Comisia Europeană ar trebui să aibă o abordare strategică mai calculată atunci când ajută țări din afara Uniunii să își îmbunătățească securitatea nucleară, se arată într-un raport publicat miercuri de Curtea de Conturi Europeană (ECA).

'Este adevărat că s-au obținut unele rezultate importante, dar lipsește o strategie completă și actualizată. Din această cauză, nu este clar ce încearcă UE să obțină, iar coordonarea sprijinului financiar de care dispune are de suferit. Auditorii mai critică și faptul că prioritățile nu sunt stabilite printr-un proces riguros. Monitorizarea finanțării acordate de UE, insuficientă sub unele aspecte, lasă și ea de dorit', apreciază auditorii europeni.

Accidentele devastatoare de la Cernobîl în 1986 și de la Fukushima în 2011, precum și războiul de agresiune al Rusiei lansat în 2022 împotriva Ucrainei au reaprins temerile legate de securitatea nucleară în întreaga lume. Reversul medaliei este că cererea de energie se află în continuă creștere, iar energia nucleară asigură o parte tot mai mare din ea. De-a lungul vremii, UE a promovat activ cooperarea internațională în materie de securitate nucleară. De exemplu, banii de la UE au contribuit la activități complexe și de pionierat, cum ar fi structura de izolare construită peste reactorul 4 de la Cernobîl, deteriorat ca rezultat al războiului purtat de Rusia. Începând din 2014, UE a alocat țărilor partenere granturi în valoare de aproximativ 600 de milioane de euro pentru instruire, echipamente, infrastructură, expertiză și remediere. Ucraina a fost beneficiara unui împrumut de 300 de milioane de euro pentru modernizarea sistemelor de securitate a centralelor sale nucleare.

'Când vorbim de securitate nucleară, un lucru este limpede: e mai bine să previi decât să tratezi. UE rămâne un actor mondial important în cooperarea în materie de securitate nucleară, dar ar trebui să elaboreze o strategie completă și actualizată pentru a-și direcționa cooperarea și pentru a îmbunătăți selectarea și monitorizarea acțiunilor pe care le finanțează', a declarat domnul Marek Opiola, membrul Curții responsabil de acest audit.

Într-un domeniu care a evoluat considerabil de-a lungul timpului și care include numeroși actori cu obiective similare, lipsa unei astfel de strategii se resimte. Pentru început, o astfel de strategie ar trebui să identifice domeniile în care acțiunea UE ar putea aduce cea mai mare valoare adăugată și să țină seama de inițiativele altor părți interesate. În plus, ea ar stabili în mod clar obiectivele pe care executivul UE urmărește să le atingă, sprijinul financiar pe care intenționează să îl utilizeze și părțile interesate care ar trebui implicate. În prezent, nu există orientări strategice pentru toate instrumentele aflate la dispoziția Comisiei, nici măcar pentru granturi și împrumuturi.

În al doilea rând, Comisia ar trebui să îmbunătățească procesul de selecție a acțiunilor finanțate de UE. Deși activitățile sale au răspuns nevoilor, propunerile venite de la țări din afara UE nu au fost selectate cu transparența cuvenită, deoarece Comisia nu a lucrat pe bază de punctaje și nu s-a făcut o ierarhizare. Cum să se garanteze în astfel de condiții că banii de la UE au fost trimiși acolo unde ar putea aduce cea mai mare valoare? De exemplu, dovezile arată că unele acțiuni din Asia Centrală și din Iran, chiar dacă au abordat anumite riscuri specifice de securitate nucleară, au fost determinate în principal de considerente geopolitice mai ample.

În al treilea rând, activitățile finanțate de UE s-au confruntat adesea cu întârzieri și, uneori, cu depășiri de costuri. Observația este valabilă în special în cazul lucrărilor de construcții și de remediere la scară largă. Costurile mai mari pot fi parțial legate, într-adevăr, de complexitatea unor asemenea proiecte. Totuși, deficitele persistente de finanțare și lipsa stimulentelor pentru performanță au jucat și ele un rol. Realitatea este că sustenabilitatea pe termen lung a anumitor activități rămâne în pericol.

În fine, în mai multe privințe, Comisia ar fi putut supraveghea mai bine modul în care au fost desfășurate activitățile finanțate. Un caz care vorbește de la sine este împrumutul în valoare de 300 de milioane de euro pentru finanțarea unui program la scară largă desfășurat de operatorul de centrale nucleare din Ucraina. Comisia a ales să se bazeze pe terți pentru monitorizarea și plata împrumutului, fără a avea asigurarea că fondurile vor finanța exclusiv cheltuielile legate de program suportate și plătite de debitor. AGERPRES/(AS - redactor: Mihaela Dicu, editor: Mariana Nica, editor online: Simona Aruştei)