Miniştrii de Finanţe ai Uniunii Europene au încheiat lunile de discuţii aprinse privind rigoarea fiscală, ajungând la un acord privind noile reguli fiscale, care vor viza ţinerea sub control a datoriei şi determinarea capacităţii blocului comunitar de a investi în sectoare cheie, cum ar fi apărarea, în următorii ani, transmit AP, Reuters şi Bloomberg.

În final, cele 27 de state membre au finalizat miercuri în unanimitate acordul, încheind negocierile începute înaintea pandemiei.

Obiectivele din vechiul Pact de Stabilitate şi Creştere se menţin: guvernele trebuie să menţină deficitele bugetare sub 3% din PIB şi datoria publică sub 60% din PIB. Dar statele membre UE obţin mai multă independenţă în modul în care îşi realizează obiectivele fiscale, măsurile pe care le adoptă pentru corectarea dezechilibrelor şi principalele reforme şi investiţii pe care le implementează.

Acordul introduce mai multă flexibilitate pentru ajustările fiscale, în timp ce Berlinul a avut succes cu impunerea unor garanţii pentru a se asigura reducerea comună a datoriei şi construirea unor rezerve (buffers) pentru a absorbi viitoare şocuri.

Revizuirea este menită de asemenea să dea capitalelor un rol mai important în modul în care ţin sub control finanţele publice, în timp ce se îmbunătăţeşte sistemul de sancţiuni, atunci când limitele sunt depăşite.

"Regulile fiscale sunt mai realiste, ele răspund realităţii post-pandemie şi încorporează de asemenea lecţiile învăţate de pe urma marilor crize financiare", a afirmat ministrul spaniol al Economiei, Nadia Calvino.

La rândul său, ministrul francez de Finanţe, Bruno Le Maire, a declarat: "Aceste reguli vor garanta stabilitatea financiară şi soliditatea finanţelor publice peste tot în Europa, în următorii ani. Pentru prima dată în 30 de ani, acest pact de stabilitate recunoaşte importanţa investiţiilor şi a reformelor structurale".

Reformele vin într-o perioadă în care datoriile publice au ajuns la un nivel record, în urma cheltuielilor masive din timpul pandemiei, iar blocul comunitar trebuie să facă noi cheltuieli pentru realizarea obiectivelor legate de climă, politică industrială şi securitate.

Regulile fiscale introduc un nivel minim al reducerii deficitului şi datoriei pe care un guvern trebuie să le respecte, aşa cum a solicitat Germania. Dar, în general, acestea sunt mai tolerante decât precedentul cadru legal, ceea ce, consideră analiştii, marchează o victorie pentru statele din sud, conduse de Franţa.

Noile reglementări vor stabili un ritm lent, dar constant, pentru reducerea deficitului şi datoriei din 2025 până în următorii patru până la şapte ani, existând opţiunea unei perioade mai lungi dacă o ţară adoptă reforme şi investiţiile în domeniile prioritizate de UE.

Italia, care a insistat că reformele şi investiţiile deja convenite conform planului UE de redresare post-pandemie ar trebui să fie suficiente pentru a obţine extinderea la şapte ani, a obţinut ceea ce a dorit.

"Considerăm pozitivă acceptarea solicitării noastre iniţiale pentru extinderea automată a planului legat de investiţiile din PNNR", a afirmat ministrul italian de Finanţe, Giancarlo Giorgetti.
Şi Franţa a obţinut o concesie: plăţile dobânzilor vor fie excluse din eforturile de reducere a deficitului până în 2027 pentru statele cu un deficit bugetar de peste 3% din PIB. Astfel, Parisul obţine spaţiu de manevră pentru a face investiţii.

Limita superioară pentru deficitul bugetar rămâne la 3% din PIB. Noile reguli introduc "protejarea rezilienţei deficitului", o marjă dincolo de limita UE de deficit de 3% din PIB, care va fi folosită pentru planificarea cheltuielilor, pentru ca guvernele să aibă spaţiu de manevră dacă se întâmplă ceva neaşteptat, fără a încălca limita de 3% din PIB. Această marjă va fi de 1,5% din PIB.

Deficitul de 1,5% din PIB este acum noua ţintă generală pentru statele membre UE, înlocuind precedentul concept de "obiectiv pe termen mediu" (MTO) pe care ţările trebuiau să-l vizeze. Pentru multe state acesta era un deficit structural de 0,5% din PIB, astfel încât decizia de a impune acum nivelul de 1,5% din PIB le oferă spaţiu fiscal suplimentar.

Dacă deficitul depăşeşte 3% din PIB, se instituie procedura de deficit excesiv (EDP) şi anual trebuie redus deficitul cu 0,5% din PIB. După ce deficitul scade sub 3% din PIB, acesta va trebui să scadă cu 0,4% din PIB pe an în următorii patru ani, sau cu 0,25% din PIB în următorii şapte ani, dacă sunt adoptate reforme şi investiţii, până când se ajunge la un deficit de 1,5% din PIB.

Acordul, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2024, reprezintă a patra revizuire a regulilor fiscale, denumite oficial Pactul de Stabilitate şi Creştere, menite să sprijine valoarea euro limitând împrumuturile guvernamentale.

Ţările care au un procent al datoriei din PIB de peste 90% vor trebui să-şi reducă datoria cu un punct procentual pe an. În cazul statelor care au un procent al datoriei din PIB între 60% şi 90%, reducerea va fi de 0,5% pe an. AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Dicu, editor: Oana Tilică, editor online: Irina Giurgiu)