Atingerea până în 2030 a obiectivului de pregătire pentru apărare rămâne dificilă, în pofida planurilor ambițioase ale UE și a majorării cheltuielilor pentru apărare în blocul comunitar, arată un raport publicat joi de Curtea de Conturi Europeană.

În documentul său, Curtea examinează transformările survenite în politica de apărare a UE după 2020. Auditorii observă o schimbare de paradigmă: accentul s-a deplasat de la răspunsul la crize către consolidarea capacității de apărare a țărilor din UE și către o abordare mai structurată la nivelul Uniunii. Totodată, ei semnalează o serie de provocări și de oportunități pentru UE, precum și riscuri asociate gestiunii financiare, guvernanței și asigurării răspunderii.

Potrivit sursei citate, în ultimii ani, mediul de securitate al UE s-a schimbat radical. Ca reacție, atât UE, cât și statele membre și-au intensificat considerabil cheltuielile pentru apărare, pentru a remedia efectele anilor de investiții insuficiente, reflectate în stocuri limitate de muniții și rachete, timpi lungi de producție și livrare, dependențe externe și blocaje logistice. Acesta este un moment de cotitură pentru industria de apărare europeană, oferind oportunitatea de a extinde capacitățile de producție, de a stimula inovarea și de a consolida parteneriatele.

'UE a pus în mișcare o serie de inițiative menite să încurajeze cooperarea dintre statele membre și consolidarea eforturilor lor în domeniul apărării. Cu toate acestea, pentru ca obiectivul de pregătire pentru apărare până în 2030 să devină realitate, va fi esențială atât valorificarea noilor oportunități, cât și abordarea riscurilor existente', a declarat Marek Opiola, membru al Curții responsabil pentru acest raport, citat într-un comunicat al ECA.

În ceea ce privește oportunitățile, contextul actual de securitate și creșterea finanțării pot contribui la extinderea capacităților bazei tehnologice și industriale europene de apărare și pot deveni astfel un motor al inovării, se arată în raport. Totodată, pot apărea noi forme de cooperare, precum clusterele de apărare și coalițiile în materie de capabilități, care ar putea consolida parteneriatele strategice, în special cu Ucraina. În plus, introducerea unor clauze de 'preferință UE', menite să încurajeze statele membre să se aprovizioneze cu sisteme de apărare de la furnizori europeni, ar putea fi o soluție de a reduce pe termen lung dependența de furnizori din afara Europei. Totuși, această orientare ar trebui conciliată cu necesitatea de a răspunde cerințelor operaționale pe termen scurt.

În ceea ce privește riscurile, mai multe studii arată că atingerea până în 2030 a obiectivului de autonomie strategică a UE și a capacității de a susține în mod autonom operațiuni militare de mare intensitate va fi dificilă. Analiștii din domeniul apărării semnalează constrângeri majore care persistă, precum fragmentarea sistemelor naționale, blocajele industriale, coordonarea politică lentă și dependența de Statele Unite. Cu toate acestea, UE este capabilă de progrese substanțiale, după cum o demonstrează creșterea cheltuielilor pentru apărare și extinderea rapidă a producției de muniție.

Între 2020 și 2025, cheltuielile de apărare cumulate ale țărilor din UE au crescut cu aproape 80 %. Planificarea capabilităților de apărare în UE urmează în mare măsură o abordare ascendentă, în care fiecare stat membru își identifică propriile necesități. Potrivit auditorilor, absența unui proces eficace de planificare de sus în jos la nivelul UE, la care se adaugă o coordonare insuficientă între diferitele surse de finanțare europene și naționale, poate conduce la investiții fragmentate, duplicarea eforturilor sau lacune în materie de capabilități.

'De asemenea, dacă nu este gestionată corespunzător, creșterea finanțării poate genera riscuri de implementare și blocaje legate de disponibilitatea materiilor prime, a componentelor esențiale sau a personalului calificat, limitând capacitatea de a utiliza fondurile disponibile. În ultimă instanță, resursele financiare ar putea rămâne insuficiente pentru a răspunde priorităților de apărare convenite și pentru a atinge obiectivele stabilite, de exemplu în domenii precum mobilitatea militară. În plus, UE recurge tot mai frecvent la acordarea de credite garantate prin bugetul european. Auditorii subliniază că utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a cheltuielilor de apărare finanțate prin îndatorare și a creditelor garantate de UE poate afecta sustenabilitatea finanțelor publice, prin încetinirea reducerii datoriei publice și creșterea presiunii asupra bugetului Uniunii', se menționează în comunicat.

Totodată, auditorii atrag atenția asupra complexității structurilor de guvernanță și a mecanismelor de răspundere aferente politicii de apărare a UE, care sporesc riscul suprapunerii responsabilităților. Totodată, ei reiterează faptul că Curtea de Conturi Europeană nu dispune încă de un mandat care să îi permită auditarea tuturor organismelor și instrumentelor implicate în acest domeniu. AGERPRES/ (AS-redactor: Constantin Balaban, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Anda Badea
)