România are nevoie de o legislaţie care să crească viteza în administrarea deşeurilor în toată ţara şi astfel să ne transformăm dintr-o societate a risipei într-una a reciclării, susţine ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, pe fondul lansării în dezbatere publică a proiectului de Ordonanţă pentru modificarea şi completarea legislaţiei privind regimul deşeurilor şi modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.

''Piaţa şi managementul deşeurilor din ţara noastră au nevoie de un impuls mai puternic: o legislaţie fermă şi clară, care să vină, ţintit, cu instrumente obligatorii prin lege, care să ne transforme dintr-o societate a risipei într-una a reciclării. Subliniez că este vorba despre un proiect, de aceea, fiind în dezbatere publică, aşteptăm, cu interes, feed-back-ul tuturor celor implicaţi. Ne dorim o legislaţie care să crească viteza în administrarea deşeurilor în toată România, astfel, propunerea Ministerului Mediului instrumentul economic 'Plăteşte pentru cât arunci' şi sistemul de garanţie-returnare să devină obligatorii prin lege", a spus Gavrilescu.

Potrivit ministrului, ''Plăteşti pentru cât arunci'' înseamnă că populaţia va plăti numai pentru deşeurile nereciclabile, iar în cazul sistemului de garanţie-returnare cumpărătorii vor putea returna ambalajele produselor cumpărate primind, în schimb, o sumă stabilită prin lege drept garanţie.

''Plăteşti pentru cât arunci' înseamnă că vom plăti numai pentru deşeurile nereciclabile, ceea ce poate duce la costuri mai reduse pentru salubrizare, la reintrarea în circuitul economic a materialelor reutilizabile, conform principiilor economiei circulare şi, nu în ultimul rând, la scăderea consistentă a cantităţilor depozitate la groapa de gunoi. În ceea ce priveşte garanţia-returnarea, acesta este sistemul practicat în multe ţări europene, prin care cumpărătorii vor putea returna ambalajele produselor cumpărate primind, în schimb, suma stabilită prin lege drept garanţie'', a explicat ministrul Mediului.

Ministerul Mediului a lansat, recent, în dezbatere publică, proiectul de OUG pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor şi a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.

Conform documentului, "Plăteşte cât arunci" şi "Răspunderea extinsă a producătorului" sunt cele două noi instrumente ce ar urma să fie incluse în legislaţia naţională referitoare la regimul deşeurilor, iar autorităţile publice locale vor fi obligate să ofere cetăţeanului posibilitatea de a alege din cel puţin două variante de tarife distincte pentru gestionarea deşeurilor municipale.

În acest context, pentru autorizarea şi supravegherea implementării prin sisteme colective a obligaţiilor operatorilor economici se înfiinţează, în cadrul Ministerului Mediului, Comisia de supraveghere a răspunderii extinse a producătorilor.

De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure colectarea separată cel puţin pentru deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă din deşeurile municipale. Aceleaşi autorităţi trebuie să asigure implementarea instrumentului economic "Plăteşte pentru cât arunci", oferind cetăţeanului posibilitatea de a alege din cel puţin două variante de tarife distincte pentru gestionarea deşeurilor municipale, respectiv pentru gestionarea deşeurilor reziduale, fundamentate pe cel puţin una dintre următoarele modalităţi bazate pe: volum, frecvenţa de colectare, greutate şi saci de colectare personalizaţi.

Potrivit sursei citate, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să atingă, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală generată, cel puţin pentru deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere sau, după caz, din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din gospodării.

Totodată, titularii pe numele cărora au fost emise autorizaţii de construcţie şi/sau desfiinţări au obligaţia să gestioneze deşeurile din construcţii şi desfiinţări, astfel încât să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase, cu excepţia materialelor geologice naturale.

Pe de altă parte, operatorii economici care introduc pe piaţa naţională ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să aducă numai ambalaje reutilizabile care respectă cerinţele esenţiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj pentru ca acestea să corespundă unor reutilizări multiple. De asemenea, aceştia sunt obligaţi să aplice sistemul garanţie pentru ambalajele respective la o valoare unitară de 2 lei/bucată, dar şi să asigure preluarea ambalajelor reutilizabile de la utilizatori sau consumatori.

Proiectul de Ordonanţă este în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Mediului, iar persoanele sau organizaţiile interesate pot transmite opinii/propuneri/sugestii, până pe data de 15 februarie 2018, la Ministerul Mediului, Direcţia Generală Deşeuri, Situri Contaminate şi Substanţe Periculoase.

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România are de îndeplinit, până în 2020, conform directivelor europene, următoarele obiective: minimum 50% rată de reutilizare şi reciclare din masa totală a cantităţilor de deşeuri (hârtie, metal, plastic şi sticlă), minimum 70% nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, 60% valorificare a deşeurilor de ambalaje din total ambalaje introduse pe piaţa naţională.

În plus, anual, va fi nevoie să se atingă o cantitate colectată de deşeuri electronice de 4 kg/locuitor şi să se colecteze separat bio-deşeurile în vederea compostării şi fermentării acestora.

România a negociat 36 de condiţionalităţi ex-ante, acceptate de Guvern în anul 2014. Întârzierea îndeplinirii condiţionalităţilor poate duce la suspendarea integrală sau parţială a plăţilor aferente Programelor Operaţionale care sunt vizate de respectivele clauze preliminare. Data de 31 decembrie 2016 era termenul limită până la care România trebuia să îndeplinească toate aceste condiţionalităţi.

Comisia Europeană a decis, în data de 15 februarie 2017, să acţioneze în judecată România la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ), pentru că autorităţile nu au reuşit să închidă 68 de depozite municipale de deşeuri neconforme, care reprezintă un risc serios pentru sănătatea oamenilor şi mediu.

Ulterior, în data de 27 aprilie 2017, Comisia Europeană (CE) a trimis România în faţa Curţii de Justiţie a UE pentru neîndeplinirea obligaţiei de a revizui şi adopta Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor şi programul de prevenire a generării de deşeuri, în conformitate cu obiectivele Directivei-cadru privind deşeurile (Directiva 2008/98/CE) şi ale economiei circulare.

Pe data de 22 decembrie, anul trecut, Hotărârea de Guvern privind Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD) a fost aprobată în şedinţa Executivului, acest lucru conducând la închiderea unei proceduri de infringement aflată în fază contencioasă.

Statisticile Asociaţiei Române a Compostului (ARC), în privinţa modului în care România se "comportă" cu deşeurile, arată că, în prezent, la nivel naţional, se procesează prin compostare 124.717 tone de deşeuri organice pe an, respectiv 8,7% din totalul capacităţii de procesare de 1,5 milioane de tone existent. Totodată, 34,6% sunt instalaţii nefinalizate, în construcţie, iar restul de 54,9% reprezintă instalaţii de compostare recepţionate, dar care nu funcţionează.

AGERPRES/(AS -autor: Daniel Badea, editor: Andreea Marinescu, editor online: Gabriela Badea)