În Anul dedicat Zeiței de la Montreal, Nadia Comăneci aniversează 65 de ani. Născută la 12 noiembrie 1961, la Onești, Nadia Comăneci a ajuns să schimbe istoria gimnasticii cu primul '10' olimpic, în 1976.

'Nimeni nu știe când anume intră în istorie. Nu există manuale de specialitate în domeniu, care să-ți spună cum să faci față momentului', mărturisea ea în cartea 'Letters to a Young Gymnast' (2003)/ 'Scrisori către o tânără gimnastă' (2004), reeditată în 2026, la '50 de ani de la Zecele Perfect Montreal 1976', la Editura Humanitas.

A început gimnastica în micul oraș care purta numele Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind descoperită de antrenorul Bela Karolyi. Până la 14 ani, câștiga deja competiții naționale și internaționale, iar în 1975 impresiona la Campionatele Europene de la Skien.

Gimnasta  Nadia Comăneci  în timpul unui antrenament la bârnă, 1975.

Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ Arhiva istorică AGERPRES

'Mi se oferise șansa să alerg, să mă cațăr, să sar și să țopăi, și am fost încântată de cum am intrat în sală. La paisprezece ani, când am câștigat Jocurile, îmi alesesem deja drumul. Făceam exact ce îmi dorisem.', mai spune Nadia Comăneci în volumul de memorii amintit.

La Jocurile Olimpice din 1976, la Montreal, a obținut primul '10' perfect din istoria gimnasticii olimpice și a câștigat trei medalii de aur. La Moscova, în 1980, a adăugat încă două titluri olimpice, iar în total a adunat în palmares nouă medalii olimpice și patru la Campionatele Mondiale.

'Pe ecran era o gimnastă cu părul prins în coadă și breton des, tuns drept deasupra sprâncenelor. Avea gene lungi, nasul drept și capul mic și rotund. (...) Gimnasta a întins larg brațele la capătul bârnei, a făcut trei pași ritmați, apoi și-a luat zborul ușoară ca o pasăre, ba nu, ca o pană, și a aterizat perfect, fără să se clatine. Corpul ei mic și delicat s-a întins ca un arc în timp ce pe chipul ei calm se citea încrederea.', reamintește un pasaj al cărții 'De dragul Nadiei Comăneci', de Cho Nam-Joo (Editura Humanitas, 2026).

Ceremonia de decorare a sportivilor români, participanţi la Olimpiada de la Montreal (Quebec, Canada), desfăşurată în perioada 17 iulie - 1 august 1976. În imagine: gimnasta  Nadia Comăneci , medaliată cu aur la bârnă, individual compus şi paralele inegale. În premieră absolută sportiva a obţinut prima nota de 10, la paralele, 1976.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

'Când echipa României a intrat în arena din Montreal pentru întrecerea olimpică propriu-zisă, noi, cu părul în coadă de cal și costume albe ca zăpada cu paiete tricolore, nu mai eram echipa necunoscută dintr-o țară mică de cine știe unde.', memora și Nadia momentele de la Montreal.

'La paralele era perfecțiunea întruchipată. Îmi amintea de micii creveți de apă dulce pe care îi vedeam când mergeam cu tata la râu. În razele soarelui reflectate de apă, creveții străluceau ca niște mici zâne de cleștar, de o frumusețe ireală. Fetița cea energică și-a luat avânt de pe bara joasă și a sărit ca un crevete pe deasupra apei. Când am văzut cum a făcut o rotire largă pe bara înaltă și de-acolo a sărit încolăcindu-se pe bara joasă ca o pală de vânt ...', descria personajul evoluția Nadiei de la Olimpiadă, în romanul de ficțiune 'De dragul Nadiei Comăneci'.

Nadia Comăneci, 1984

Foto: (c) MARIAN ILIE/ Arhiva istorică AGERPRES

După retragerea din 1984, Nadia a fugit din România în noiembrie 1989, cu puțin timp înainte de Revoluție, ajungând în Statele Unite, unde a cerut azil politic. A rămas acolo, s-a căsătorit cu gimnastul american Bart Conner și a continuat să fie implicată în gimnastică și în proiecte caritabile, devenind o ambasadoare a României în lume.

Vernisajul expoziţiei 'Nadia. Perfecţiunea are o poveste', organizată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES la împlinirea a 50 de ani de la primul 10 olimpic obţinut de Nadia Comăneci, organizat cu ocazia deschiderii celei de-a 17-a ediţii a festivalului Serile Filmului Românesc - SFR (5 - 9 august), 2026.

Foto: (c)  ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Imaginea sa s-a modificat considerabil de-a lungul timpului în literatura de memorii și de analiză istorică. Nu a mai fost privită numai ca o mare campioană olimpică, ci și ca un simbol al perfecțiunii, un produs al sistemului sportiv comunist, o adolescentă supusă presiunii performanței, o victimă a supravegherii politice și, în cele din urmă, o femeie care și-a revendicat libertatea.

