Veniturile din taxe ale Italiei cresc mai rapid decât se aștepta, datorită creșterii locurilor de muncă și inflației, ceea ce pune deficitul bugetar pe o traiectorie de scădere sub plafonul de 3% din Produsul Intern Brut în 2025, cu un an înainte de termenul planificat, transmite Reuters.

În perioada ianuarie-iulie 2025, veniturile din taxe au crescut cu peste 16 miliarde de euro, cu 5% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut și depășind așteptările Trezoreriei italiene, care în aprilie prognozase o creștere de 0,8% pentru întregul an.

Guvernul de la Roma prognoza un deficit de 3,3% din PIB în 2025, dar grație veniturilor suplimentare din taxe, deficitul fiscal va fi probabil semnificativ mai mic.

Prim-ministrul Giorgia Meloni și aliații săi de dreapta își asumă meritul pentru cifrele mai mari, însă economiștii spun că majorarea este rezultatul unor fenomene care nu sunt neapărat legate de guvern, care a preluat mandatul la sfârșitul anului 2022.

Reformele destinate combaterii evaziunii fiscale introduse de-a lungul anilor dau roade, spun analiștii, deși o mare parte din efort se datorează frânei fiscale provocate de inflație și creării a aproximativ două milioane de noi locuri de muncă în ultimii patru ani, care au stimulat încasările fiscale.

'Creșterea locurilor de muncă stimulează atât veniturile fiscale, cât și PIB-ul, dar veniturile fiscale cresc mai rapid decât PIB-ul, deoarece ocuparea forței de muncă este impozitată mult mai mult decât alte tipuri de venituri', a declarat Marco Leonardi, profesor de economie la Universitatea din Milano.

Meloni susține în mod frecvent că creșterea locurilor de muncă este o realizare a guvernului său, dar nu menționează niciodată frâna fiscală, un fenomen economic simplu în care inflația și creșterea salariilor nominale cresc proporția impozitelor plătite pentru venit.

Leonardi a estimat că statul a colectat încă 25 de miliarde de euro între 2021 și 2024 datorită acestui efect, acumulându-se mai mulți bani în acest an, depășind reducerile limitate de impozite introduse de Meloni până acum.

Prețurile de consum din Italia au crescut cu 19% între 2020 și anul acesta. Salariile au crescut și în termeni nominali în ultimii ani, dar cu mai puțin decât inflația, ceea ce i-a făcut pe italienii de rând să se simtă mai rău. Salariile italiene ajustate în funcție de inflație sunt sub nivelul din 1990, arată datele OCDE și ale biroului național de statistică al Italiei, ISTAT.

Situația contabilă mai stabilă a Italiei reflectă, de asemenea, noile reguli introduse progresiv din 2011, care au restrâns posibilitatea de a evita plata taxelor, guvernele succesive promovând plățile digitale trasabile și înăsprind controalele.

Instrumentele existente în prezent includ facturarea electronică extinsă, raportarea TVA-ului în timp real, sancțiuni pentru comercianții cu amănuntul care refuză plățile cu cardul și utilizarea intensă a potrivirii datelor între sistemele de stat.

'În domeniul meu, nivelul de evaziune a scăzut cu siguranță în ultimii 20 de ani', a declarat Martina Di Egidio, o arhitectă din Roma. Ea a menționat o platformă digitală națională introdusă în urmă cu aproximativ un deceniu, unde toate cererile pentru lucrări de construcții trebuie încărcate, ca o măsură care a redus evaziunea.

Giacomo Ricotti, șeful departamentului fiscal al Băncii Italiei, a declarat săptămâna trecută în fața parlamentului că evaziunea fiscală a scăzut de la 97 de miliarde de euro în 2017 la aproximativ 72 de miliarde în 2021, cele mai recente date disponibile.

Cu toate acestea, lupta îndelungată a Italiei împotriva fraudei fiscale este încă departe de a fi câștigată, criticii acuzând-o pe Meloni pentru unele eșecuri. La scurt timp după preluarea mandatului, ea a atenuat parțial măsurile represive anterioare împotriva evaziunii prin creșterea limitei plăților în numerar de la 1.000 de euro la 5.000 și oferind numeroase amnistii fiscale care le permit oamenilor să își soluționeze disputele.

Comisia Europeană afirmă că, în Italia, gap-ul de TVA, care măsoară pierderile estimate din fraudă și evaziune, s-a mărit cu aproximativ patru puncte procentuale în 2023 față de 2022, inversând o înăsprire între 2020 și 2022. Bruxelles-ul a legat conformitatea mai mare observată în timpul pandemiei de stimulentele pentru renovarea locuințelor la care contribuabilii puteau accesa prin declararea lucrărilor. Meloni a eliminat aproape complet aceste programe, având în vedere costurile lor masive pentru bugetul statului.

Guvernul de la Roma spune că strategia sa se concentrează pe audituri fiscale specifice pentru a evita lovirea contribuabililor onești și pe acorduri preliminare cu companiile privind nota lor de plată viitoare. AGERPRES/(AS-redactor: Constantin Balaban, Mariana Nica, editor online: Ada Vîlceanu)