Elie Wiesel este una dintre cele mai importante conștiințe morale ale secolului XX, un supraviețuitor al Holocaustului, scriitor, activist pentru drepturile omului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Viața și opera sa reprezintă un testament viu împotriva uitării, indiferenței și a oricărei forme de ură.

Cea mai cunoscută carte a sa este 'Noaptea', o mărturie autobiografică despre suferințele trăite în lagărele naziste. Tradusă în zeci de limbi, este una dintre cele mai puternice și influente mărturii despre Holocaust, fiind studiată în școli și universități din întreaga lume. Lucrarea transmite atât cumplita dramă a victimelor, cât și imensul pericolul al uitării trecutului. 'A uita înseamnă a ucide a doua oară', spunea Elie Wiesel, căci memoria victimelor reprezintă singura modalitate de a-i onora pe cei dispăruți și de a proteja viitorul.

Opera lui Elie Wiesel promovează valori universale precum adevărul, toleranța, compasiunea și responsabilitatea morală. El a susținut că indiferența față de suferința celorlalți este una dintre cele mai grave amenințări la adresa umanității, amintindu-ne că 'indiferența este întotdeauna prietenul dușmanului', fiind o formă directă de complicitate cu răul. De aceea, a militat permanent pentru apărarea drepturilor omului, condamnarea genocidului, prevenirea rasismului, antisemitismului, discriminării și a oricărei forme de ură.

În anul 1986, Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuția sa la promovarea păcii, dreptății și demnității umane. Distincția a recunoscut nu doar valoarea literară a operei sale, ci și activitatea sa umanitară și civică.

Elie (Eliezer) Wiesel a fost evreu-american de origine român. S-a născut la 30 septembrie 1928, la Sighet, județul Maramureș, în familia micului comerciant Șlomo Wiesel și a soției sale, Sara. Aici a trăit până la vârsta de 15 ani, conform site-ului Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România 'Elie Wiesel', inshr-ew.ro.

În copilărie, a urmat studii religioase, făcute exclusiv în idiș și ebraică. În același timp, s-a familiarizat cu noțiuni de limbă română, germană și maghiară.

În urma Dictatului de la Viena, din 1940, regiunea în care trăia familia Wiesel a devenit parte a Ungariei. În timpul studiilor gimnaziale pe care Elie Wiesel le urma la Oradea, a fost exmatriculat din cauza legilor cu caracter antisemit din învățământul public maghiar, precizează inshr-ew.ro.

În aprilie 1944, Elie Wiesel, împreună cu familia sa, a fost internat într-un lagăr de concentrare, pentru ca după o lună, la 16 mai 1944, toți să fie deportați în Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau.

Despărțit de mamă și de sora sa în vârstă de 7 ani, Elie Wiesel a rămas cu tatăl său, fiind siliți să muncească în fabrica complexului Auschwitz III Monowitz, Buna-Werke. Ulterior, avea să afle că cele două fuseseră exterminate. Tatăl său și-a pierdut viața atunci când deținuții evrei au fost trimiși în 'Marșul Morții', spre lagărul Buchenwald. Șlomo Wiesel a murit din cauza extenuării, dizenteriei, inaniției și bătăilor pe care le-a îndurat.

Grav bolnav, profund afectat de ororile de neînchipuit la care a fost supus și la care a asistat, tânărul Elie Wiesel a reușit să supraviețuiască. La 11 aprilie 1945, a fost eliberat de armata americană.

După 1945, s-a stabilit la Paris, unde a urmat cursurile Universității Sorbona, specializându-se în literatură, psihologie și filosofie. La Paris a debutat în jurnalism.

A fost corespondent de presă pentru ziarul israelian 'Yedi ot Aharonot' și, din 1947, pentru revista idiș 'Forward', arată dicționarul 'Membrii Academiei Române (1866-2003)' (București, Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003). Elie Wiesel a fost și președintele Consiliului Consultativ al ziarului 'Algemeiner Journal'.

