Prima ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes a avut loc în perioada 20 septembrie - 5 octombrie 1946, potrivit site-ului festival-cannes.com. Afișul oficial al acestei prime ediții a fost realizat de artistul Leblanc.

Ceremonia de deschidere a avut loc în grădinile Hotelului 'Grand', pe acordurile pieselor interpretate de soprana americană Grace Moore, supranumită 'Privighetoarea din Tennessee'. În programul festivalului au fost incluse prezentări de modă, spectacole de artificii și alegerea primei Miss Festival.

Printre invitați s-au numărat mari personalități ale cinematografiei epocii, precum Roberto Rossellini, Walt Disney, Billy Wilder, George Cukor, David Lean și Jean Renoir.

Producțiile cinematografice din cele 19 țări au fost proiectate, inițial, la Cazinoul Municipal din Cannes. Ulterior, acest spațiu a fost înlocuit de vechiul Palais des Festivals (cunoscut drept Palais Croisette), care a găzduit evenimentul până la ediția din 1982. Începând cu anul 1983, proiecțiile s-au mutat în actualul Palais des Festivals et des Congres, o clădire supranumită de unii localnici 'Buncărul'.

În total, prima ediție a prezentat 44 de filme, majoritatea având ca temă centrală cel de-Al Doilea Război Mondial, încheiat în anul precedent.

Juriul a cuprins câte un reprezentant al fiecărei țări participante și a fost prezidat de istoricul francez Georges Huisman. Regulamentul prevedea ca fiecare țară participantă să plece de la Cannes cu propriul Mare Premiu. În palmaresul oficial al ediției din 1946, 11 lungmetraje au împărțit, ex aequo, Grand Prix-ul, printre acestea numărându-se 'Die letzte Chance', 'Hets', 'Roma, citta aperta', 'Velikiy perelom' și 'The Lost Weekend'. Au fost acordate, de asemenea, premii internaționale pentru alte categorii, inclusiv pentru animație, documentar și scurtmetraj.

În ciuda dificultăților tehnice inevitabile, cauzate de timpul insuficient pentru pregătirea evenimentului, inclusiv a unor incidente în timpul proiecțiilor, prima ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes a fost considerată un succes de presă și de participanți, potrivit site-ului oficial al festivalului.

Istoria Festivalului de Film de la Cannes începe în 1939, când cineaștii francezi au dorit să pună bazele unui festival capabil să rivalizeze cu cel de la Veneția. Inițiativa oficială de creare a festivalului i-a aparținut lui Philippe Erlanger, istoric și diplomat, iar proiectul a beneficiat de sprijinul ministrului Educației Naționale și al Artelor, Jean Zay.

În primăvara anului 1939, mai multe orașe franceze au fost luate în considerare pentru găzduirea evenimentului. Biarritz a fost desemnat inițial oraș-gazdă, însă, în urma demersurilor susținătorilor Cannesului, printre care s-a numărat și Georges Prade, consilier municipal la Paris, alegerea finală s-a îndreptat către Cannes.

Dacă totul ar fi decurs conform planului, prima ediție a Festivalului de la Cannes s-ar fi desfășurat în 1939, sub președinția lui Louis Lumiere. Afișul oficial al ediției planificate pentru 1939 a fost realizat de pictorul Jean-Gabriel Domergue.

Festivalul a fost însă anulat înainte de inaugurarea oficială, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Filmul 'Cocoșatul de la Notre Dame' ('The Hunchback of Notre Dame'), regizat de William Dieterle, a fost prezentat în cadrul unei proiecții private, devenind singurul film proiectat la Cannes în cadrul ediției din 1939 înainte de anularea festivalului.

Din cauza circumstanțelor istorice, debutul efectiv al Festivalului de la Cannes a avut loc la 20 septembrie 1946, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. De atunci, festivalul a fost organizat anual, cu excepția anilor 1948 și 1950, când edițiile au fost anulate din cauza dificultăților financiare. Începând din 1952, festivalul se desfășoară în fiecare an în luna mai.

