Ortodoxe
Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghie de la Radonej

Greco-catolice
Sf. cuv. Eufrosina

Romano-catolice
Ss. Cleofa, ucenicul lui Iisus; Sergiu, călug.


Sfânta Cuvioasă Eufrosina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 25 septembrie.

Sfânta Eufrosina a fost fiica unui demnitar din cetatea Alexandriei, 'anume Pafnutie, bogat, mărit, cinstit și temător de Dumnezeu, păzind poruncile Domnului și viețuind cu dumnezeiască plăcere. Acesta avea o femeie asemenea lui, bună, dreptcredincioasă și plăcută lui Dumnezeu'. (Viețile Sfinților)

Părinții Sfintei făceau multe milostenii la săraci, la biserici și la mănăstiri și trăiau o viață înfrânată, postind și rugându-se. Erau mâhniți pentru nerodirea lor, iar această fiică sfântă, Eufrosina, le-a dăruit-o Dumnezeu cel prea bun care ascultă rugăciunile celor ce se roagă Lui cu osârdie și îl cheamă pe El cu tot adevărul.

Trecând doisprezece ani de la nașterea Eufrosinei, mama ei a plecat din această lume, iar tatăl său, Pafnutie, a rămas să se îngrijească de educația fiicei sale. La optsprezece ani, Sfânta Eufrosina a ales să părăsească casa sa și să trăiască viața călugărească.

A fugit în ascuns din casa părintească, s-a îmbrăcat cu haine bărbătești și a intrat la o mănăstire de bărbați, arătându-se ca un famen împărătesc. Acolo a rămas, tăinuită, vreme de treizeci și opt de ani.

În tot acest timp, tatăl său nu a încetat să o caute, chiar și în mănăstirea care o adăpostea pe fiica lui și care primea multe daruri de la el, cerând să se facă multă rugăciune ca Dumnezeu să descopere ce s-a întâmplat cu ea. Pafnutie s-a aflat în mănăstire în timpul morții Sfintei Eufrosina și așa a aflat adevărul despre fiica sa, pe care o cunoștea ca pe monahul cu viață aleasă 'Smaragd'.

După moartea Sfintei Eufrosina, tatăl său și-a împărțit toată averea și a venit în aceeași mănăstire, instalându-se, ca monah, în chilia în care a trăit Sfânta Eufrosina, unde a mai viețuit încă zece ani.


* Sfântul Cuvios Serghie s-a născut în Rostov, din părinți binecredincioși, Kiril și Maria.

'L-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pântecele mamei sale, căci intrând oarecând mama lui, după obiceiul său, în Biserică la Sfânta Liturghie și având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sfânta Evanghelie, pruncul a glăsuit, încât au auzit toți cei ce erau aproape de maica sa. De asemenea, în vremea cântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul'. (Viețile Sfinților)

Părinții săi s-au mutat din Rostov, la Radone, unde nu după multă vreme au plecat din această viață.

Renunțând la toată moștenirea sa, Sfântul Serghie a plecat să trăiască singur într-un loc retras. După o vreme a venit la dânsul un sfințit călugăr, Mitrofan, care l-a tuns în monahism, la vârsta de douăzeci și trei de ani, și din călugărie a primit numele de Serghie.

S-a învrednicit prin viața sa sfântă de multe daruri de la Dumnezeu; a văzut pe Maica Domnului împreună cu Sfinții Apostoli Petru și Ioan în timp ce se afla la rugăciune.

Este ctitorul unei mari lavre monahale din Rusia, închinată Preasfintei Treimi - Lavra Sfintei Treimi sau Lavra Sfântului Cuvios Serghie de Radonej. A trecut la Domnul, știindu-și sfârșitul vieții mai înainte cu șase luni, la vârsta de 78 de ani. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)