Gustave Moreau s-a născut la Paris într-o familie bogată din clasa de mijloc, la 6 aprilie 1826. Tatăl său, arhitect, s-a asigurat că Moreau a primit o educație în domeniul clasicilor, în timp ce mama sa, o muziciană talentată, l-a adorat din cauza sănătății sale precare din copilărie. Ea și-a amintit mai târziu că a desenat neîncetat de la vârsta de 8 ani.

Când avea 13 ani, sora sa, Camille, a murit, iar Moreau a fost scos de la școală din cauza unei boli. Când avea 15 ani, a vizitat Italia și a dezvoltat rapid un interes deosebit pentru artă, în special pentru cea a antichității greco-romane și bizantine și pentru Renașterea italiană timpurie.

Mai târziu, în jurul vârstei de 18 ani, a studiat cu François-Édouard Pico, pictorul neoclasic, și s-a pregătit pentru examenul de admitere la École des Beaux-Arts din Paris. Moreau a obținut un loc la École des Beaux-Arts în 1846, studiind acolo timp de trei ani. De două ori, în 1848 și 1849, a participat la prestigiosul Prix de Rome, dar nu a reușit să câștige de ambele ori. În următorii doi ani, Moreau a studiat picturile la Muzeul Luvru, iar la începutul anilor 1850 a finalizat câteva comenzi guvernamentale, menționează www.theartstory.org.

În 1851, Moreau s-a împrietenit cu pictorul Theodore Chasseriau, care studiase sub îndrumarea lui Jean-Auguste-Dominique Ingres. Moreau a fost profund influențat de opera lui Chasseriau - în special de interesul său pentru combinarea elementelor esteticii neoclasice și romantice - și și-a înființat un studio lângă el. Aceasta a fost o perioadă cheie pentru dezvoltarea artistică a lui Moreau, iar în 1852 lucrările sale au fost expuse pentru prima dată în Salonul oficial. În același an, părinții săi i-au cumpărat o casă la Paris, pe strada La Rochefoucauld (acum Muzeul Național Gustave Moreau). Și-a înființat un studio la etajul al treilea, care a rămas sediul său pentru cea mai mare parte a restului vieții sale. În 1856, prietenul apropiat și mentorul lui Moreau, Theodore Chasseriau, a murit la tânăra vârstă de 37 de ani.

La scurt timp după moartea lui Chasseriau, Moreau s-a întors în Italia, unde a călătorit mult, studiind arta maeștrilor renascentiști și manieriști. La începutul anului 1858, Moreau l-a întâlnit pe tânărul Edgar Degas la Roma, iar cei doi au legat o prietenie, călătorind ulterior împreună la Siena și Pisa. Amândoi au avut o influență semnificativă asupra operei celuilalt și fiecare a creat cel puțin un portret al celuilalt. Mai târziu, estetica lor s-a dezvoltat în moduri foarte diferite, așa cum reiese dintr-un comentariu al lui Degas, relatat de poetul francez Paul Valery: 'El ar vrea să ne facă să credem că zeii poartă lanțuri de ceas.' Dar cei doi bărbați au rămas prieteni mai târziu în viață, în ciuda diferențelor lor artistice.

Moreau s-a întors la Paris în 1859, când a întâlnit-o pe Alexandrine Dureux. Relația celor doi nu este bine înțeleasă, parțial pentru că Moreau a ars corespondența dintre ei la moartea lui Dureux. Cu toate acestea, Moreau a descris-o ca fiind 'cea mai bună și singura sa prietenă' și a inițiat-o în arta desenului. Chiar dacă au fost împreună mai bine de 20 de ani, nu s-au căsătorit niciodată, din motive necunoscute. Unii critici au sugerat că Moreau ar fi putut fi homosexual.

În 1864, Moreau a expus 'Oedip și Sfinxul'. Lucrarea l-a adus pe Moreau în atenția publicului și a criticilor și i-a confirmat poziția de membru serios al 'establishmentului artistic', marcând începutul carierei sale mature, notează sursa citată. 'Oedip' a fost inițial achiziționat de prințul Napoleon, văr primar al împăratului Napoleon.

