Într-un moment în care o nouă demonstrație a fermierilor are loc marți în fața Parlamentului European de la Strasbourg, criza din sectorul agricol afectează în mod foarte diferit țările europene, arată o analiză AFP.

Prin deschiderea pieței europene în fața cărnii de vită, zahărului și cărnii de pasăre din America Latină, acordul cu blocul Mercosur este o preocupare principală pentru Franța, care are cele mai mari efective de bovine din Europa și este principalul producător de zahăr. Cu toate acestea, același acord este atractiv pentru viticultorii francezi.

Irlandezii sunt și ei îngrijorați pentru sectorul lor creștere a bovinelor.

În Italia, principalul sindicat agricol Coldiretti deplânge 'lipsa de reciprocitate' în standardele de producție. Sindicatul avertizează că, în primele nouă luni ale anului 2025, valoarea importurilor italiene din Mercosur a crescut deja cu 17%.

În Germania, fermierii au protestat în principal în nord și est, unde agricultura la scară largă este mai expusă concurenței globale.

În Spania, sectoarele uleiului de măsline și vinului salută acordul cu Mercosur, în timp ce producătorii de măsline de masă se tem de concurența din Argentina.

Pentru experți, acest acord dezvăluie o criză agricolă cu cauze multiple și impacturi inegale.

Exporturile agroalimentare ale UE au atins un nivel record de 235,4 miliarde de euro în 2024. Chiar dacă importurile au crescut, din cauza creșterii prețurilor la cafea și cacao, balanța comercială a blocului comunitar rămâne excedentară (63,6 miliarde de euro, cu 8% mai puțin decât recordul istoric din 2023).

AFP subliniază că singura care are un excedent mai mare este Brazilia.

În ultimii ani s-a înregistrat o ascensiune a Țărilor de Jos, care se mândrește cu un excedent comercial de 45 de miliarde de euro, grație prelucrării unor produse adesea importate, a Poloniei, care și-a cvadruplat producția de carne de pasăre în ultimii 25 de ani, sau a Spaniei, competitivă pe segmentele vinuri, fructe, carne de porc și multe altele.

În schimb, Franța, principalul producător agricol din Europa în termeni de valoare, se teme că în 2025 a înregistrat primul său deficit al balanței comerciale cu alimente din ultimii 50 de ani.

Acest declin comercial este cel care cristalizează furia fermierilor, subliniază Vincent Chatellier, economist la institutul INRAE. 'Și Franța pierde, în special față de alte țări europene', adaugă Chatellier.

'De 70 de ani, lumea se concentrează pe un număr mic de soiuri de animale și plante, cât mai interschimbabile posibil. Odată cu deschiderea frontierelor, toți fermierii au fost puși în concurență. Consecința este că pierdem constant fermieri și experimentăm o presiune asupra prețurilor', subliniază Christophe Alliot, de la firma de consultanță Basic. Prin urmare, 'cei care reușesc sunt cei care sunt eficienți din punct de vedere al costurilor, cu economii de scară' legate de valoarea produsului, dar mai ales de dimensiunea fermei și de mecanizare, spune Christophe Alliot.

Conform datelor UE de la sfârșitul anului 2025, venitul mediu pe lucrător agricol a crescut cu 20% în 10 ani (fără inflație), dar disparitățile sunt semnificative.

În ceea ce privește veniturile, țări precum 'Danemarca, Germania sau chiar Spania... o duc foarte bine', observă Pierre-Marie Aubert, cercetător la Institutul pentru Dezvoltare Durabilă și Relații Internaționale (IDDRI). În schimb, șapte țări sunt în declin sau stagnează, precum Franța. Primele au făcut 'alegeri foarte puternice în ceea ce privește creșterea în dimensiune și capital', spune Aubert. Potrivit acestuia, capitalul investit în ferme de porci sau păsări de curte este în medie de 320.000 de euro în Franța și de peste 5 milioane de euro în Danemarca.

Toate țările trebuie să gestioneze disparitățile de venit, subliniază Chatellier. Acesta subliniază că 'tensiunea dintre agricultura familială și agricultura mai antreprenorială este un fenomen european'. Și în toate țările industrializate, populația ocupată în agricultură îmbătrânește.

Chatellier a făcut un apel pentru examinarea tuturor 'factorilor de competitivitate: mărimea, dar mai ales organizarea lanțurilor de aprovizionare, robuste din amonte în aval, apropierea de porturi, diferențierea produselor...' și necesitatea de a 'ținti mai mult' produsele și clienții.

'Franța a redus deja numărul fermelor de vaci cu lapte, de exemplu; restructurarea a fost făcută. Nu vom fi niciodată ca California sau Brazilia', adaugă Chatellier, enumerând punctele forte: terenuri ieftine, expertiză tehnică bună, producție diversificată.

'Este o răscruce incomodă', precizează Christophe Alliot, care se așteaptă la o dezbatere privind modelul alimentar și distribuția valorii. AGERPRES/(AS-redactor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dădârlat)