Marea Nordului ar urma să devină în curând cea mai mare centrală energetică verde din lume, potrivit unui proiect grandios anunţat de nouă state din regiune în luna aprilie, transmite Financial Times.

Conform declaraţiei de la Oostende, nouă ţări europene s-au angajat să crească de zece ori capacitatea de producţie ecologică de energie în Marea Nordului, de la 30 de GW putere eoliană instalată în prezent la 300 de GW în 2050.

Însă această declaraţie retorică a primit imediat un duş rece din partea industriei, în condiţiile în care peste 100 de companii au avertizat că Europa nu are capacitatea de a pune în practică aceste angajamente. Unul dintre cele mai importante obstacole, potrivit asociaţiei Wind Europe, este lipsa de muncitori calificaţi.

"Investiţiile singure nu vor fabrica turbinele centralelor eoliene, nu vor naviga vasele şi nici nu vor opera parcurile eoliene. Mai mult decât orice, guvernele naţionale trebuie să pună la punct competenţele necesare", susţine Wind Europe.

Aceste comentarii scot în evidenţă una dintre cele mai mari ameninţări la adresa tranziţiei verzi. Pe de o parte, teama că vor fi pierdute locuri de muncă face guvernele reticente la ideea de a muta muncitori din vechile industrii, cum s-a văzut în cazul opoziţiei Germaniei la proiectul vizând interzicerea completă a vânzărilor de automobile cu motoare pe combustie, începând din 2035. Pe de altă parte, lipsa de competenţe şi mână de lucru calificată ar putea afecta dezvoltarea de noi industrii şi ar prelungi eforturile urgente de care este nevoie pentru a pune la punct locuinţe şi clădiri comerciale mai eficiente din punct de vedere energetic.

Chiar când guvernele europene se tem că vor pierde locuri de muncă high-tech în faţa subvenţiilor oferite de americani, dovezile sugerează că aceleaşi guverne europene nu reuşesc să pregătească suficienţi muncitori pentru sarcini mai banale precum instalarea de pompe de căldură şi izolaţie.

"Oamenii nu îşi dezvoltă competenţe verzi într-un ritm care să fie suficient de rapid pentru atingerea obiectivelor climatice", spune Sue Duke, director de politici publice la reţeaua profesională LinkedIn.

Datele LinkedIn sugerează că angajările pentru locuri de muncă verzi bat pasul pe loc, atât în SUA cât şi la nivel global, pe fondul încetinirii pieţei muncii. Estimările cu privire la amploarea provocării variază enorm pentru că nu există încă o definiţie acceptată de toată lumea cu privire la ce înseamnă "un loc de muncă verde".

Unii cercetători numără doar persoanele care sunt angajate în sectoare care au legătură directă cu tranziţia la emisii zero, precum energie regenerabilă sau producţia de vehicule electrice, şi susţin că ponderea locurilor de muncă verzi este mai mică de 5% dintre persoanele ocupate din economiile dezvoltate. Alţi cercetători urmează o abordare diferită şi analizează ocupaţiile care includ sarcini care au legătură cu economia verde. Acestea pot fi locuri de muncă dedicate energiilor verzi, precum cei care instalează panouri fotovoltaice dar pot include şi ocupaţii tradiţionale în care oamenii adoptă din ce în ce mai mult sarcini verzi, precum un arhitect care trece la un design mai eficient din punct de vedere energetic, dar şi poziţii precum chimişti sau hidrologi, pentru care există o cerere mare ca urmare a tranziţiei energetice. Utilizând această definiţie mai largă, unele studii susţin că până la o cincime din locurile de muncă pot fi considerate "verzi".

Întrebarea principală care se pune este dacă noile locuri de muncă vor fi văzute ca fiind la fel de bune ca şi cele vechi.

Până acum, consensul general era că locurile de muncă verzi necesită competenţe mai mari şi sunt mai bine plătite. Cu toate acestea, un studiu publicat la începutul anului de către Grantham Research Institute pune sub semnul întrebării acest lucru. Pe baza analizei unor date din SUA şi Marea Britanie, autorii studiului au descoperit că locurile de muncă verzi necesită competenţe tehnice, manageriale şi sociale mai mari decât alte locuri de muncă, dar cu toate acestea nu sunt neapărat mai bine plătite.

"Problema reală pentru cei care lucrează în domeniul combustibililor fosili este că sunt plătiţi mai bine decât pentru un loc de muncă verde, aşa că tranziţia este dificilă chiar dacă setul de competenţe este similar", spune Francesco Vona, unul dintre autorii studiului. Vona precizează că lipsa de investiţii în recalificarea muncitorilor este un alt obstacol în atingerea obiectivelor guvernelor pentru reabilitarea energetică a locuinţelor. "Pentru izolaţii şi astfel de sarcini, au nevoie să înveţe noi lucruri iar industria construcţiilor nu investeşte în pregătirea la locul de muncă", spune Francesco Vona.

Cu toate acestea, Anna Valero, cercetător la Centre for Economic Performance, spune că salariile în economia verde ar putea să crească rapid în SUA, graţie stimulentelor din programul Inflation Reduction Act lansat de administraţia Biden, care va duce la creşterea cererii pentru competenţe. Guvernele europene ar putea învăţa din abordarea SUA,oferind stimulente fiscale suplimentare companiilor care plătesc salarii mai mari şi angajează ucenici, este de părere Anna Valero. Dar va fi nevoie de asemenea de o atenţie mai mare pentru elaborarea unor cariere profesionale în sectoare care este posibil să vadă o perioadă intensă de lucrări de instalare, după care munca se va reduce doar la lucrări de mentenanţă. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Anda Badea)