Ken Loach este unul dintre cei mai importanți creatori de film din Marea Britanie, care, timp de șase decenii, a dat glas, prin intermediul filmelor sale, celor marginalizați și invizibili din societatea britanică. Cu o operă intransigentă, adesea conflictuală, dar ancorată în compasiune și claritate politică aprigă, Loach nu se limitează la a face filme - el documentează istoria socială, critică capitalismul neoliberal și contestă inegalitatea instituționalizată, se arată pe https://deepkino.com/. Filme sale ''Wind That Shakes the Barley'' (2006) și ''I, Daniel Blake'' (2016) au fost recompensate cu marele premiu Palme d'Or.

Născut pe 17 iunie 1936, la Nuneaton, Warwickshire, Kenneth (Ken) Charles Loach a studiat dreptul la St. Peter's College, Oxford, dar s-a îndreptat spre teatru, jucând într-o companie de repertoriu. În 1963, a încheiat un contract cu producătorul BBC Tony Garnett, regizând mai multe seriale în format 'docudrama'. Între primele realizate s-au aflat mai multe episoade ale serialelor TV: 'Teletale' ('Catherine', 1964), 'Z Cars' (1964), 'Diary of a Young Man (1964), potrivit https://www.imdb.com/.

Dave Johns (stg.), Hayley Squires şi Ken Loach (dr.), 2016

Printre primele lucrări ale lui Loach s-au numărat drame de televiziune precum 'Cathy Come Home' (1966), în care a atras atenția asupra problemei persoanelor fără adăpost din Marea Britanie, și 'Up the Junction' (1965), care a examinat viața femeilor din clasa muncitoare, notează https://filmlifestyle.com. Cele două filme au fost incluse în antologia 'The Wednesday Play' (1964-1970), produsă de BBC, care aborda adesea problemele sociale, Ken Loach regizând și altele precum: '3 Clear Sundays' (1965), 'In Two Minds' (1967), 'The Golden Vision' (1968), 'The Big Flame' (1969).

Ken Loach și-a făcut debutul cu lungmetrajul 'Poor Cow' (1967), în care urmărește o tânără mamă care se îndreaptă spre crimă pentru a-și întreține familia, pentru care a fost nominalizat la un Glob de Cristal la Festivalul internațional de film de la Karlovy Vary (1968) și a câștigat premiul SIYAD (Asociația Criticilor de Film din Turcia) pentru cel mai bun film străin (1970). A urmat pelicula 'Kes' ('Șoimul', 1969), unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată în Marea Britanie. Captivant și emoționant, însă realist, filmul prezintă povestea unui copil sărac, care își găsește alinarea în dresarea unei păsări sălbatice. În 1971, filmul a fost nominalizat la premiile BAFTA, la categoria cel mai bun scenariu și la categoria cea mai bună regie, potrivit https://www.imdb.com/. Aceste lucrări timpurii l-au consacrat pe Loach ca un cineast care nu se temea să abordeze subiecte dificile și să portretizeze viața oamenilor obișnuiți cu onestitate și compasiune.

Jasmin Riggins (stg.), Ken Loach şi Siobhan Reilly (dr.), 2012.

În anii 1980 și 1990, regizorul britanic a continuat să realizeze filme, seriale și documentare care explorau probleme sociale și teme politice. Multe dintre acestea au fost însă slab distribuite, neajungând la marele public, între cele mai apreciate aflându-se: 'Days of Hope' (mini-serial TV, 1975); antologia 'Play for Today' (1971-1977; trei episoade); 'Black Jack' (1979), câștigător al premiul FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes și nominalizat la premiul Gold Hugo, în cadrul Festivalului internațional de film de la Chicago; 'Looks and Smiles' (1981), nominalizat la un Palme d'Or; 'The Red and the Blue: Impressions of Two Political Conferences - Autumn 1982' (1983, documentar TV); 'Which Side Are You On?' (1984, documentar TV, despre poeziile, cântecele și experiențele din timpul grevei minerilor din 1984; premiul OCIC în cadrul Festivalului internațional de film de la Berlin, 1985); 'Singing the Blues in Red' (1986; premiul UNICEF, Festivalul de film de la Veneția).

Începând cu anii 90, Ken Loach a avut o revenire spectaculoasă, o serie de filme premiate așezându-l în panteonul marilor regizori europeni.

A câștigat cu 'Hidden Agenda' (1990), Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes, acest succes fiind urmat de: 'Riff-Raff' (1991) - premiul Felix pentru cel mai bun film european din 1992; 'Raining Stones' (1993) - Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes și a fost nominalizat la premiile Palme d'Or și César, pentru cel mai bun film străin; 'Land and Freedom' (1995) - Premiul FIPRESCI și Premiul Ecumenic al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 1995, premiul Filmului European, 1995, premiul César pentru cel mai bun film străin, 1996, nominalizat la premiul Alexander Korda pentru cel mai bun film britanic la ceremonia BAFTA din 1996; 'My Name Is Joe' (1998) - premiul British Independent Film la categoria cel mai bun regizor al unui film independent și nominalizări la multe alte premii.

