La 24 iunie, începând din acest an, este marcată Ziua Sătmarului, instituită prin Legea nr.59/2026.

În 2025, deputații PNL Adrian Cozma și Gabriel Andronache au inițiat propunerea legislativă pentru instituirea zilei de 24 iunie ca 'Ziua Sătmarului'. 'În toată Transilvania, această sărbătoare creștină este marcată într-un mod deosebit de către toți credincioșii. Mai mult decât atât, în urmă cu mai bine de un deceniu, Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, în prezența autorităților județene și locale, a semnat și sigilat actul de consfințire a 'Sfântului Ioan Botezătorul' ca patron spiritual al județului Satu Mare. Trebuie subliniat faptul că la nivelul județului Satu Mare, din trecutul îndepărtat, creștinii au acordat zilei de 24 iunie - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul - o importanță deosebită, fiind o sărbătoare marcată în fiecare localitate din județ prin manifestări culturale tradiționale', se arată în expunerea de motive.

Proiectul de lege a fost respins de Senat, pe 2 decembrie 2025. Camera Deputaților, for decizional în acest caz, a adoptat proiectul la 8 aprilie 2026, cu 164 de voturi 'pentru', 25 'contra, 83 'abțineri', doi deputați nu au votat.

Președintele României a promulgat Legea nr. 59/2026 pentru instituirea zilei de 24 iunie ca 'Ziua Sătmarului', semnând Decretul nr. 253 din 30 aprilie 2026. Legea nr. 59/2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 364/30 aprilie 2026, conform www.cdep.ro.

Cu prilejul 'Zilei Sătmarului', autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile publice de cultură din țară și străinătate, precum și organizațiile aparținând minorităților naționale pot organiza activități culturale, sociale, educative și artistice prin care să fie promovate istoria, tradițiile, obiceiurile și patrimoniul cultural al județului Satu Mare, conform prevederilor Legii nr. 59/2026, publicată pe https://legislatie.just.ro/.

De asemenea, autoritățile administrației publice centrale și locale, serviciile publice deconcentrate, cu atribuții în domeniile culturii, turismului și educației, precum și instituțiile de învățământ superior pot acorda sprijin material, financiar și logistic pentru organizarea de evenimente culturale și educative dedicate 'Zilei Sătmarului', în limita resurselor financiare și logistice disponibile. Autoritățile și instituțiile pot organiza manifestări culturale în colaborare cu muzee, centre culturale, școli, instituții religioase, asociații și fundații care promovează patrimoniul cultural și istoric al județului Satu Mare.

'Cu ocazia sărbătoririi anuale a 'Zilei Sătmarului', Agenția Națională de Presă AGERPRES, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot produce, difuza sau redifuza conținut editorial care promovează patrimoniul cultural și istoric al județului Satu Mare și pot difuza sau redifuza conținut editorial care promovează acțiunile și activitățile realizate cu ocazia manifestărilor dedicate 'Zilei Sătmarului'', se mai precizează în actul normativ.

***
Date generale
Județul Satu Mare, cu o suprafață de 4.418 km pătrați, este situat în nord-vestul României, în bazinul inferior al râului Someș, în zona de contact a Câmpiei de Vest cu Carpații Orientali și cu Podișul Someșan. Satu Mare are ca limite la nord - Republica Ucraina, la vest - Republica Ungaria, la sud - județele Sălaj și Bihor, iar la est - județul Maramureș. Potrivit rezultatelor Recensământului Populației din 2022, populația stabilă a județului Satu Mare este de 330.668 de locuitori. Municipiul Satu Mare - reședință de județ - numără 91.520 de locuitori (conform recensământului din 2022), municipiul Carei - 18.957 de locuitori, orașul Negrești-Oaș - 14.616 de locuitori și orașul Tășnad - 8.058 de locuitori, acestea fiind cele mai mai importante localități urbane ale județului. În ceea ce privește etnia, s-au declarat români - 182.750 persoane (55,27%), maghiari - 93.491 persoane (28,27%), romi - 16,340 persoane (4,94%), germani - 3.772 persoane (1,13%), ucraineni - 1.361, conform site-ului https://populatia.ro/.

