Insula Lord Howe este unul dintre cele mai spectaculoase și mai izolate locuri de pe planetă, un ecosistem unic, protejat ca Patrimoniu Mondial UNESCO datorită biodiversității sale excepționale și peisajelor memorabile. Este, totodată, un exemplu remarcabil de echilibru și armonie între natură și prezența omului.

Insula este situată în Marea Tasmaniei, în linie dreaptă la est de Port Macquarie (oraș portuar și stațiune balneară renumită din Australia) și la aproximativ 600 km est de coasta continentală a Australiei, arată lordhoweisland.info. Administrativ, este parte integrantă din statul australian New South Wales.

Are o suprafață de doar 14,5 kilometri pătrați și o populație permanentă de aproximativ 400 de locuitori.

Insula Lord Howe este vârful erodat al unui vulcan stins din Oceanul Pacific, format în urmă cu aproximativ 6,4 - 6,9 milioane de ani. A apărut ca urmare a deplasării plăcii tectonice Indo-Australiene spre nord, potrivit lordhoweisland.info.

Studiile realizate de experți, documentate de Lord Howe Island Museum, arată că insula a trecut prin două faze eruptive principale. Primul episod este reprezentat de erupțiile majore care au acumulat straturi groase de bazalt și au ridicat structura deasupra nivelului mării. Al doilea episod a cuprins scurgeri masive de lavă care au umplut o calderă vulcanică uriașă prăbușită. Aceste curgeri de lavă au format stâncile masive de bazalt vizibile astăzi, arată lhimuseum.com.

Vârfurile muntoase gemene Lidgbird (777 m) și Gower (875 m) din sudul insulei sunt compuse din straturi orizontale succesive de bazalt.

Partea sudică a insulei este dominată de munți abrupți, acoperiți de păduri tropicale dense, în timp ce nordul este mai plat, cu plaje albe, lagune turcoaz și recife de corali. Această diversitate geografică a permis dezvoltarea unor habitate variate, de la păduri umede la zone de coastă, fiecare adăpostind specii distincte.

Laguna din vestul insulei este protejată de cel mai sudic recif de corali din lume, un fenomen posibil datorită curenților calzi care ajung dinspre Marea Coralilor.

În proporție de peste 70%, flora aparține exclusiv insulei și nu poate fi găsită nicăieri altundeva. Palmierul Kentia este cel mai faimos palmier endemic al insulei, cultivat intens și exportat ca plantă decorativă de interior. Sophora howinsula este un arbore endemic spectaculos care produce flori galbene strălucitoare direct pe crengi. Margareta de munte (Olearia ballii ) este un arbust dens, care poate crește până la 1,5 m înălțime.

Lord Howe găzduiește 12 specii de orhidee, unele endemice.

Fauna este la fel de impresionantă. Insula este un paradis pentru păsări, găzduind peste 130 de specii, dintre care multe sunt endemice sau rare. Una dintre cele mai cunoscute este Lord Howe Woodhen, o pasăre incapabilă de zbor, care a fost la un pas de dispariție în anii 1970. Datorită unui program de conservare exemplar, populația sa a fost salvată și continuă să crească.

Un alt simbol al insulei este insecta-baston (Dryococelus australis), supranumită 'homarul de pământ'. A fost considerată dispărută timp de 80 de ani, până când a fost redescoperită pe o stâncă izolată de pe insulă, în 2001. Acest fapt a devenit emblematic atât pentru fragilitatea, cât și pentru reziliența ecosistemelor insulare, arată whc.unesco.org.

Apele din jurul Insulei Lord Howe sunt la fel de remarcabile. Reciful de corali este un punct de întâlnire între specii tropicale și subtropicale. Vibrantul ecosistem, protejat strict de autoritățile insulei, este format din pești colorați, țestoase, rechini inofensivi și corali rari. Au fost observate peste 500 de specii de pești și 90 de specii de corali. UNESCO subliniază că această zonă marină este una dintre cele mai curate și mai bine conservate din lume, datorită limitării accesului, reglementării pescuitului și educației comunității locale.

La 20 de kilometri distanță de Insula Lord Howe și inclusă, la rândul său, în patrimoniul mondial Lord Howe, se află Piramida lui Ball, o stâncă extrem de îngustă și abruptă, cu înălțimea de 562 metri, lungimea de 1.100 metri și o lățime de doar 300 metri.

Insula nelocuită a fost descoperită în mod oficial la data de 17 februarie 1788, de către locotenentul britanic Henry Lidgbird Ball, comandantul navei 'HMS Supply'. Acesta a decis să o denumească în onoarea lui Richard Howe, care în acea perioadă deținea funcția de Prim Lord al Amiralității în Marea Britanie. În cadrul aceleiași expediții, locotenentul Ball a numit spectaculoasa stâncă din sudul insulei Piramida lui Ball, de această dată după propriul său nume.

Insula a rămas nelocuită până în 1834, când au sosit primele familii de coloniști.

Insula Lord Howe este un model global de conservare. Accesul turiștilor este limitat la 400 de persoane simultan, pentru a preveni presiunea asupra ecosistemelor. Deplasarea se realizează preponderent pe bicicletă, iar insula funcționează pe principii de sustenabilitate: energie regenerabilă, gestionarea atentă a deșeurilor, protecția speciilor endemice și controlul strict al speciilor invazive.

Deși izolată, insula are o comunitate mică, dar activă, care trăiește în armonie cu natura. Cei aproximativ 400 de locuitori sunt implicați direct în programele de conservare, iar turismul este orientat spre educație și respect față de mediu. Potrivit UNESCO, modelul Lord Howe demonstrează că dezvoltarea umană și protecția naturii pot coexista atunci când sunt gestionate responsabil, notează whc.unesco.org. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org