Măsurile adoptate de UE pentru a oferi o flexibilitate sporită statelor membre în utilizarea fondurilor politicii de coeziune, ca răspuns la pandemia de COVID-19, precum şi resursele noi semnificative puse la dispoziţia statelor membre au sporit presiunea de a cheltui fondurile UE rapid şi în mod corespunzător, se arată într-un nou raport al Curţii de Conturi Europene.

Politica de coeziune este unul dintre cele mai mari domenii de politică ale bugetului UE, cu o alocare de 355 de miliarde de euro pentru perioada 2014-2020.

Potrivit auditorilor, utilizarea în mod repetat a politicii de coeziune pentru a aborda situaţiile de criză o poate îndepărta de la obiectivul său strategic primar şi anume de a reduce decalajele în materie de dezvoltare dintre regiuni.

Raportul ECA arată că în mai puţin de două luni de la răspândirea pandemiei în Europa, UE a adoptat măsuri legislative pentru a mobiliza prin Iniţiativa pentru investiţii ca reacţie la coronavirus (CRII) şi Iniţiativa plus pentru investiţii în răspunsul la coronavirus (CRII+) fonduri necheltuite. În mai puţin de un an, aceasta a adoptat Asistenţa de redresare pentru coeziune şi teritoriile Europei (REACT-EU) pentru a servi drept instrument pe termen scurt şi mediu pentru acţiuni de remediere şi de redresare în urma crizei.

"Reacţia UE a facilitat utilizarea fondurilor politicii de coeziune pentru a ajuta statele membre să facă faţă dificultăţilor economice legate de COVID-19, chiar dacă unele provocări preexistente ar putea fi în consecinţă exacerbate. În orice caz, tot va trebui să evaluăm cu foarte mare atenţie dacă politica de coeziune a UE este instrumentul bugetar adecvat pentru răspunsul în situaţii de criză", a declarat Iliana Ivanova, membra Curţii responsabilă de acest audit.

Ambele iniţiative de răspuns la criza provocată de coronavirus au introdus adaptări ţintite ale unor norme ale politicii de coeziune, care au asigurat lichiditate, flexibilitate şi simplificări. REACT-EU a pus la dispoziţie o finanţare suplimentară de 50,4 miliarde de euro (din care peste jumătate a ajuns la Spania şi Italia), pe care ţările o puteau cheltui după cum doreau într-o perioadă foarte scurtă (până la sfârşitul anului 2023). Drept urmare, REACT-EU a avut efectul de a oferi o finanţare de tip "punte" între 2021 şi 2023, ceea ce a contribuit la întârzieri semnificative în demararea programelor politicii de coeziune pentru perioada 2021 2027. Auditorii mai avertizează că, pe lângă accentuarea dificultăţilor recurente de a cheltui banii UE, REACT-EU ar putea duce şi la o precipitare în cheltuirea resurselor disponibile înainte de sfârşitul perioadei, ceea ce înseamnă că există riscul ca fondurile să nu fie cheltuite în mod optim.

Flexibilităţile sporite în ceea ce priveşte transferurile au condus la o circulaţie substanţială a fondurilor: 35 de miliarde de euro până la 31 decembrie 2021. Auditorii au constatat că au fost transferate fonduri de la un domeniu de investiţii la altul, în special către serviciile de sănătate (+80%) şi sprijinirea întreprinderilor (+16%), în timp ce tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, energia şi mediul, incluziunea şi cercetarea şi inovarea au înregistrat scăderi. Fondurile au mers şi către regiuni mai dezvoltate şi regiuni în tranziţie (+1,8 miliarde de euro). Totodată, auditorii observă că, deşi se preconiza că REACT-EU va contribui cu 25% din pachetul său financiar total la obiectivele climatice, este puţin probabil să se concretizeze această aşteptare.

Politica de coeziune a fost adesea utilizată pentru a oferi răspunsuri pe termen scurt în situaţii de criză şi o serie de modificări introduse în acest scop au devenit caracteristici consacrate ale acesteia. Auditorii constată că impactul pe termen lung al unei astfel de utilizări nu a fost însă evaluat în mod oficial. Noile norme privind politica de coeziune pentru perioada 2021-2027, care se sprijină, în mare parte, pe flexibilităţile nou introduse, vor facilita utilizarea fondurilor politicii de coeziune pentru a răspunde la evenimente neprevăzute. Prin urmare, auditorii atrag atenţia asupra riscului ca utilizarea repetată a politicii de coeziune pentru a răspunde la crize riscă să aibă un impact asupra obiectivului strategic primar al acesteia, şi anume de a reduce decalajele între regiunile europene. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Ady Ivaşcu)