Relieful este variat, cuprinzând câmpia ca formă dominantă, dealuri și munți. Zona de câmpie, componentă a depresiunii Panonice, ce ocupă 63% din teritoriu, se întinde în partea de vest și sud-est a județului și este brăzdată de râurile Someș și Crasna. Zona montană din nord-estul județului este reprezentată de Munții Oașului și o mică parte din Munții Gutâi. Înălțimile vârfurilor montane cresc de la est spre vest, atingând 827 m în Munții Oașului și 1.200 m în Munții Gutâi (vârful Pietroasa). Spre vest, munții închid depresiunea numită Țara Oașului. Zona Țării Oașului reprezintă o zonă cu peisaje naturale deosebite: Luna Șes cu Vârful Pietroasa, Depresiunile Puturoasa și Cămărzana, Lacul Călinești-Oaș.

Rețeaua hidrografică a județului este reprezentată de râurile Someș - ce străbate teritoriul pe o distanță de 60 km -, Tur - 66 km și Crasna - 57 km. Așezat pe un imens rezervor subteran, apele ajung la suprafață ca izvoare, sau prin foraje, sub formă de ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice cu proprietăți alcaline, slab sulfuroase, bicarbonate, sau sub formă de ape termale, cu temperaturi de peste 50 grade Celsius, iar în localitatea Ady Endre, chiar de peste 70 grade Celsius, conform lucrării 'Enciclopedia Geografică a României' (Editura Enciclopedică, 2002).

Din punct de vedere al vegetației, teritoriul se încadrează în zona de silvostepă, cu două aspecte: despădurit și cu pâlcuri de pădure.

Lista ariilor naturale protejate de interes național din județul Satu Mare cuprinde: Dunele de nisip Foieni, Comuna Foieni; Mlaștina Vermeș, Comuna Sanislău; Tinoavele din Munții Oaș; Pădurea Urziceni; Râul Tur (cursul inferior al râului Tur); Pădurea Runc; Heleșteele de la Moftinu Mic.

Având o structură geologică complexă, în subsolul județului se găsesc numeroase resurse de substanțe minerale utile dezvoltării economiei. În zona muntoasă, mai ales în cea vulcanică a Oașului, au fost descoperite minereuri complexe de pirită, zinc, plumb, aur și argint, respectiv de fier: limonită, siderită și perlită. De asemenea, județul Satu Mare dispune de importante resurse pentru materiale de construcții: andezit, gresii și calcare în Țara Oașului, pietrișuri, nisipuri și argile, pe albia Someșului. Bentonita se exploatează lângă Orașu Nou și Călinești-Oaș, luturile caolinoase la Racșa și Orașu Nou, iar pământurile colorate la Negrești-Oaș, Călinești-Oaș și Crucișor.

Economia județului Satu Mare este încadrată în categoria industrial - agrară, specializată în industrie alimentară, textilă, construcții de mașini și în producția de mobilier, cu un sector primar bine dezvoltat și un sector terțiar în ascensiune, potrivit informațiilor Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Satu Mare.

Date istorice
Urmele cele mai timpurii ale populației care a trăit pe teritoriul județului Satu Mare, datând din epoca pietrei cioplite, au fost descoperite în zona Oașului (Boinești, Călinești-Oaș, Remetea Oașului, Bixad), însă descoperirile din epocile următoare se regăsesc pe teritoriul întregului județ. Sunt importante, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, descoperirile arheologice din neolitic, din epoca bronzului și a fierului, fiind renumite în mod special vestigiile populației celtice din jurul Careiului (Pișcolt, Sanislău, Ciumești). Din perioada geto-dacică au fost identificate necropole la Sanislău, Ghenci ș.a. (secolele VII-VI î.Hr.).

Populația autohtonă, în secolul I î.Hr., trăia în așezări compacte, identificate în arealele localităților Lazuri, Carei, Satu Mare ș.a., zone aparținând statului centralizat și independent al lui Burebista. O mare parte a Daciei a fost ocupată de romani la începutul secolului al II-lea d.Hr., însă teritoriul de astăzi al județului Satu Mare a rămas în afara zonei de ocupație. Astfel, la Medieșu Aurit, Lazuri și în alte părți, au fost descoperite urmele unor așezări ale dacilor liberi care se ocupau în special cu olăritul (s-au găsit 13 cuptoare pentru ars ceramică). Tezaurele monetare (care conțineau denari imperiali romani) găsite la Satu Mare, Ghirișa ș.a. dovedesc legăturile permanente ale locuitorilor din aceste zone cu cei ai Daciei ocupate de romani. Nenumăratele descoperiri arheologice (Ardud, Turulung, Satu Mare ș.a.) atestă continuitatea populației autohtone pe aceste meleaguri, în secolele IV-IX, organizată în obști sătești.

