Prince, născut la 7 iunie 1958, Minneapolis, Minnesota, SUA, a fost un cântăreț, chitarist, compozitor, producător, dansator și interpret american la clape, tobe și bas, printre cei mai talentați muzicieni ai generației sale. La fel ca Stevie Wonder, a fost un compozitor care putea cânta la nivel profesionist la aproape toate instrumentele de care avea nevoie, iar un număr considerabil de înregistrări ale sale îl prezintă în toate rolurile interpretative.

Cariera sa discografică a început cu funk și soul comercializate către un public de culoare; muzica sa timpurie a reflectat, de asemenea, impactul muzical contemporan al disco. Discurile sale ulterioare au încorporat o gamă vastă de influențe, inclusiv jazz, punk, heavy metal, Beatles și hip-hop, de obicei într-o abordare generală influențată de stiluri funky up-tempo și balade soulful; acestea din urmă au prezentat adesea cântatul său expresiv în falsetto, arată www.britannica.com.

Beyoncé şi Prince

Interesat de muzică, a început să cânte la pian la vârsta de 7 ani și stăpânea deja chitara și tobele când s-a alăturat primei sale trupe la vârsta de 14 ani. Având foarte puțini locuitori afro-americani, orașul său natal, Minneapolis, Minnesota, era un loc puțin probabil pentru dezvoltarea unei vedete afro-americane importante, dar talentul și carisma lui Prince erau de așa natură încât i-a condus pe alți muzicieni locali, în special pe Jimmy Jam și Terry Lewis, spre un succes major.

'Little Red Corvette' (1983) a fost primul mare hit al lui Prince, fiind difuzat pe MTV într-o perioadă în care practic niciun artist de culoare nu apărea pe acest nou mediu influent. 'Purple Rain' (1984) l-a transformat într-una dintre vedetele majore ale anilor 1980 și rămâne albumul său cu cele mai mari vânzări. Albumul, care a fost coloana sonoră premiată cu Oscar pentru un film semi-autobiografic cu același nume, a câștigat și un premiu Grammy. Trei dintre single-urile sale au fost hituri: frenetica 'Let's Go Crazy', androgina, dar vulnerabilă 'When Doves Cry' și piesa care dă titlul piesei imn. Ulterior, a continuat să producă muzică inventivă, cu un mare succes; în afara Statelor Unite, a fost deosebit de popular în Marea Britanie și în restul Europei.

Oglindite de o muzică intensă, versurile sale abordează adesea sexualitatea și dorința cu franchețe și imaginație. O mare parte din opera sa, în versuri și imagini, se luptă cu constrângerile convențiilor și categoriilor sociale. După cum a spus unul dintre biografii săi, 'Întreaga direcție a artei lui Prince poate fi înțeleasă în termenii dorinței de a scăpa de identitățile sociale care i-au fost impuse prin simpla virtute a faptului că este mic, negru și masculin', arată www.britannica.com.

A explorat ciudățeniile tipografice din titlurile și versurile cântecelor sale ca o altă modalitate de a evita convențiile. În 1993, a anunțat că și-a schimbat numele într-o combinație a semnelor de gen masculin și feminin - simbolul Prince, muzica, Prince Rogers Nelson. Există, de asemenea, un puternic impuls religios în o parte din muzica sa, uneori contopit într-un fel de experiență erotică sacră care își are rădăcinile în bisericile afro-americane.

De-a lungul carierei sale, inventivitatea prolifică a lui Prince ca și compozitor s-a ciocnit cu politica casei sale de discuri de a lansa un singur album în fiecare an. Pe măsură ce se acumulau înregistrări complete, dar nelansate, el a dat melodii altor interpreți - dintre care unii au înregistrat la și pentru Paisley Park, studioul și casa de discuri pe care le-a înființat în suburbiile Minneapolis - și chiar a organizat grupuri aparent independente, precum Time, pentru a-și înregistra materialele. Albumul său din 1996, 'Emancipation', a celebrat sfârșitul contractului său cu Warner Brothers, ceea ce i-a permis să lanseze oricâtă muzică dorea la casa sa de discuri NPG.

Mai târziu, a explorat comercializarea operei sale pe internet și prin aranjamente private cu lanțuri de magazine, ca mijloc de a eluda controlul marilor case de discuri. În 1999, a lansat 'Rave Un2 the Joy Fantastic' sub casa de discuri Arista; o colaborare cu Sheryl Crow, Chuck D (de la Public Enemy), Ani DiFranco și alții, albumul a primit recenzii mixte și nu a reușit să găsească un public numeros.

În 2004, Prince (care, după rezilierea oficială a contractului său cu Warner Brothers în 1999, a încetat să mai folosească simbolul ca nume) a lansat 'Musicology', un album care s-a vândut bine și a fost foarte lăudat de critici. Printre albumele ulterioare ale lui Prince se numără 'Lotusflow3r' (2009), un set de trei discuri care includea un disc de Bria Valente, o protejată a trupei. În 2014, s-a întors la Warner Brothers, a lansat 'Art Official Age' și 'PlectrumElectrum', acesta din urmă având ca acompaniament trioul feminin 3rdEyeGirl. De asemenea, au apărut pe 'HitnRun: Phase One' și 'Phase Two' (ambele în 2015).

Artistul a fost găsit mort la proprietatea sa din Paisley Park la 21 aprilie 2016. O autopsie a dezvăluit ulterior că a murit din cauza unei supradoze accidentale de fentanil, un opioid puternic. Memoriile sale, 'The Beautiful Ones', au fost publicate în 2019. Acestea includeau text, precum și fotografii și versuri originale.

Printre numeroasele premii primite de Prince de-a lungul vieții s-au numărat șapte premii Grammy (din 38 de nominalizări), un premiu Globul de Aur și patru premii MTV Video Music Awards, arată www.britannica.com. A primit un premiu pentru imagine din partea Asociației Naționale pentru Avansarea Persoanelor de Culoare (1984). A fost inclus și în Rock and Roll Hall of Fame (2004), potrivit rockhall.com. De asemenea, a fost omagiat cu un premiu pentru întreaga carieră din partea Black Entertainment Television (2010). În iunie 2016, la aproape două luni după moartea sa, i s-a acordat un titlu onorific de doctor din partea Universității din Minnesota. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com