Francisc din Assisi a fost trecut în rândul sfinților Bisericii Catolice de papa Grigore al IX-lea, la 16 iulie 1228.

S-a născut în anul 1182, fiind primul copil al soților Petru și Pica Bernardone. Petru Bernardone era negustor de stofe și la întoarcerea dintr-o călătorie în interesul comerțului său a aflat de nașterea primului său copil, căruia la botez i s-a dat numele de Ioan. Din prietenie față de țara din care tocmai se întorsese, a hotărât însă să-i schimbe numele în Francesco, cu înțelesul de 'francez', conform unui obicei mai vechi de a se da copilului născut în lipsa tatălui numele țării în care acesta se afla. (sursa: https://www.sfinticatolici.ro)

Francisc era destinat comerțului, ca tatăl său, iar tânărul, crescând în vârstă, nu părea să-l dezamăgească. Era inteligent, ușuratic, gentil și, chiar dacă puțin cheltuitor, făcea o frumoasă figură casei, deoarece toți îl admirau și îl recunoșteau ca rege al tineretului din Assisi. (sursa: https://www.e-communio.ro)

În timpul unei lupte dintre Assisi și Perugia, Francisc cade prizonier și un an de zile împarte cu mai mulți concetățeni viața aspră de prizonierat.

La întoarcerea acasă se îmbolnăvește. Recăpătându-și sănătatea, activitățile anterioare nu-l mai bucură și i se pare că va găsi adevărata mulțumire în fapte de vitejie pentru apărarea Locurilor Sfinte, pregătindu-se să meargă în Cruciadă.

Pe drum, a auzit o voce și din cuvintele spuse a înțeles că trebuia să se dedice celor săraci și suferinzi. Se reîntoarce la Assisi și începe a se amesteca printre cei săraci, a vizita spitalele, a petrece multe ore în fața unui Crucifix din bisericuța Sfântului Damian, aflată în afara orașului Assisi.

Francisc începe un nou fel de viață, trăind din munca sa, sau din mila celorlalți. În curând, în jurul său s-a adunat un grup de doisprezece concetățeni din Assisi, care, urmând sfatul evanghelic și îndemnul lui, au dăruit averile lor săracilor și au îmbrățișat viața de pocăință și sărăcie propusă de el.

Pentru aceștia, Francisc a scris un regulament intitulat 'Regula et vita fratrum minorum', 'Regula și viața fraților minori', și împreună au cerut papei aprobarea noului mod de viață. Papa Inocențiu al III-lea le-a dat binecuvântarea sa pentru noul fel de viață călugărească.

Așa a luat ființă 'Ordinul Fraților Minori' sau Ordinul I franciscan, în anul 1209.

Sub îndrumarea sa a fost întemeiat și al II-lea Ordin franciscan, pentru femei, ordinul călugărițelor Clarisse, care se va răspândi foarte repede în întreaga Europă.

Pentru persoanele care nu se simțeau chemate să părăsească viața obișnuită în familie, Francisc întemeiază al III-lea Ordin franciscan, deschis tuturor credincioșilor dornici de o trăire mai intensă a desăvârșirii creștinești. În rândurile acestui ordin vor intra bărbați și femei din toate stările sociale, tineri și bătrâni, oameni învățați, precum și neștiutori de carte, laici și clerici.

În decembrie 1223, obosit și slăbit din cauza vieții aspre ce și-a impus-o, Francisc se retrage la un schit din Valea Rieti, aproape de Greccio.

De la Rietti, Francisc s-a retras în liniștea muntelui Alvernia. Aici a primit darul sfintelor stigmate, conform www.sfinticatolici.ro, și timp de doi ani, până la moarte, a purtat în trupul său acele răni.

Între timp a început însă să-și piardă vederea. La decizia superiorilor, încredințase altora conducerea Ordinului întemeiat de el, s-a supus unor tratamente dureroase, care însă nu au făcut decât să-i mărească suferința. A murit la 3 octombrie 1226. Trupul i-a fost așezat în bisericuța Sfântul Gheorghe din Assisi, deși în timpul vieții el ceruse ca rămășițele pământești să-i fie aruncate pe Colina Iadului, unde erau îngropați sinucigașii și condamnații.

După doi ani, în 1228, papa Grigore al IX-lea îl va ridica la cinstea sfintelor altare, potrivit sursei citate anterior, iar în 1230, osemintele sale vor fi transferate în bazilica în care se află și astăzi. În anul 1939, papa Pius al XII-lea l-a proclamat Patron principal al Italiei, numindu-l 'cel mai italian dintre sfinți și cel mai sfânt dintre italieni'. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: sfinticatolici.ro