mere, struguri, tomate, cartofi.

"Făcând abstracţie de influenţa factorului sezonier, la toate aceste culturi, producţia din ultimii 10-20 de ani a stagnat sau chiar a scăzut, fenomen asociat, în primul rând, absenţei unor câştiguri în planul randamentelor, la care se adaugă restrângerea, în
general, a suprafeţelor cultivate, inclusiv a suprafeţei serelor. De exemplu, oricât de neaşteptat ar fi din perspectiva potenţialului şi a tradiţiei locale, printre sursele importante ale deficitului comercial asociat fructelor se regăsesc merele, în condiţiile în care România deţinea în 2016 peste 10% din totalul suprafeţei cultivate cu meri la nivel european, dar numai 3,6% din totalul producţiei. Diferenţa dintre randamentele obţinute pe plan local şi cel mediu la nivel comunitar este chiar mai accentuată în cazul tomatelor, unde România deţine 9,1% din suprafaţa cultivată şi doar 2,4% din totalul producţiei", se spune în Raport.

Conform documentului, producţia de legume şi fructe, în general, se plasează mult sub potenţial, activitatea investiţională precară a fermierilor reflectându-se negativ pe multiple paliere: mecanizarea lucrărilor, realizarea irigaţiilor, tratarea terenurilor cu
îngrăşăminte, construcţia de sere, reconversia terenurilor, înlocuirea plantaţiilor pomicole şi viticole îmbătrânite cu plantaţii noi cu specii performante, insuficienţa spaţiilor de depozitare etc. În consecinţă, de multe ori, este mai avantajos pentru operatorii comerciali să se aprovizioneze de la furnizori externi, capabili să asigure fluxuri stabile în parametri cantitativi şi calitativi corespunzători.

"În ceea ce priveşte alimentele de origine animală, în principal reprezentate de categoriile 'carne şi produse din carne', respectiv 'lapte şi produse lactate'(cu contribuţii la deficitul total de 13% şi respectiv 11%), se remarcă, pe lângă reducerea continuă a efectivelor, gradul excesiv de fragmentare a fermelor zootehnice. Situaţia se răsfrânge asupra capacităţii investiţionale a
fermierilor, deci a randamentelor obţinute, producţia sectorială fiind, în plus, afectată de spaţii insuficiente de colectare, depozitare şi transport. Astfel, incapacitatea de a livra către verigile superioare ale lanţului de producţie marfă în conformitate cu cerinţele de ordin cantitativ şi calitativ ale acestora caracterizează nu doar segmentul vegetal, ci şi domeniul zootehnic", relevă Raportul BNR.

Potrivit Raportului asupra inflaţiei, creşterea bovinelor este cea mai expusă fenomenului fragmentării, exploataţiile agricole individuale concentrând 90% din efective în cazul vacilor pentru lapte, astfel încât fermierii reuşesc să furnizeze procesatorilor doar un sfert din producţia locală de lapte (la nivelul anului 2016), procent mult inferior mediei europene (circa 90%). Prin urmare, chiar dacă materia primă utilizată în procesare este preponderent de provenienţă locală, companiile industriale de profil au nevoie de importuri de completare (care reprezintă circa jumătate din achiziţiile din exterior de lapte şi produse lactate), situaţie care persistă de altfel de ani buni.

Din perspectiva partenerilor comerciali, o proporţie semnificativă a deficitului României pe segmentul alimentar revine relaţiilor cu alte state din grupul noilor membri comunitari, respectiv Ungaria şi Polonia (pondere cumulată de 30% în primele 10 luni ale anului 2017), ţări care, de altfel, au printre cele mai favorabile poziţii externe din Uniunea Europeană pe acest segment de activitate.

România s-a menţinut pe deficit în comerţul cu produse agroalimentare după primele trei trimestre din 2017, exporturile avansând cu doar 2,7% faţă de perioada corespunzătoare din 2016, până la 4,453 miliarde de euro, în timp ce importurile au totalizat 5,211 miliarde de euro, un plus de 9,5%, conform datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

În primele 9 luni din 2017, deficitul comercial cu produse agroalimentare s-a majorat cu 79,34%, la 757,34 milioane de euro, în timp ce în perioada similară a anului trecut era de circa 422,27 de milioane de euro.

Potrivit datelor MADR, în perioada menţionată au fost importate peste 6,57 milioane de tone de produse agroalimentare, cantităţile exportate fiind de aproape două ori mai mari la 9 luni, respectiv de 11,85 de milioane de tone.
 

AGERPRES/(AS - autor: George Bănciulea, editor: Mariana Nica, editor online: Gabriela Badea)