Ortodoxe
Sf. Mc. Calinic, Veniamin și Mamant; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi

Greco-catolice
Sf. m. Calinic și Teodota

Romano-catolice
Ss. Marta, Maria și Lazăr, frați


Sfântul Mucenic Calinic este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 29 iulie.

S-a născut în regiunea Cilicia (Asia Mică), într-o familie creștină.

Sfântul Calinic, ajuns la vârsta bărbatului desăvârșit, 'a văzut mulți oameni lepădându-se de Stăpânul Hristos și trecând la religia păgână. Deci, întunecându-se ei de drăceasca înșelăciune, crezând pietrelor celor fără suflare și aducând jertfe spurcate idolilor, plângea pentru pierderea lor. El a început a-i învăța la arătare cunoștința adevărului, întorcând pe mulți elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu'. (Viețile Sfinților)

Căutând mântuirea sufletelor omenești, Sfântul Calinic a ajuns în orașul Ancira (azi Ankara), din Galatia, unde a fost dus înaintea guvernatorului. În fața acestuia, Calinic a recunoscut că este creștin și că a venit să propovăduiască învățătura creștină.

Scris este, spunea Sfântul Calinic guvernatorului, că 'de va întoarce cineva pe cel păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui suflet de la moarte și va acoperi mulțime de păcate. Deci, aș fi voit să te aduc și pe tine la lumină, din întunecarea diavolească care te-a cuprins și astfel să te povățuiesc la calea adevărului'. (Viețile Sfinților)

'Au doară voiești să mă lepăd de zei și să cinstesc moartea cea amară, mai bine decât viața cea dulce, ascultând cuvintele tale nebune? Nu voi face aceasta nicidecum, ci pe tine te voi sili să te închini zeilor noștri, căci cumplite chinuri voi pune asupra ta și voi vedea de va veni Dumnezeul tău să te scape din mânile mele. Nu voi cruța trupul tău, până ce nu vei cunoaște puterea și stăpânirea zeilor și până nu le vei aduce lor jertfe', i-a răspuns ighemonul, plin de mânie.

Sfântul Calinic a fost supus chinurilor, iar la sfârșit, demnitarul închinător la zei a hotărât ca mucenicul să fie încălțat cu încălțăminte de fier, în care erau piroane ascuțite, și să fie dus în cetatea Gangra și acolo să fie ars în foc. Motivul era că în acea cetate Sfântul Calinic întorsese mulți oameni la Hristos și voia ca aceia să-i vadă sfârșitul lui și să se teamă.

Sfântul, având în picioare încălțările cu piroane de fier, umbla ca și cum nu simțea durerea din rănirea picioarelor și cânta din psalmi.

Pe drum soldații care primiseră ordin să stea în spatele lui și să-l alerge în fuga cailor au însetat rău și i-au spus: 'roagă-te Dumnezeului tău, ca să ne dea apă și să nu murim. Căci noi am auzit că Dumnezeul tău toate le poate face. Deci, să nu pomenești răutățile făcute de noi ție, căci nu de voia noastră te-am muncit, ci din porunca ighemonului'. (Viețile Sfinților).

Sfântul Calinic, văzându-i topindu-se de sete, s-a milostivit spre ei și, vrând să facă bine vrăjmașilor săi, s-a oprit lângă o piatră și, ridicându-și ochii spre cer, s-a rugat, zicând: 'Stăpâne al cerului, al pământului, al mării și a toată făptura, care altădată ai scos apă din piatră în pustie și ai adăpat pe robul Tău Moise și cu dânsul pe poporul cel însetat, arată și acum minunile Tale și fă ca să izvorască apă din această piatră, ca să se adape acești însetați ca și spre cei ce nu Te știu pe Tine, să se arate lucrurile Tale minunate și să se preamărească numele Tău cel sfânt!'. Astfel rugându-se el, îndată a izvorât din piatra aceea izvor de apă vie, încât au băut toți și s-au răcorit.

Ajunși în Gangra, Sfântul Calinic a fost băgat într-un cuptor încins cu foc mare. Și-a făcut semnul crucii și, rugându-se, a intrat în cuptor și s-a culcat, dându-și sufletul său lui Dumnezeu.

După ce focul s-a stins, creștinii din oraș au luat trupul mucenicului, care nu era vătămat în niciun fel de foc, și l-au îngropat. (sursă: vol. Viețile Sfinților) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)