Multipla campioană la înot Carmen Bunaciu, sportiva care a obținut prima medalie din istoria natației românești la un Campionat Mondial, s-a născut la 15 septembrie 1961, în Sibiu, orașul unde a făcut și primii pași în sportul care a consacrat-o. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS) din București.

Și-a început activitatea la CSS Sibiu (1968-1974), sub îndrumarea antrenorului Nicolae Dembițchi. La vârsta de 13 ani, s-a alăturat Clubului Sportiv Dinamo București, fiind cea mai tânără din echipă, în condițiile în care ceilalți sportivi aveau 17-18 ani, după cum rememora marea sportivă într-un interviu acordat AGERPRES în mai 2019.

    Carmen Bunaciu, 1979

Foto: (c)  CORNEL MOCANU / Arhiva istorică  AGERPRES

S-a consacrat la Clubul Dinamo București (1974-1986), pregătindu-se sub îndrumarea antrenoarei Cristina Șopterian, conform datelor din 'Enciclopedia educației fizice și sportului din România' (ed. a II-a, Vol. II, Ed. Măiastra, 2015).

Foto: (c)  CORNEL MOCANU / Arhiva istorică  AGERPRES

Proba sa favorită a fost 200 m spate. Palmaresul intern include cucerirea a 70 de titluri de campioană națională în probele individuale și stabilirea a 39 de recorduri naționale. A intrat în istorie ca prima înotătoare care a coborât recordul României sub minut la 100 m liber (59'90), la 17 decembrie 1977, în bazinul de 50 de metri din Baia Mare.

Ca membră a loturilor naționale (1975-1986), a reprezentat România la trei ediții ale Campionatelor Europene, trei ediții ale Campionatelor Mondiale, două ediții ale Jocurilor Olimpice și la numeroase alte competiții internaționale.

În competițiile externe, a avut un parcurs remarcabil: zece medalii (cinci de aur, trei de argint și două de bronz) la Jocurile Mondiale Universitare (edițiile 1979 - Mexic, 1981 - București, 1983 - Canada, 1985 - Japonia), 30 de titluri de campioană balcanică și două medalii de aur la concursul preolimpic de la Moscova (1979).

 Universiada Bucureşti (19 - 30 iulie 1981). În imagine: înotătoarea Carmen Bunaciu (ctr.), locul I.

Foto: (c)  CORNEL MOCANU / Arhiva istorică  AGERPRES

La Campionatele Europene, a cucerit prima medalie în 1977 (Suedia) - locul III la 200 m spate și locul VI în finala de la 100 m spate -, performanță urmată de alte două medalii de bronz la 100 m spate în edițiile din 1981 (Iugoslavia) și 1983 (Italia). La Campionatul Mondial din 1978 (Berlin), s-a clasat pe locul IV la 200 m spate și pe locul VII la 100 m spate.

Momentul de vârf al carierei internaționale l-a constituit Campionatul Mondial de la Guayaquil (Ecuador, 1982), unde a câștigat medalia de bronz la 200 m spate (2'15'40) - prima medalie obținută de înotul românesc la un Campionat Mondial - și s-a clasat pe locul V la 100 m spate. Ulterior, la ediția din 1986 (Madrid), s-a clasat a șasea în finala probei de 100 m spate.

Foto: (c)  CORNEL MOCANU / Arhiva istorică  AGERPRES

Pe scena olimpică, s-a calificat în trei finale la Jocurile Olimpice din 1980 (Moscova), ocupând locul IV atât la 100 m, cât și la 200 m spate, precum și locul VII cu ștafeta de 4x100 m mixt. La Jocurile Olimpice din 1984 (Los Angeles), s-a clasat pe locul IV la 100 m spate și pe locul VII la 200 m spate, conform site-ului Comitetului Olimpic și Sportiv Român, cosr.ro.

Evoluția sa constantă a menținut-o în elita mondială a anilor '70-'80: în 1978 a ocupat locul VIII la 200 m spate și XII la 100 m spate; în 1979 a urcat pe locul II la 200 m spate și III la 100 m spate în ierarhia mondială, an în care a fost liderul absolut al Europei la ambele probe de spate; în 1980 s-a clasat pe locul VII la ambele probe în ierarhia mondială.

După retragerea din activitatea competițională de înaltă performanță (1986), s-a dedicat carierei tehnice. Între 1989 și 1992, a făcut parte din colectivul de antrenori care a pregătit lotul olimpic și național de înot, ghidând ulterior numeroase generații de copii, juniori și seniori.

Relația sa cu natația a continuat și după încheierea carierei de performanță, participând constant la întrecerile de masters dedicate veteranilor, o dovadă vie a longevității sale sportive. 'Îmi doream să fiu și eu pe mal, să înoate alții și eu să-i susțin, dar am văzut cât de greu e și în această ipostază [...] Era o răspundere mult mai mare, dar fiecare moment era deosebit', mărturisea sportiva în interviul din 2019.

Foto: (c)  SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

Implicarea sa în viața sportivă a continuat și la nivel instituțional. La 31 august 2021, în cadrul Adunării Generale a Federației Române de Natație și Pentatlon Modern de la Izvorani, Carmen Bunaciu a fost aleasă în Biroul Federal pentru înot, conform frnpm.ro.

A fost distinsă cu titlurile de 'Maestră a sportului', 'Maestră emerită a sportului' și 'Antrenoare emerită de înot'. De asemenea, a primit Medalia 'Meritul Sportiv' clasa I, în 1981, și Ordinul 'Meritul Sportiv' clasa I, în 1982 și 2004.

A fost inclusă și în volumul omagial 'Visul de a deveni campion' (lansat în martie 2014 de Mihai Dragomir), alături de alte personalități importante ale sportului românesc.

Dincolo de performanțele sportive, Carmen Bunaciu a rămas o prezență activă în promovarea natației, susținând importanța practicării acestui sport pentru dezvoltarea armonioasă, un stil de viață sănătos și educația tinerelor generații. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Andreea Preda)