O dată cu apariția formațiunilor prestatale românești, spre sfârșitul mileniului I, acest ținut, împreună cu cetatea Sătmar, făcea parte din voievodatul lui Menumorut, care a opus o dârză rezistență în fața expansiunii maghiare în secolul X. Cu timpul, organizarea voievodală este desființată și înlocuită cu una nouă, pe comitate, districte și cercuri, care se păstrează de-a lungul Evului Mediu.

Apar menționate documentar ca forme autohtone de organizare și instituționalizare social-politică - ''villae olachalis'' sau ''possesio olachalis'' (sate românești), ''districtus'' (districte), ''silva'' (pădure) sau ''terra olachalis'' (țări românești) în fruntea cărora se aflau cneji și voievozi.

De asemenea, încep să fie menționate documentar, în secolul al XII-lea, numeroase localități existente de mai multe secole (Satu Mare - secolul al XII-lea, Noroieni - 1181) și frecvent în secolul al XIII-lea (Orbău - 1213, Cig - 1215, Apa - 1215, Ardud - 1215, Bercu - 1216, Beltiug - 1216, Nisipeni - 1261, Lazuri - 1261 etc.), iar o serie de districte sunt atestate în secolul al XIII-lea (Ardud - 1231, Oaș, Medieș etc.).

O puternică mișcare a țăranilor condusă de voievodul Bogdan izbucnește în 1342, pentru apărarea autonomiei obștilor sătești, iar iobagii români și maghiari din 20 de sate s-au răsculat împotriva nobilimii, în 1380, răzvrătirile acestora continuând și în secolele XV-XVI (1437, 1514, 1569 ș.a.).

În secolul al XVI-lea apare menționat documentar comitatul Sătmarului, care cuprindea un teritoriu extins între Țara Lăpușului (la Est) și Valea lui Mihai (la Vest), în care se aflau nouă cetăți, 12 târguri și 340 de sate.

Lupta pentru libertate și dreptate socială s-a manifestat prin răscoala anti-habsburgică din anii 1703-1711 și răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan, care a cuprins și o serie de sate sătmărene (Ardud, Sâi, Socond, Beltiug ș.a.).

În anul revoluționar 1848, în mai multe localități din județul Satu Mare (Sanislău, Medieșu Aurit, Domănești ș.a.) au avut loc mișcări de revendicare a unor drepturi sociale și naționale.

În 1867, Principatul Transilvaniei (inclusiv teritoriul actual al județului Satu Mare) a fost încorporat forțat în regatul ungar, situația românilor, precum și a celorlalte minorități înrăutățindu-se în mod evident. Un moment important în lupta pentru drepturi naționale îl constituie Memorandumul din 1892, acțiune la care au participat reprezentanți de frunte ai ținuturilor sătmărene, printre care Vasile Lucaciu și Alexa Berinde.

După Primul Război Mondial, în condițiile destrămării Imperiului Habsburgic, populația românească majoritară și-a intensificat lupta de eliberare națională, așa cum au făcut-o și locuitorii localităților Hodod, Boghiș, Carei, Satu Mare, Bixad ș.a., concretizată prin actul unirii de la 1 decembrie 1918. Perioada interbelică marchează un progres evident în domeniile vieții economice și social-culturale ale județului Satu Mare.

Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, partea de Nord-Est a Transilvaniei, inclusiv județul Satu Mare, era cedată Ungariei horthyste. Teritoriul a fost eliberat ca urmare a operațiunilor militare românești din octombrie 1944.

La reforma administrativă din 1876, suprafața județului Satu Mare era de circa 6.500 km pătrați, în 1918 avea 4.902 km pătrați (cuprindea patru orașe - Satu Mare, Careii Mari, Baia Mare, Baia Sprie și 221 comune), iar în 1938 era de 4.242 km pătrați (opt plăși, trei orașe și 212 sate). În 1950, au fost desființate județele și plășile, în locul lor apărând regiunile și raioanele. Astfel, fostele județe Satu Mare și Maramureș, precum și porțiuni din județele Sălaj și Someș au fost contopite într-o unitate administrativă mare, cunoscută sub numele de regiunea Baia Mare. A funcționat sub această formă până în 1960, când a devenit regiunea Maramureș (10.500 km pătrați), cu opt raioane, șapte orașe și câteva sute de sate. Pe 17 februarie 1968 a fost reînființat județul Satu Mare. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiță, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.informatia-zilei.ro