În 1869, Moreau a expus 'Prometeu'' și ''Europa' la Salonul anual. Deși a câștigat o medalie pentru aceste picturi, a primit și critici aspre, iar, ca răspuns, Moreau s-a retras în studioul său timp de câțiva ani: o perioadă de izolare care a contribuit probabil la o imagine ulterioară a lui ca un pustnic misterios. În această perioadă, Moreau a explorat direcții radicale noi pentru pictura sa, rezultând o revenire triumfătoare la Salon în 1876 cu 'Apariția'. A primit o serie de onoruri oficiale în anii următori, devenind Ofițer al Legiunii de Onoare în 1883, mai menționează www.theartstory.org. În anul următor, mama lui Moreau, de care era foarte apropiat, a murit, eveniment care l-a cufundat pe artist în disperare.

În 1886, poetul Jean Moreas a publicat 'Manifestul simbolist' ('Le Symbolisme'). Deși mișcarea era preocupată în primul rând de poezie (numindu-i pe Charles Baudelaire, Stephane Mallarme și Paul Verlaine drept lideri literari cheie ai mișcării), simboliștii l-au adoptat pe Moreau ca o figură artistică, iar Moreau a fost asociat atât cu simbolismul literar, cât și cu cel artistic de atunci. Acest lucru se datorează parțial influentului roman din 1884 al lui Joris-Karl Huysmans, 'A Rebours' ('Împotriva curentului'), în care dedică un întreg capitol artei lui Moreau.

În 1888, Moreau a fost ales membru al Academie des Beaux-Arts. Doi ani mai târziu, Alexandrine a murit. Profund îndurerat, Moreau a pictat 'Orfeu la mormântul Euridicei' (1891) în memoria ei. Între 1892 și moartea sa, în 1898, a fost profesor la École des Beaux-Arts, unde printre studenții săi s-au numărat Henri Matisse, Georges Roualt, Georges Desvallieres, Rene Piot și alți artiști asociați cu mișcarea fauvistă. Cel mai faimos dintre ei, Matisse, a remarcat că abordarea lui Moreau față de predare era revoluționară, deoarece își punea elevii să viziteze marile muzee din Paris ca parte a instruirii lor. Și-a dedicat ultimii ani ai vieții planificării transformării casei sale pariziene într-un muzeu, care să conțină atât lucrări finalizate, cât și neterminate, precum și obiecte și mobilier din viața sa de zi cu zi.

Influența lui Moreau poate fi regăsită în operele multor artiști și scriitori. Henri Matisse, un artist care a revoluționat arta modernă, a susținut că învățăturile lui Moreau au fost fundamentale pentru dezvoltarea sa artistică: 'Nu și-a îndrumat elevii pe calea cea dreaptă, ci i-a îndepărtat de ea. I-a făcut să se simtă neliniștiți... Nu ne-a arătat cum să pictăm; ne-a stârnit imaginația.' Un alt elev preferat, pictorul George Roualt - care, la fel ca Matisse, a fost asociat cu fauvismul la începutul secolului al XX-lea - a vorbit despre marele respect al lui Moreau pentru stilul și viziunea individuală a fiecărui artist pe care l-a meditat, mai arată sursa amintită.

Muzeul Gustave Moreau rămâne deschis vizitatorilor și astăzi și oferă șansa de a vedea lucrări neterminate, ilustrații, schițe experimentale interesante și acuarele care se apropie de abstracție. Andre Breton, fondatorul suprarealismului, a vizitat muzeul în adolescență și a fost puternic influențat de experiență: 'Descoperirea mea, la vârsta de 16 ani, a muzeului Gustave Moreau mi-a influențat pentru totdeauna ideea despre iubire... Frumusețea și iubirea mi-au fost dezvăluite pentru prima dată acolo prin intermediul câtorva fețe, al ipostazelor câtorva femei.' Interesul lui Moreau pentru vise și încercările sale de a exprima o stare emoțională abstractă prin formă, culoare și juxtapunere aveau să aibă o influență semnificativă asupra lui Breton și a altor suprarealiști, inclusiv asupra lui Salvador Dali.

Influența lui Moreau poate fi simțită și în cercurile literare. Pe lângă Joris-Karl Huysmans, influențele lui Moreau pot fi găsite în opera poetului francez de origine cubaneză Jose-Maria de Heredia, care a scris sonete inspirate de pictura artistului, și în scrierile lui Marcel Proust, un vizitator frecvent al casei lui Moreau. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.boutiquesdemusees.fr