Comisia Europeană a lansat miercuri o investigație aprofundată pentru a evalua dacă o hotărâre arbitrală, prin care România este obligată să plătească despăgubiri unui număr de zece investitori din cauza modificărilor aduse unei măsuri de sprijin pentru energia electrică din surse regenerabile, este în conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat, se arată într-un comunicat al Executivului comunitar.

România a instituit o schemă de sprijinire a producției de energie electrică din surse regenerabile prin certificate verzi, care a fost aprobată în temeiul normelor privind ajutoarele de stat în iulie 2011. România a modificat schema de ajutoare de mai multe ori în 2013, în 2014 și ulterior. Comisia a aprobat modificările aduse schemei în temeiul normelor privind ajutoarele de stat în mai 2015 și decembrie 2016.

Un grup de zece societăți care au investit în cinci centrale solare fotovoltaice ce au beneficiat de schemă au inițiat proceduri de arbitraj împotriva României în urma modificărilor. Acestea sunt: LSG Building Solutions GmbH, Green Source Consulting GmbH, Core Value Investments GmbH & Co. KG Gamma, Core Value Capital GmbH, Anina Pro Invest Ltd., Giust Ltd., Risen Energy Solar Project GmbH, Pressburg UK GmbH, Solluce Romania 1 B.V. și SC LJG Green Source Energy BETA S.R.L. Societățile au solicitat despăgubiri reprezentând sprijinul de care ar fi beneficiat dacă România nu ar fi modificat schema de sprijin.

Un tribunal arbitral a constatat că România a încălcat Tratatul privind Carta energiei ('TCE') și, la 20 februarie 2024, a obligat România să despăgubească investitorii pentru pierderile pe care aceștia susțin că le-au suferit ca urmare a modificărilor. Despăgubirile acordate se ridică la 42,2 milioane euro, plus dobânzi și alte cheltuieli. România a notificat Comisiei această hotărâre în temeiul normelor privind ajutoarele de stat și a informat Comisia că a efectuat o plată în cadrul hotărârii într-un cont deschis în numele beneficiarilor hotărârii.

În această etapă, opinia preliminară a Comisiei este că hotărârea arbitrală și executarea acesteia constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea UE ('TFUE'), care este incompatibil cu piața internă. Comisia va investiga în continuare măsura și compatibilitatea acesteia cu piața internă și, în special, o posibilă încălcare a tratatelor UE prin măsura de ajutor.

Ajutoarele de stat sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt aprobate de Comisie ca fiind compatibile cu funcționarea pieței interne. O măsură care încalcă alte dispoziții ale dreptului Uniunii nu poate fi declarată compatibilă în temeiul normelor privind ajutoarele de stat.

Litigiul care a condus la hotărârea arbitrală a fost un litigiu intra-UE. Prin urmare, Comisia va evalua în continuare dacă hotărârea arbitrală și executarea acesteia încalcă articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 267 și 344 din TFUE în ceea ce privește competența în ultimă instanță a Curții de Justiție a Uniunii Europene ('CJUE'), precum și principiul general al autonomiei ordinii juridice a Uniunii Europene.

Lansarea unei investigații aprofundate oferă României și părților terțe interesate posibilitatea de a prezenta observații, fără să aducă atingere în niciun fel rezultatului investigației.

Jurisprudența CJUE stabilește că arbitrajul intra-UE dintre investitori și stat bazat pe tratate bilaterale de investiții este contrar dreptului UE (hotărârea Achmea din 2018, cauza C-284/16). În Comunicarea Comisiei din iulie 2018 privind protecția investițiilor se explică faptul că acest lucru se aplică și clauzei de arbitraj dintre investitori și stat din TCE. În 2019, 22 de state membre ale UE au semnat o declarație privind consecințele hotărârii Achmea și aplicarea acesteia în cazul TCE.

În 2021, în hotărârea pronunțată în cauza Komstroy, CJUE a statuat că TCE face parte integrantă din dreptul Uniunii, iar clauza de arbitraj prevăzută de acesta nu se poate aplica litigiilor intra-UE. În 2024, statele membre au semnat o Declarație privind consecințele juridice ale hotărârii Curții de Justiție în cauza Komstroy și înțelegerea comună privind neaplicabilitatea TCE ca temei pentru procedurile de arbitraj din interiorul UE. A urmat retragerea UE din TCE, care a intrat în vigoare la 27 iunie 2025. Mai multe state membre s-au retras, de asemenea, din TCE. România s-a retras la 22 mai 2026, cu efect de la data de 23 mai 2027.

Potrivit sursei citate, dispozițiile fiabile și transparente privind sprijinirea producției de energie electrică din surse regenerabile sunt importante pentru a asigura încrederea investitorilor și a permite investițiile necesare aferente Pactului pentru o industrie curată și pentru a realiza obiectivelor Uniunii în materie de decarbonizare. Faptul că dreptul Uniunii se opune arbitrajului în materie de investiții în interiorul UE în temeiul tratatelor bilaterale de investiții sau al TCE nu înseamnă că investitorii nu beneficiază de protecția investițiilor în UE. Acțiunile investitorilor individuali care solicită anularea măsurilor naționale sau compensații financiare sunt de competența instanțelor naționale. Investitorii din UE beneficiază de protecția acordată de legislația UE.

În cazul în care un investitor consideră că investiția îi este periclitată în mod eronat de o decizie a Comisiei privind ajutorul de stat, acesta poate contesta decizia direct în fața Tribunalului. În cele din urmă, Directiva privind energia din surse regenerabile (Directiva UE 2018/2001) prevede obligația statelor membre de a se asigura că sprijinul acordat proiectelor privind energia din surse regenerabile nu este revizuit într-un mod care să afecteze în mod negativ drepturile acordate prin acest sprijin și să submineze viabilitatea economică a proiectelor care beneficiază deja de sprijin. O astfel de dispoziție nu exista în 2013. AGERPRES/(AS - redactor: Mihaela Dicu, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Ada Vîlceanu)