Costurile la care Italia se finanţează de pe piaţă au coborât marţi la cel mai scăzut nivel din istorie, ca efect al anunţului că Mario Draghi, fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene, a fost însărcinat să formeze un guvern de uniune naţională, informează AFP.

Randamentul pentru obligaţiunile italiene cu maturitatea la 10 ani era marţi de 0,50%, cel mai scăzut nivel din istorie. Precedentul minim istoric, de 0,518%, a fost atins la mijlocul lunii decembrie.

Investitorii au primit cu entuziasm ideea ca Italia să fie condusă de un guvern în fruntea căruia să se afle Mario Draghi, considerat cel care a salvat zona euro în 2012, în plină criză a datoriilor suverane.

De asemenea, indicele principal al bursei de la Milano a înregistrat o creştere de peste 3% în ziua de 3 februarie, când preşedintele Italiei, Sergio Mattarella, l-a primit pe Mario Draghi şi l-a însărcinat să formeze un guvern care să scoată ţara din criza politică şi economică.

"Super Mario vine în ajutor. Ştim deja că va face "tot ceea ce este nevoie" pentru a scoate Italia din cea mai gravă criză economică şi sanitară de după război", a comentat Neil Wilson analist la Markets.com, făcând referire la una din expresiile favorite ale lui Draghi.

În data de 26 iulie 2012, în perioada crizei datoriilor suverane din zona euro, Mario Draghi a fost invitat să ţină un discurs la Lancaster House din Londra, ocazie cu care a spus "în limitele mandatului nostru, BCE este gata să facă tot ceea ce este nevoie ('whatever it takes') pentru a apăra euro. Şi credeţi-mă va fi suficient".

Expresia 'whatever it takes' a marcat un moment de cotitură în criza datoriilor deoarece a oferit pieţelor financiare o asigurare fermă că zona euro nu se va dezintegra. Între timp expresia 'whatever it takes' a devenit şi un slogan în cercurile UE şi în întreaga lume. De asemenea expresia în limba engleză a fost inclusă miercuri în dicţionarul Treccani, un dicţionar de referinţă pentru limba italiană.

Ca efect al încrederii investitorilor în Mario Draghi, spread-ul, adică diferenţa dintre randamentele pentru obligaţiunile italiene pe zece ani şi cele germane cu aceeaşi maturitate, a coborât vineri sub pragul de 100 de puncte de bază, pentru prima dată după 2015. Marţi acest spread era de 96 de puncte de bază, în condiţiile în care înainte de 3 februarie era la 105,61 puncte de bază.

Un alt factor care explică această scădere spectaculoasă este acela că Italia profită, la fel ca şi celelalte state din zona euro, de decizia Băncii Centrale Europene de a achiziţiona pachete mari de obligaţiuni guvernamentale în ideea de a susţine zona euro în contextul pandemiei de coronavirus.

Interesul investitorilor pentru obligaţiunile italiene pe zece ani este mai mare şi pentru că aceste obligaţiuni oferă în continuare un randament pozitiv, în timp ce randamentele pentru obligaţiunile guvernamentale emise de Germania şi Franţa au coborât în teritoriul negativ.

Un guvern Draghi ar întări poziţia Italiei pe scena internaţională într-un moment în care Roma deţine preşedinţia G20. Însă asumarea funcţiei de prim-ministru ar implica riscuri pentru fostul şef al BCE.

Ultima dată când un tehnocrat a preluat acest mandat a fost în 2011, când Mario Monti, un alt economist, a fost însărcinat să scoată Italia din criza datoriilor. Parlamentarii s-au întors în scurt timp împotriva sa atunci când i-au considerat politicile de austeritate prea aspre. AGERPRES/(AS - autor: Constantin Balaban, editor: Andreea Marinescu, editor online: Irina Giurgiu)