Institutul de Endocrinologie 'C.I. Parhon' din București s-a înființat la 8 noiembrie 1946, purtând numele savantului C.I Parhon, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea acestei discipline medicale în plan național și internațional.

Institutul s-a înființat la data menționată, prin Decretul-lege nr. 895/1946 emis de regele Mihai I, care aproba raportul ministrului Sănătății, neurochirurgul prof. dr. Bagdasar, scrie site-ul https://parhon.ro/.

Preocuparea pentru un astfel de institut de cercetare în domeniul endocrinologiei a fost manifestată de către profesorii C.I. Parhon și Șt. M. Milcu, secondați de dr. Marcela Pitiș, încă din perioada 1935-1936, având în vedere că, la acea vreme, activitatea în acest domeniu se desfășura în Spitalul de Boli Mentale și Nervoase din București. În semn de recunoaștere a personalității savantului C.I Parhon la dezvoltarea științei naționale și internaționale, institutul s-a numit 'Prof. dr. C. I. Parhon', mai scrie sursa citată.

Potrivit Decretului-lege nr.895/1946, citat de site-ul https://parhon.ro/, Institutul de Endocrinologie are drept scop organizarea, îndrumarea și promovarea studiilor și cercetărilor teoretice și experimentale în domeniul endocrinologiei aplicate în toate ramurile biologice și sociale. De asemenea, pentru aprofundarea diverselor ramuri ale endocrinologiei, precum și pentru a obține facilitatea și eficiența în lucrări, activitatea institutului se va desfășura în următoarele sesiuni: endocrinologie clinică, morfologie, fiziologie, chimie, endocrinologie comparată, hormoni, vitamine, fermenți, psihologie endocrinologică, endocrinologie socială și gușă endemică, constituția endocrină.

La început, institutul a funcționat în clădirea Clinicii de Dermatologie a Spitalului Colentina, pentru ca din 1948 să își găsească locul în clădirea Sanatoriului 'Saint Vincent de Paul'.

A început prin a fi în subordinea Ministerului Sănătății. A trecut apoi sub tutela Academiei Române și a Academiei de Științe Medicale.

Necesitatea institutului a fost motivată de existența unei morbidități endocrine ridicate, a masivei endemii de gușă - deficitul de iod afectând 25-30% din populație - reflectată în sistemul endocrin și în patologia altor organe, dar și de existența unei școli puternice de endocrinologie, ajunsă la maturitate de-a lungul unei jumătăți de secol.

Din perspectiva Școlii Românești de Endocrinologie, disciplina era considerată 'o ramură a biologiei și medicinii, o știință de sine stătătoare, multidisciplinar complexă și de graniță, nu ca o simplă disciplină a medicinii interne sau a altei discipline', potrivit https://parhon.ro/.

În prezent, Institutul de Endocrinologie 'C. I. Parhon' se află sub conducerea directă a Ministerului Sănătății. Activitatea de îngrijire a pacienților se desfășoară în paralel cu activitatea de cercetare științifică și cea didactică, constând în instruirea unor noi generații de studenți și rezidenți.

Institutul cuprinde în prezent secții precum: Endocrinologie I (patologie tumorală), Endocrinologie II (patologie tiroidiană, patologie autoimună endocrină, boli suprarenale), Endocrinologie III (patologie tiroidiană, patologie hipofizară, patologie suprarenală, patologie gonadică), Endocrinologie IV (adenoame hipofizare, cancer tiroidian, tumori suprarenale), Endocrinologie V (patologia hipofizară tumorală și non-tumorală, patologia gonadică, osteoporoza primară și secundară, potrivit https://parhon.ro/sectii-clinice.

De asemenea, Institutul este dotat cu o secție de chirurgie endocrină, o secție de terapie intensivă, precum și cu o secție de pediatrie și un compartiment de bolnavi cronici - terapie izotopică (monitorizare și terapie a cancerului).

***
Născut la 15 octombrie 1874, endocrinologul Constantin Ion Parhon a urmat cursurile Universității din București. În 1900 a obținut titlul științific de doctor în medicină cu teza 'Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie', conform https://www.revistagalenus.ro/.

După terminarea studiilor, a lucrat la Spitalul Rural Rallet din Dâmbovița (1901-1902) și la Spitalul Pantelimon (1903-1909).

A devenit, apoi, conferențiar al Clinicii de Boli Nervoase din București (1903) și a urmat, la Munchen, un stagiu de perfecționare (1906), lucrând apoi ca medic primar la Ospiciul Mărcuța (1909-1940). Timp de 20 de ani (1913-1933) a fost profesor al Clinicii de Neuropsihiatrie a Facultății de Medicină din Iași. În plus, Parhon a fost și directorul Spitalului Socola din Iași (1917-1930).

În 1933, s-a transferat la București, fiind titular al Catedrei de endocrinologie a Facultății de Medicină din București (1933-1940). Mai târziu, a fost numit în funcția de director al Institutului pentru bolile nervoase, mintale și endocrinologice din Capitală (1933-1940). Începând cu 1949 a fost director al Institutului de Endocrinologie și, în paralel, director al Institutului de Geriatrie, ocupând ambele funcții până în 1957, conform volumului 'Membrii Academiei Române. Dicționar 1866-2003' (Editura Enciclopedică, Editura Academiei Române, 2003).

În 1909, împreună cu M. Goldstein, a publicat primul tratat complet despre secrețiile interne, 'Les secretions interns', căruia i-au urmat alte lucrări referitoare la rolul glandelor endocrine în constituție, studiul clinic al endocrinopatiilor, corelația interglandulară, patogenia endocrină a psihozelor afective, rolul glandelor endocrine în procesele de îmbătrânire, intervenția glandelor în patologia diverselor aparate și organe, probleme de endocrinologie generală.

În domeniul neurologiei, s-a aplecat îndeosebi asupra atrofiilor musculare în hemiplegie, localizării nucleilor nervilor rahidieni, relației dintre encefalita epidemică și boala Parkinson. În domeniul psihiatriei, a fost printre primii autori care au demonstrat rolul patologiei endocrine în psihoze (1913), se mai arată în volumul 'Membrii Academiei Române. Dicționar 1866-2003'. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.parhon.ro