Praznicul Înălțării Domnului este sărbătorit în acest an de Biserică în ziua de 21 mai.

Numit în popor și Ispas, praznicul Înălțării la cer a Domnului cade totdeauna în joia săptămânii a șasea după Paști, adică la 40 de zile după Înviere, când Domnul S-a înălțat la cer (Marcu 16, 19; Luca 24, 51; cf. Faptele Apostolilor 1, 2-12).

Este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, despre care amintesc Constituțiile Apostolice. Cea mai veche mențiune despre această sărbătoare este făcută de Eusebiu al Cezareei, în lucrarea 'Despre sărbătoarea Paștilor' (scrisă în jurul anului 332), dar în acel timp Înălțarea era sărbătorită nu în ziua a 40-a după Paști, ci în a 50-a (odată cu Rusaliile). Sărbătoarea Înălțării, prăznuită la început odată cu Rusaliile, punea astfel pecetea finală perioadei pascale a Cincizecimii.

În secolul al IV-lea, Sfântul Ioan Gură de Aur a lăsat o frumoasă predică la această sărbătoare, pe care el o numește 'cinstită și mare'. Asemenea cuvântări au mai rămas, din aceeași vreme, de la Sfinții Atanasie al Alexandriei și Grigorie de Nyssa. În jurul anilor 380-385, pelerina apuseană Egeria amintește de festivitățile din ziua a patruzecea după Paști; la Ierusalim însă acestea aveau loc în Biserica Nașterii din Betleem, iar sărbătoarea Înălțării era prăznuită la Cincizecime, adică în aceeași zi cu Pogorârea Sfântului Duh.

Spre sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh, în vremea Fericitului Augustin (430) serbarea ei în ziua a 40-a după Paști era generalizată peste tot în lumea creștină, alături de sărbătoarea Învierii și cea a Pogorârii Sfântului Duh, fiind totodată considerată de origine apostolică.

O deosebită solemnitate a căpătat această sărbătoare mai ales de când Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, a ridicat pe Muntele Eleonului sau al Măslinilor (de unde Mântuitorul S-a înălțat la cer) o vestită biserică ('Eleona'), în care Înălțarea se prăznuia cu mare fast și pompă, începând de la miezul nopții, mai ales prin mulțimea luminilor aprinse.

* * *

În ziua Praznicului Înălțării Domnului, care va fi sărbătorit joi, 21 mai 2026, Patriarhia Română va celebra și Ziua Eroilor printr-un moment solemn de recunoștință dedicat celor care și-au jertfit viața pentru credința, libertatea și unitatea națională.

Astfel, la ora 12.00, clopotele tuturor bisericilor din cuprinsul Patriarhiei Române vor răsuna în memoria eroilor români.

Cinstirea și pomenirea eroilor în ziua Înălțării Domnului au fost instituite de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920, iar ulterior hotărârea a fost consfințită prin deciziile sinodale din anii 1999 și 2001, când această zi a primit statutul de Sărbătoare Națională Bisericească.

Totodată, prin legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălțării Domnului Iisus Hristos a fost proclamată și Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român.

Biserica Ortodoxă Română pomenește în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii, pe eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea, unitatea și demnitatea poporului român.

Prin devotamentul și curajul lor, acești eroi au avut un rol esențial în păstrarea libertății și identității naționale, contribuind la obținerea independenței și la realizarea unității statului român.

Catedrala Națională din București a fost edificată în memoria tuturor eroilor, pentru a prăznui această sărbătoare națională a poporului român. Lăcașul are ca prim hram sărbătoarea Înălțării Domnului - Ziua Eroilor, iar al doilea hram, Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României. (surse: 'Liturgica generală', Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Basilica, 2015; https://basilica.ro) AGERPRES/(Documentare-Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru ,editor online: Andreea Preda)