În volumul 'Nadia' (Editura Sport-Turism, 1977), Ioan Chirilă, unul dintre cei mai importanți jurnaliști sportivi români, construiește un portret eroic, cu accent pe copilăria sportivei, muncă, talent, ascensiune și performanța de la Montreal. Nadia este prezentată într-o cheie aproape mitologică: copilul-minune care depășește limitele sportului și devine un reper național. 'Nimic încrâncenat, totul zâmbet, grație și o hlamidă regală invizibilă. Nadia a fost un moment unic în povestea gimnasticii. Cu ea se încheie epoca de vis a gimnasticii. Tot ce urmează sunt mici capodopere tehnice cărora le lipsește însă farmecul inegalabil al fetei din Onești.', spune autorul lucrării.

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

În 2014, scriitoarea și muziciana franceză Lola Lafon publica 'La petite communiste qui ne souriait jamais', roman apărut în România cu titlul 'Fetița care nu zâmbea niciodată' (Editura Trei, 2016), construit în jurul Nadiei Comăneci, dar și al privirii pe care Estul și Vestul au proiectat-o asupra corpului ei. Pornind de la o documentare amplă a presei sportive occidentale, Lola Lafon vorbește despre fascinația manifestată față de corpul de copil al Nadiei, despre transformarea campioanei într-o imagine ideală și despre momentul în care maturizarea ei a început să deranjeze această imagine, a explicat regizoarea Carmen Lidia Vidu, care coordonează un proiect dedicat arhivei documentare Nadia Comăneci.

Dvora Meyers, fostă gimnastă și jurnalistă sportivă, evidențiază performanța Nadiei de la Montreal ca punct de plecare pentru o analiză a evoluției gimnasticii feminine în lucrarea 'The End of the Perfect 10: The Making and Breaking of Gymnastics' Top Score - From Nadia to Now' (2016)/ 'De la Nadia până azi. Apariția și dispariția zecelui perfect' (Editura Publica). Autoarea urmărește istoria sistemului de notare, de la consacrarea notei 10 la dispariția acesteia în forma sa tradițională, în 2006. Nadia este privită aici nu atât ca personaj biografic, cât ca un moment de cotitură în istoria sportului. Nota 10 a devenit un simbol cultural, iar fascinația pentru perfecțiune a influențat modul în care publicul, arbitrii și antrenorii au înțeles gimnastica.

Sursa foto: gymcastic.com 

La 20 aprilie 2026, Nadia a primit premiul pentru întreaga carieră (Lifetime Achievement Award) la gala Laureus World Sports Awards, desfășurată la Madrid, iar la 9 iunie 2026, a primit o nouă distincție pentru întreaga carieră, la MARCA Legend Awards, tot la Madrid. Aceste distincții confirmă că reputația sa nu este doar una istorică: Nadia continuă să fie recunoscută în circuitul internațional al marilor personalități sportive.

Pe 29 mai 2026, a avut loc la București gala oficială 'Nadia Comăneci - 50 de ani de la prima notă de 10.00', organizată la Palatul Parlamentului, cu participarea unor personalități sportive internaționale.

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Pe 30 mai 2026, Nadia Comăneci a fost decorată de președintele Nicușor Dan cu Ordinul Național 'Steaua României' în grad de Mare Cruce, în cadrul unei ceremonii la Palatul Cotroceni.

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

La finalul lunii mai, a participat la Onești la competiția internațională 'Nadia Comăneci - Perfect 10'.

Foto: (c)  GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO 

În luna iunie, Nadia Comăneci a dat startul Crosului Național Ziua Olimpică de la București și a participat la Sports Festival, la Cluj- Napoca.

Foto: (c) : SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

În iulie, a fost prezentă la Otopeni, la inaugurarea Sălii de Gimnastică 'Nadia Comăneci', iar în septembrie a participat la selecția copiilor pentru cursurile gratuite de inițiere în gimnastică organizate de Fundația Țiriac.

Foto: (c) : ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

'Pentru mine sacrificiul și gimnastica nu sunt sinonime. Ele sa află la poli opuși, pe două planete diferite, în două universuri diferite', mărturisește Nadia Comăneci în cartea de memorii 'Scrisori către o tânără gimnastă'. 'De ce nu m-am retras pur și simplu, când gimnastica a început să mi se pară obositoare. Încă n-ai înțeles cine sunt? Eu nu renunț niciodată. Nu fug de frică din fața vreunei provocări. Mai mult, mă reped înspre ea, pentru că singurul fel de a scăpa de frică este s-o sfărâmi sub picioare.', mai spune marea gimnastă. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)

*  Explicaţie foto din deschidere: Gala Nadia - eveniment dedicat celebrării primei note olimpice de 10.00 şi performanţei Nadiei Comaneci (in img.) la JO Montreal 1976, la Palatul Parlamentului.