UE riscă să rămână în urmă în eforturile sale de a deveni un "motor" al sectorului bateriilor la nivel mondial, se arată într-un raport publicat luni de Curtea de Conturi Europeană.

Conform acestui raport, accesul la materii prime rămâne însă un impediment major, alături de costurile în creştere şi de competiţia mondială acerbă. Prin urmare, eforturile UE de a-şi dezvolta capacitatea de producţie de baterii ar putea să nu fie suficiente pentru a face faţă unei cereri tot mai mari, ceea ce înseamnă că UE riscă să nu îşi atingă obiectivul stabilit pentru 2035 de a ajunge la emisii zero, avertizează auditorii.

Aproape 1 din 5 autoturisme noi înregistrate în UE în 2021 se încărcau la o priză electrică, iar vânzarea de maşini noi alimentate cu benzină şi motorină urmează să fie interzisă începând din 2035. Astfel, bateriile au devenit un imperativ strategic pentru UE. Iindustria bateriilor în Europa a rămas în urma concurenţilor săi mondiali, în special China, căreia îi corespunde 76% din capacitatea de producţie mondială. În intenţia de a resuscita eforturile UE de a deveni un "motor" al bateriilor la nivel mondial, Comisia Europeană a publicat un plan de acţiune strategic privind bateriile în 2018. Comisia a instituit, în mare parte, cele mai importante instrumente din acest plan în sprijinul sectorului, asigurând inclusiv conducerea strategică, legislaţia şi finanţarea necesare.

"UE nu trebuie să ajungă cu bateriile într-o poziţie de dependenţă aşa cum s-a întâmplat cu gazele naturale. Este în joc suveranitatea sa economică. Prin planul său de a înceta vânzarea de maşini noi alimentate cu benzină şi motorină până în 2035, UE pariază enorm pe baterii. Dar este posibil să nu aibă o mână bună, din perspectiva accesului la materii prime, a atractivităţii pentru investitori şi a costurilor", a declarat Annemie Turtelboom, membra Curţii de Conturi Europene care a condus auditul.

În perioada 2014-2020, industria bateriilor a primit granturi şi garanţii pentru împrumuturi din partea UE în valoare de cel puţin 1,7 miliarde de euro, care se adaugă ajutoarelor de stat în valoare de până la 6 miliarde de euro autorizate între 2019 şi 2021, în principal în Germania, Franţa şi Italia. Auditorii au constatat însă că Comisia Europeană nu dispune de o imagine de ansamblu asupra sprijinului public total acordat industriei, ceea ce îi limitează capacitatea de a asigura o coordonare şi o direcţionare adecvate.

Capacitatea de producţie a bateriilor a UE se află într-o dezvoltare rapidă şi ar putea creşte de la 44 de gigawaţi-oră în 2020 la 1 200 până în 2030. Totuşi, această previziune nu este în niciun fel garantată şi poate fi periclitată de factori geopolitici şi economici.

În primul rând, producătorii de baterii ar putea abandona UE în favoarea altor regiuni, în special SUA, care le oferă stimulente puternice. Spre deosebire de UE, SUA subvenţionează în mod direct producţia de minerale şi de baterii, precum şi achiziţionarea de vehicule electrice, atât timp cât acestea şi componentele acestora sunt fabricate în această ţară.

În al doilea rând, UE este deosebit de dependentă de importuri de materii prime, în special din câteva ţări cu care nu are încheiate acorduri comerciale: 87% din importurile sale de litiu brut provin din Australia, 80% din importurile de mangan provin din Africa de Sud şi din Gabon, 68% din importurile de cobalt brut provin din Republica Democratică Congo şi 40% din importurile de grafit natural brut provin din China. Deşi Europa deţine mai multe rezerve miniere, perioada de timp de la descoperire până la producţie este de cel puţin 12-16 ani, ceea ce face ca acesteia să îi fie imposibil să răspundă rapid la creşterea cererii. Acordurile contractuale curente asigură aprovizionarea cu materii prime în general doar pentru doi până la trei ani de producţie la termen. În luna martie a anului curent, Comisia Europeană a înaintat o propunere de act privind materiile prime critice ca răspuns la această situaţie, observă auditorii.

În al treilea rând, competitivitatea producţiei de baterii a UE ar putea fi pusă în pericol de preţurile în creştere la materii prime şi la energie. La sfârşitul anului 2020, costul unui ansamblu de baterii (200 de euro/kWh) era mai mult decât dublul valorii-ţintă planificate. În ultimii doi ani, preţul nichelului a crescut cu peste 70 %, iar cel al litiului cu 870%.

Auditorii critică totodată lipsa de ţinte cuantificate şi încadrate în timp. Se preconizează că aproximativ 30 de milioane de autoturisme cu emisii zero vor fi în funcţiune pe drumurile europene în 2030 şi că, eventual, aproape toate înmatriculările noi începând din 2035 vor fi vehicule electrice cu baterii. Strategia actuală a UE privind bateriile nu evaluează însă capacitatea industriei bateriilor de a face faţă unei astfel de cereri.

Per ansamblu, auditorii avertizează cu privire la două posibile cele mai pesimiste scenarii în cazul în care capacitatea de producţie de baterii a UE nu va creşte pe măsura previziunilor. În primul scenariu, UE ar putea fi nevoită să amâne interdicţia de vânzare a vehiculelor cu motor cu ardere internă după 2035, nereuşind astfel să îşi atingă obiectivele privind neutralitatea în materie de emisii de dioxid de carbon. În al doilea scenariu, UE nu ar avea de ales decât să depindă puternic de baterii şi de vehicule electrice fabricate în afara EU, în detrimentul industriei europene a autovehiculelor şi a forţei de muncă din acest sector, pentru a putea ajunge la un parc de vehicule cu emisii zero până în 2035. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dădârlat)