Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821, știa că angajarea de unul singur într-o luptă în regiunea Bucureștilor, nu avea sorți de izbândă, în contextul în care Poarta decisese, la începutul lunii mai, să treacă la acțiuni represive în Principate. Pașa de Brăila și-a îndreptat trupele spre Galați, apoi spre Iași, iar în Țara Românească au pătruns oștile otomane din Silistra, Giurgiu și Vidin, ca și de la Ada-Kaleh, Lom și Rahova. Tensiunea dintre Vladimirescu, care căuta să împiedice atât instalarea eteriștilor în mănăstirile dinspre munți, cât și noile recrutări întreprinse de aceștia, și Ipsilanti a crescut rapid. A mai existat și intenția unei rezistențe comune antiotomane a lui Tudor Vladimirescu și a eteristului Sava, acesta din urmă retrăgându-se până la urmă la Plumbuita și Mărcuța pentru a se îndrepta apoi spre Târgoviște.

Conducătorul pandurilor a refuzat să părăsească capitala până în ultimul moment, aflându-se în situația de a realiza planul de retragere, pe care-l avusese în vedere încă de la începutul revoluției și care acum se impunea a fi dus până la capăt. 'Eu trec peste Olt, cu toată Adunarea norodului, ca să mă întăresc în mănăstirile ce le-am umplut cu zaherele și cu panduri și nădăjduiesc...să mă țin acolo multă vreme, ca în niște cetăți, până când îi vom sili pe turci să dea țării drepturile și privilegiile ce norodul le-a cerut prin mine, de la Înalta Poartă'.

Hotărârea de a se retrage a fost luată, pe de o parte, pentru că armata otomană se apropia de Capitală și raportul de forțe era inegal, iar, pe de alta, datorită faptului că negocierile continuând, Vladimirescu voia să evite o ciocnire prematură. Potrivit consemnărilor colonelului rus I.P. Liprandi, citat în lucrarea 'Tudor Vladimirescu și revoluția din 1821' (acad. Andrei Oțetea, Editura Științifică, 1971), Nuri Aga a venit de la Dudești, în mai multe rânduri, la Tudor Vladimirescu, pentru a-l convinge să acționeze contra eteriștilor. Acesta a refuzat, angajându-se în schimb să se retragă din oraș și să adopte o atitudine de neutralitate față de conflictul dintre otomani și eteriști.

Pentru că nu se putea bizui pe oastea eteristă, pentru o cooperare cu sorți de izbândă, și în condițiile lipsei unui ajutor militar din partea Rusiei, nevrând nici să rupă tratativele cu Poarta, Tudor Vladimirescu, după ce a eliberat pe boieri, a ieșit în ziua de 15/27 mai, cu 'Adunarea norodului' din București, îndreptându-se spre Oltenia, pe linia de comunicație București-Pitești-Râmnicu Vâlcea. Forțele de care dispunea cuprindeau 5.000 de panduri (în parte țărani clăcași alăturați acestora), în majoritate pedeștri și 1.000 de arnăuți călări; de asemenea, ducea cu el șase tunuri. Oastea s-a îndreptat spre Golești, unde unități eteriste comandate de Nicolae Ipsilanti și de Iordache Olimpiotul i-au barat drumul, încercând să-i oprească retragerea.

În 18/30 mai, între cele două părți au avut loc tratative, care au adus la o aparentă pace. Dar liderul pandurilor a refuzat să se angajeze într-o acțiune de înfruntare a otomanilor, fiind de acord să lupte cu ei doar dacă aveau să-l atace. Conducerea Eteriei, aflată într-o stare de panică, voia să îl înlăture pe Vladimirescu, o dată pentru refuzul său de a acționa în colaborare ofensivă împotriva forțelor otomane și de teama eventualei sale alăturări turcilor, și a doua oară, pentru oastea pandurilor, pe care o doreau în subordine.

În timp ce, Vladimirescu era la Golești, de unde putea supraveghea mișcările otomane și continua totodată negocierile, conducerea Eteriei a recurs la complot. Au fost folosiți unii dintre căpitanii lui Tudor, Dimitrie Macedonschi și Hagi Prodan, având ca motiv anumite nemulțumiri din cauza disciplinei stricte pe care slugerul o impusese armatei sale.

Izolat de restul pandurilor, în turnul porții de la Golești, Tudor a fost ridicat de Iordache Olimpiotul în data de 21 mai/2 iunie, fiind acuzat și de corespondență cu turcii. Iordache a arătat scrisorile adresate pașei de Silistra prin Borănescu și Jianu și alte scrisori trimise chiar de la Golești lui chehaia-bei. Tudor nu a ascuns că a trimis acele scrisori, dar a spus că va da socoteală pentru faptele sale atunci când va trebui să o facă. În acel moment, căpitanul Iordache a arătat căpitanilor și pandurilor scrisorile lui Tudor, spunându-le că slugerul voia să-i dea pe mâna turcilor ca să-i omoare pe toți. I-a întrebat, la sfârșit, pe cine vor la conducere, pe slugerul Tudor Vladimirescu sau pe gospodarii Macedonschi și Hagi Prodan. 'Căpitanii și pandurii, proști și supărați pe nechibzuita asprime a lui Tudor, au început să strige toți într-o glăsuire: Ba pe gospodar Macedonschi și pe gospodar Hagi Prodan! Iar pe slugerul Tudor nu-l mai voim. Atunci căpitan Iordache, intrând la Tudor, i-a cerut armele. Tudor, văzându-se părăsit chiar de ai săi, a dat armele', mai notează sursa amintită.

Înconjurat de arnăuți, Tudor Vladimirescu a pornit spre Pitești. A fost pus sub pază într-o cameră din casele lui Iancu Mavrodol, unde stătea și Iordache. A doua zi, a fost urcat într-o căruță de poștă, cu un arnăut înarmat, și dus prin Câmpulung, la Târgoviște. În loc să-l predea pe Tudor Vladimirescu divanului țării spre a fi judecat, cum s-au angajat Iordache, Prodan și Macedonschi în scris, Alexandru Ipsilanti a format un tribunal din niște boieri ce se numeau pământeni. 'Dar de teamă ca pământenii să nu se răscoale și să-l libereze, Ipsilanti a poruncit lui Caravia de l-au omorât noaptea în taină, pe malul iazului ce curge pe lângă oraș și i-au aruncat cadavrul într-un puț de lângă grădina Geartol', arată aceeași sursă.

Astfel, în noaptea de 27 mai/8 iunie, Tudor Vladimirescu, conducătorul pandurilor, în urma unui complot rapid, a fost ucis.

În tot acest timp, oastea sa era trecută sub comanda Eteriei, ceea dus la grabnica ei dezagregare, iar oastea otomană care se îndrepta spre Târgoviște a înfrânt cu ușurință pe eteriști la mănăstirea Nucet și în pădurea Cornățel. Ipsilanti a ordonat retragerea din Târgoviște spre Olt, grija sa principală fiind să-și asigure refugierea în Transilvania. Eteriștii s-au îndreptat demoralizați spre Râmnicu Vâlcea, în timp ce eteristul Sava s-a alăturat otomanilor, ceea ce nu l-a ferit, câteva luni mai târziu, de execuție. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.historia.ro