O întrerupere istorică s-a înregistrat în 1968, când festivalul a fost oprit și anulat înainte de încheiere, în contextul protestelor studențești și muncitorești din Franța. Mai mulți cineaști, între care Francois Truffaut și Jean-Luc Godard, au susținut oprirea manifestării, în semn de solidaritate.

În 2020, festivalul a fost anulat în primăvară din cauza crizei sanitare. Între 27 și 29 octombrie a fost organizată o ediție specială, simbolică, menită să transmită un mesaj de susținere și speranță reprezentanților celei de-a șaptea arte, profund afectată de pandemie.

Festivalul de Film de la Cannes și-a câștigat notorietatea în anii '50, datorită prezenței numeroaselor staruri și personalități internaționale ale cinematografiei, precum Kirk Douglas, Sophia Loren, Grace Kelly, Brigitte Bardot, Alain Delon și Gina Lollobrigida.

În paralel cu dezvoltarea festivalului, în 1959 a fost oficializată Piața de Film ('Marche du Film'), destinată profesioniștilor din industria cinematografică. În deceniile următoare, acesta s-a dezvoltat până la statutul de una dintre cele mai importante piețe de film din lume.

Premiul Palme d'Or este cea mai importantă distincție acordată în cadrul Festivalului de Film de la Cannes, fiind atribuit filmului câștigător al Competiției oficiale. Trofeul este oferit regizorului filmului premiat. Are forma unei frunze de palmier, simbol inspirat de stema orașului Cannes. Designul original a fost realizat de creatoarea de bijuterii Lucienne Lazon.

Începând din 1998, casa elvețiană de bijuterii Chopard a devenit partenerul oficial pentru realizarea trofeului Palme d'Or. Din 2014, trofeul este realizat din aur certificat Fairmined, în cadrul angajamentului festivalului și al casei Chopard pentru utilizarea unor materiale provenite din surse responsabile.

Palme d'Or a fost acordat pentru prima dată în 1955, înlocuind Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film, acordat în anii anteriori celei mai bune realizări cinematografice. Primul Palme d'Or i-a revenit filmului 'Marty', regizat de Delbert Mann.

Din 1964 până în 1974, s-a revenit la formula de Mare Premiu al Festivalului Internațional de Film, din motive administrative. În 1975, trofeul în formă de frunză de palmier a fost reintrodus și a rămas până în prezent distincția supremă a Festivalului de la Cannes.

De-a lungul anilor, producții asociate cinematografiei românești au obținut șase trofee Palme d'Or: patru pentru scurtmetraj și două pentru lungmetraj. Primul dintre acestea a fost obținut în anul 1957, când scurtmetrajul de animație 'Scurtă istorie', realizat de Ion Popescu-Gopo, a fost recompensat cu Palme d'Or pentru film de scurtmetraj. Mai târziu, în 1969, pelicula 'Cântecele Renașterii', în regia lui Mirel Ilieșiu, a câștigat Palme d'Or pentru scurtmetraj documentar. Prezența românească pe scena premiilor pentru formatele scurte a continuat în 2004, cu pelicula 'Trafic', regizată de Cătălin Mitulescu, care și-a adjudecat Palme d'Or pentru film de scurtmetraj.

Prima recunoaștere supremă pentru un lungmetraj românesc a venit în anul 2007, când Palme d'Or i-a revenit filmului '4 luni, 3 săptămâni și 2 zile', regizat de Cristian Mungiu. Un an mai târziu, în 2008, scurtmetrajul 'Megatron', scris și regizat de Marian Crișan, a adus cel de-al cincilea Palme d'Or în palmaresul țării.

Lista a fost completată în 2026 cu 'Fjord', regizat de Cristian Mungiu, film care a câștigat Palme d'Or pentru lungmetraj la cea de-a 79-a ediție a Festivalului de la Cannes, aducându-i regizorului al doilea Palme d'Or din carieră, după cel obținut în 2007. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: histoire-image.org