Producţia de ciment este responsabilă pentru 7% din emisiile globale de CO2, mai mult decât toate camioanele din lume, însă chiar şi aşa marii producători mondiali de ciment precum LafargeHolcimdin Elveţia şi Votorantim Cimentos SA din Brazilia spun că clienţii lor nu se grăbesc să adopte o alternativă mai ecologică, transmite Bloomberg.

"Deocamdată există foarte puţină cerere pentru materiale sustenabile. Mi-ar plăcea să văd mai multă cerere din partea clienţilor pentru acest gen de materiale. Există o sensibilitate limitată pentru emisiile de CO2 în construcţia unei clădiri", a declarat Jens Diebold, director de sustenabilitate la LafargeHolcim.

În timp ce arhitecţii şi dezvoltatorii se concentrează pe energia consumată de clădirile lor, în realitate materialele care compun structura sunt cele care au cea mai mare amprentă de carbon. Contribuţia cimentului este deosebit de mare din cauza procesului chimic necesar pentru producţia cimentului.

Aproximativ două treimi din gazele poluante vin din producţia de ciment bazată pe arderea pietrei de var. Cuptoarele sunt încălzite la peste 1.400 de grade Celsius, iar în interiorul cuptoarelor carbonul prins în interiorul varului se combină cu oxigenul şi eliberează CO2, cel mai abundent gaz cu efect de seră.

Potrivit Asociaţiei producătorilor europeni de ciment, o tonă de ciment generează cel puţin o jumătate de tonă de CO2, adică mai mult decât ar produce o maşină obişnuită într-o călătorie de la New York la Miami. Iar o singură betonieră poate transporta până la 13 tone de ciment. Sute şi chiar mici de tone de ciment pot intra în construcţia unei clădiri obişnuite de birouri.

Gravitatea problemei a fost scoasă în evidenţă de grupurile de cercetare precum IEA şi Chatham House alături de C40, care reprezintă cele mai mari oraşe ale lumii. IEA estimează că producţia de ciment va creşte cu 12 pân la 23% până în 2050, chiar dacă emisiile vor fi reduse printr-o serie de acţiuni. Toate aceste grupuri caută stimulente pentru a putea declanşa o schimbare.

"Este foarte dificil. Ceea ce putem face este să trimitem un mesaj. Avem o nouă cerinţă pentru dezvoltatori care trebuie să punem la punct o economie circulară pentru a demonstra cum vor reduce, reutiliza şi recicla materiale", a declarat Shirley Rodrigues, adjunctul primarului Londrei şi membru în boardul C40.

Producătorii de ciment sunt dispuşi să răspundă la aceste solicitări dar au descoperit că clienţii sunt reticenţi să plătească mai mult pentru o alternativă mai verde. LafargeHolcim a lansat odată un tip de ciment fără carbon. Însă aceste era mai scump pentru că utiliza un proces de producţie diferit. Clienţii "foarte sensibili la preţ" nu au manifestat interes, spune Jens Diebold.

"Există tipuri de ciment cu un impact mai mic asupra mediului, însă de obicei costă mai mult decât cimentul obişnuit. Există de asemenea multe tipuri de ţinte stricte pentru sectorul de construcţii din Europa. Însă uneori sunt foarte mult discuţii şi foarte puţine acţiuni", a declarat Lennart Henriz,preşedintele sub-comisiei pentru mediu de la Federaţia industriei de construcţii din Europa.

Costul este o problemă pentru că tipurile mai ecologice de ciment pot costa de trei ori mai mult decât cel tradiţional. Cercetătorii de la Universitatea Carolina de Nord au descoperit că un metru cub de ciment ecologic poate costa 161 de dolari, în timp ce în cazul cimentului tradiţional costul este de 51 de dolari.

Ceea ce iese din cuptor este clincherul, ingredientul principal al cimentului. Aceasta este substanţa care amestecată cu ghipsul, apa şi pietrişul formează betonul. Multe companii lucrează să reducerea cantităţii de clincher din ciment, ceea ce presupune reţete noi care uneori nu au fost testate. Alţii caută înlocuitori. Printre acestea se numără cenuşa care iese de pe furnalele centralelor care ard cărbune sau zgura care rezultă din procesul de fabricaţie a oţelului.

Brazilia este una din ţările cu cel mai mic conţinut de clincher în ciment din lume, sub 70% în 2014, comparativ cu 75% în Europa. Unul din motivele pentru care Brazilia poate face progrese rapide este că dispune de materii prime precum pozzolanul, un material pe baza căruia se pot produce tipuri de ciment cu acelaşi proprietăţi tehnica ca şi cel cel tradiţional.

Însă această strategie nu poate funcţiona în Europa şi SUA unde cenuşa este principalul înlocuitor al clincherului iar centralele pe cărbune se închid. Aici accentul se pune pe eficienţă şi utilizarea de combustibili alternativi pentru încălzirea cuptoarelor. Asociaţia producătorilor europeni de ciment susţine că membrii săi îşi procură deja 44% din energia lor din surse verzi şi până în 2050 urmează să majoreze procentul la 60%. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Mariana Nica, editor online: Ady Ivaşcu)