A fost profesor de filosofie la New York (1972-1976), apoi la Boston (din 1976), unde a fost titular la Catedra de Științe Umaniste. În onoarea sa, la Universitatea din Boston a fost înființat Centrul 'Elie Wiesel' pentru studii iudaice. Peste 55 de universități din întreaga lume i-au decernat titlul de Doctor Honoris Causa.

Este autorul a 57 de lucrări, care cuprind cărți despre Holocaust, studii iudaice, eseuri politice și religioase. Dintre acestea, amintim: 'Le jour' (1961); 'The Accident' (1962); 'The Town Beyond the Wall' (1964); 'The Gates of the Forest' (1966); 'The Jews of Silence' (1966); 'Legends of Our Time' (1968); 'A Beggar in Jerusalem' (1968); 'One Generation After' (1971); 'Souls on Fire' (1972); 'The Oath' (1973); 'Ani Maamin, Cantata' (1973); 'A Jew Today' (1978); 'Four Hasidic Masters' (1978); 'The Trial of God' (1979); 'Signes d'exode' (1986); 'Against Silence' (1985); 'A Song for Hope' (1987); 'Job ou Dieu dans la tempete' (1987, în colab.); 'Evil and Exil' (1990); 'Celebration Talmudique' (1991); 'A Passover Haggadah' (1993); 'All Rivers Run to the Sea (Memoirs, I)' (1995); 'Et la mer n'est pas remplie (Memoires, II)' (1996); 'Celebration prophetique' (1998) ș.a.

Prima dintre cărțile semnate de Elie Wiesel, tradusă în peste 30 de limbi și piatra de temelie a întregii sale opere, a fost 'Un di velt hot geshvign' ('Și lumea a rămas tăcută'), scrisă inițial în idiș și publicată la Buenos Aires, Argentina, în 1956. Cartea de memorii a apărut după doi ani într-o formă restrânsă, în franceză, cu titlul 'La Nuit' ('Noaptea'). În 1960, a fost publicată și traducerea în engleză, 'Night'.

'Noaptea' este bazată pe sfâșietoarele drame trăite de autor ca prizonier la Auschwitz, Buna și lagărele de concentrare de la Buchenwald, fiind o descriere autobiografică a experiențelor de acolo. 'Dacă martorul s-a străduit și a ales să depună mărturie, a făcut-o pentru tinerii de azi, pentru copiii care se vor naște mâine: nu vrea ca trecutul lui să devină viitorul lor', scrie Elie Wiesel, în Prefața lucrării.

'Noaptea' cuprinde unele dintre cele mai profunde și tulburătoare cuvinte scrise vreodată: 'N-am să uit niciodată noaptea aceea, prima petrecută în lagăr, care a făcut din viața mea o noapte lungă și de șapte ori zăvorâtă. N-am să uit niciodată fumul acela. N-am să uit niciodată fețișoarele copiilor ale căror trupuri le-am văzut preschimbându-se în volute de fum pe un cer mut. N-am să uit niciodată acele flăcări care mi-au mistuit pentru totdeauna credința. N-am să uit niciodată liniștea nopții care m-a privat pentru eternitate de dorința de a trăi. N-am să uit niciodată clipele acelea în care Dumnezeu a murit pentru mine și mi-am pierdut sufletul și visurile, care au luat chipul deșertului. N-am să uit niciodată asta, chiar dacă aș fi condamnat să trăiesc la fel de mult ca însuși Dumnezeu. Niciodată'. ('Noaptea', Ed. Corint, 2012, traducere de Lia Decei).

În 1978, președintele SUA, Jimmy Carter, l-a numit pe Elie Wiesel în funcția de președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Holocaust, potrivit site-ului Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, encyclopedia.ushmm.org. Doi ani mai târziu, a devenit președinte fondator al Consiliului Memorialului Holocaustului din Statele Unite.

