Ortodoxe
Sf. Ap. și Evanghelist Ioan; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare

Greco-catolice
Sf. ap. și ev. Ioan; Sf. cuv. Arsenie cel Mare; Fer. Ieremia Românul

Romano-catolice
Fer. Ieremia Valahul, călug.; Sf. Victor, m.


Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este sărbătorit de Biserică în zilele de 26 septembrie și 8 mai.

'Cinstita mutare a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, cel ce s-a rezemat pe pieptul Mântuitorului, a iubitorului de feciorie și ucenicul iubit al lui Hristos, se prăznuiește în 26 ale lunii septembrie, unde s-a scris pe larg viața lui cea sfântă. În această zi, însă, se cinstește numai pomenirea prafului tămăduitor, care ca minune iese în fiecare an din mormântul lui, în ziua a opta a lunii mai și pe care creștinii cei de acolo îl numesc mană'. (Viețile Sfinților)

În Efes, la mormântul Sfântului Evanghelist Ioan, cu darul lui Hristos, izvora o pulbere albă ca un praf, pe care creștinii o numeau mană. Pulberea avea un efect tămăduitor pentru toate suferințele și patimile celor bolnavi.

Minunea s-a petrecut la mormântul Sfântului Evanghelist Ioan în toți anii, până la ocuparea Efesului de către turci.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a fost fiul lui Zevedeu și al Salomeei, fiica Sfântului și Dreptului Iosif, cel care sub acoperământul logodnei a luat-o în grija sa pe Născătoarea de Dumnezeu.

Sfântul Iosif a avut patru fii: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda și pe Iosif, și trei fiice: pe Estir, pe Marta și pe Salomi, soția lui Zevedeu și mama Sfântului Evanghelist Ioan.

'Se cuvine să știm că, în vremea în care a fost vândut Domnul nostru iudeilor și a fost răstignit, au fugit toți. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de față la vânzarea și la răstignirea Lui și a venit la mormânt cu Petru'. (Viețile Sfinților)

Apoi, Sfântul Evanghelist Ioan a luat pe Maica Domnului în grija sa.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și-a petrecut ultimii ani din viață la Efes, unde a scris Evanghelia.

Iar 'când avea peste o sută de ani, Sfântul Ioan a luat șapte ucenici în afara Efesului și i-a pus să sape un mormânt în formă de cruce. Apoi, Sfântul Ioan s-a așezat în mormânt și ucenicii l-au îngropat acolo de viu. Mai târziu, când mormântul său a fost deschis, trupul Sfântului Ioan nu mai era acolo'. (Sinaxar)

Pe locul mormântului Sfântului Ioan Teologul a fost ridicată, în secolele IV-V, o biserică, aceasta fiind înlocuită în secolul al VI-lea de o altă construcție, mult mai mare, ridicată de împăratul Iustinian (527-565).


* Sfântul Cuvios Arsenie s-a născut la Roma, în anul 354, într-o familie nobilă, având părinți dreptcredincioși. Crescând, a studiat retorica și filosofia, limba greacă și limba latină. De tânăr a fost hirotonit diacon al Bisericii din Roma.

Întâmplându-se ca împăratul Teodosie (379-395), care conducea Imperiul Roman de Răsărit, să caute, cu multă stăruință, un om duhovnicesc, bun vorbitor și cunoscător al științelor vremii, a aflat despre diaconul Arsenie și a scris împăratului Grațian în Apus și papei Inochentie, rugându-i să-l trimită la Constantinopol. Arsenie, cu greu fiind înduplecat, plecând de la Roma și sosind la Constantinopol, a venit la curtea Împăratului Teodosie, unde era prețuit și cinstit.

Dar el, urând slava lumii și iubind pe Dumnezeu, socotea măririle oamenilor ca pe o pleavă și, dorind viața monahală, se ruga lui Dumnezeu în fiecare zi să-i îndeplinească rugăciunea.

Deci, într-una din zile, a auzit un glas dumnezeiesc, de sus, care zicea: 'Arsenie, fugi de oameni și te mântuiește'. Iar el, nemaizăbovind și schimbându-și hainele, ca să nu fie cunoscut, s-a dus în Alexandria Egiptului și, de acolo, în Pustia Schitului, unde a fost dat ucenic Avvei Ioan Colov, care, învățându-l smerenia, l-a călugărit. Și, rugându-se Arsenie lui Dumnezeu, iarăși s-a făcut glas din cer spre el: 'Arsenie, fugi, taci, liniștește-te, că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii'.

Și se nevoia fericitul cu lucrul mâinilor lui în toată vremea vieții sale, și se plângea pe sine, ștergându-și lacrimile cu un petec de rasă pe care îl ținea tot timpul în sân. Nu dorea să se arate nimănui la față, ci priveghea mult, stând în picioare și rugându-se de seara până la răsăritul soarelui cu mâinile ridicate.

Iar, când urma el să se despartă de trup, le-a zis ucenicilor: 'Vedeți, fiii mei, în câtă frică mă aflu, vrând a ieși din trup?'. Și ei au zis: 'Vedem'. Iar el a zis: 'De când m-am făcut monah, frica aceasta n-a lipsit niciodată de la mine'.

Cuviosul Arsenie cel Mare, după 55 de ani de nevoință în pustie, a trecut la Domnul în anul 449, în vârstă de 95 de ani, fiind pomenit de Biserica Ortodoxă în data de 8 mai. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)