'Bread and Roses' (2000, nominalizat pentru Marele Premiu Palme D'Or), 'The Navigators' (2001), 'Sweet Sixteen' (2002), 'September 11' (2002, câștigător al Premiul FIPRESCI la Festivalul de film de la Veneția, pentru cel mai bun scurtmetraj), 'Ae Fond Kiss' (2004, premiul César pentru cel mai bun film al Uniunii Europene în 2005), 'McLibel' (2005), se mai află printre filmele regizate de Ken Loach.

În 2006, a câștigat marele premiu la Festivalul internațional de film de la Cannes, Palme d'Or, cu pelicula 'The Wind That Shakes the Barley'. Au urmat: 'To Each His Own Cinema' (2007), 'It's a Free World...' (2007, o emoționantă cronică a exploatării economice a imigranților clandestini), 'Looking for Eric' (2009, ce îl are în rol principal pe fostul fotbalist Eric Cantona; distins cu premiul Juriului ecumenic al Festivalului de la Cannes 'pentru marea sa calitate artistică și abordarea sa umoristică, optimistă și umanistă a societății contemporane aflate în plină criză'), 'Route Irish' (2010, regizorul chestionează metodele brutale ale armatei, crimele comise în numele statului și felul în care soldații tratează populația irakiană), 'The Angels' Share' (2012, o comedie dulce-amăruie care spune povestea unor tineri fără niciun viitor, din suburbiile Glasgow-ului, care trăiesc la limita infracționalității, care se trezesc dintr-o dată într-o conjunctură favorabilă, Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes), notează https://www.cinemagia.ro/.

Drama biografică și istorică 'Jimmy's Hall', care spune povestea lui Jimmy Gralton - un activist irlandez care a trăit în comitatul Leitrim, în Irlanda începutului de secol XX - a participat în 2014, la Competiția Oficială a Festivalului de la Cannes, fiind nominalizat la marele premiu.

Regizorul britanic Ken Loach a obținut în 2016, pentru a doua oară, trofeul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes, cu filmul 'I, Daniel Blake', care denunță sistemul de acordare a ajutorului social, văzut prin ochii unui șomer. În 2017, filmul a câștigat premiul BAFTA pentru cel mai bun film britanic la cea de a 70-a ediție a premiilor Academiei britanice de film, precum și Premiul Cesar pentru cel mai bun film străin, la cea de-a 42-a ediție a galei organizate de Academia de arte și tehnici cinematografice din Franța.

În filmul 'Sorry We Missed You', prezent în competiție la Cannes 2019, Ken Loach tratează o problemă mai mult decât actuală în contextul pandemiei, despre ale cărei implicații nu se vorbește în buletinele de știri: 'gig economy' - contracte de muncă pe termen scurt, drepturi reduse, muncă flexibilă și intensivă.

BFI Fellowship, trofeu atribuit de British Film Institute, în cadrul Festivalului de Film de la Londra (1996), Leopardul de Onoare, pentru întreaga sa activitate artistică (2003), Premiul Gran Torino pentru întreaga carieră, Festivalul Internațional de Film din Torino (2012), Premiul Lumiere 2012, Festivalul de Film de la Lyon (2012), Ursul de Aur de onoare, în cadrul celei de-a 64-a ediții a Festivalului de film de la Berlin (2014), Globul de cristal pentru 'contribuția artistică remarcabilă adusă cinematografului mondial', la cea de-a 52-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary (2017) se numără printre distincțiile primite de-a lungul timpului de regizor.

Lungmetrajul 'The Old Oak', ultimul său film, a fost proiectat în premieră, în 2023, în competiția celei de-a 76-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes. Intriga din 'The Old Oak', după numele ultimului pub local, se desfășoară într-un sat părăsit de locuitorii săi, care lucrau într-o mină de cărbune, dar pe care mai mulți refugiați sirieni încearcă să îl readucă la viață. A fost nominalizat la cea de-a 77-a ediție a British Academy Film Awards, la categoria cel mai remarcabil film britanic.

În 2026, regizorul Ken Loach și producătoarea Rebecca O'Brien s-au aflat la Festivalul de Film de la Cannes, pentru proiecția, în cadrul secțiunii Cinema de la Plage, a filmului remasterizat în 4K despre Războiul Civil Spaniol, 'Land and Freedom', care a avut premiera inițială la festival, în competiție, în 1995. Lungmetrajul a fost recompensat, atunci, cu prestigiosul premiu FIPRESCI (Federația Internațională a Criticilor de Film) și Premiul Juriului Ecumenic, mai notează https://deadline.com/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Andreea-Gabriela Onogea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com