În 1986, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace, Comitetul Nobel arătând că Elie Wiesel este 'unul dintre cei mai importanți lideri spirituali și călăuzitori într-o epocă în care violența, opresiunea și rasismul continuă să caracterizeze lumea', potrivit nobelprize.org. Comitetul Nobel l-a supranumit pe Elie Wiesel 'mesager pentru omenire', căci prin lupta sa pentru a se împăca cu 'experiența personală de umilire totală și de dispreț total față de umanitate afișate în lagărele de concentrare ale lui Hitler', precum și prin nenumăratele 'lucrări practice în cauza păcii', Wiesel a transmis un mesaj puternic 'de pace, ispășire și demnitate umană' omenirii, subliniază inshr-ew.ro.

Tot în 1986, a pus bazele Fundației Elie Wiesel pentru Umanitate, împreună cu soția sa, Marion, pentru a sprijini cauzele altor minorități oprimate din URSS, Nicaragua, Argentina, Cambodgia, Iugoslavia și întreaga Africă.

În 1996, a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură.

La 6 iunie 2001, a devenit membru de onoare din străinătate al Academiei Române.

A fost Ofițer al Legiunii de Onoare. Printre premiile și distincțiile care i-au fost acordate se mai numără: 'Rivarol' (1964), 'Medicis' (1968), 'Bordin' (1972), potrivit dicționarului 'Membrii Academiei Române (1866-2003)'.

După 1990, Elie Wiesel a dorit să contribuie la rescrierea corectă a tragediei evreilor din România, să se implice în diminuarea mesajului negaționist în spațiul public. De asemenea, a fost alături de cei care și-au propus aducerea țării noastre în spațiul occidental nu numai instituțional, ci, în primul rând, prin reconstrucția mentalităților, conform inshr-ew.ro.

În 2004, Comisia internațională pentru studierea Holocaustului în România, prezidată de Elie Wiesel și mandatată de președintele României de atunci, în spiritul cercetării istorice, stabilea responsabilitățile pentru tragedia evreilor din România și teritoriile administrate de aceasta.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România, inaugurat la data de 10 octombrie 2005, în București, îi poartă numele.

În 2002, a fost înființat, la Sighetu Marmației, Muzeul 'Elie Wiesel', devenit apoi Casa Memorială 'Elie Wiesel'. Este un loc aparte, care onorează memoria marii personalități născute în Maramureș, evocând, totodată, cultura evreilor maramureșeni, arată visitmaramures.ro. În 2022, Casa Memorială 'Elie Wiesel' a trecut printr-un amplu proces de restaurare grație fondurilor acordate prin Fondul Ambasadorial de Conservare a Obiectivelor Culturale (Ambassadors Fund for Cultural Preservation - AFCP) al Guvernului Statelor Unite ale Americii.

Elie Wiesel s-a stins din viață la 2 iulie 2016, în Manhattan, New York.

În mesajul său de condoleanțe, președintele de atunci al României, Klaus Iohannis, a subliniat că înalta lecție de viață pe care Elie Wiesel a oferit-o omenirii va fi o sursă de inspirație morală. 'Una dintre personalitățile cele mai influente care și-a folosit din plin această forță pentru a propovădui virtuțile toleranței și ale libertății, Elie Wiesel va rămâne în conștiința umanității ca un mare spirit care s-a opus tiraniei și a militat neobosit pentru cauza celor defavorizați', se arată în mesajul președintelui.

La 5 iunie 2009, Elie Wiesel i-a însoțit pe președintele american, Barack Obama, și pe cancelarul german de la acea vreme, Angela Merkel, în fostul lagăr de concentrare nazist de la Buchenwald, în estul Germaniei, pentru a aduce un omagiu victimelor Holocaustului. În 2016, la aflarea veștii despre decesul lui Elie Wiesel, Barack Obama a declarat: 'După ce am mers împreună printre firele de sârmă ghimpată și turnurile de observație de la Buchenwald, Elie mi-a spus cuvinte pe care nu le-am uitat niciodată: 'Memoria a devenit o datorie sacră pentru toți oamenii cu bunăvoință' ''. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea , editor online: Andreea Preda)

Foto: (c) PAUL BUCIUTA/AGERPRES FOTO