La 26 martie, Federația Română de Box aniversează centenarul de la înființare, o perioadă tumultoasă, dar cu realizări deosebite pentru boxul românesc, prin medalii obținute de boxul amator la olimpiade, la campionatele mondiale și europene, precum și prin meciuri memorabile ale pugiliștilor români la profesionism.

La Câmpina, în 1909, a avut loc prima demonstrație de box, în România. În 1914 au fost organizate, la Ploiești, demonstrații de scrimă și de box, menționează volumul ''Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România'' (Coord. prof. dr. Alexe Nicu, Volumul I, Editura Aramis Print, 2002).

La București, s-a înființat, în 1918, Asociația ''Mitică Dona'', unde Jean Terzieff-Popovici a predat box.

Un an mai târziu, în 1919, a avut loc prima participare internațională la ''Jocurile Interaliate de la Paris'', unde au participat patru pugiliști români: Virgil Salvan, Jean Terzieff, Jean Simion și Mihail Condrus.

Boxul românesc a cunoscut o perioadă de dezvoltare după Primul Războiul Mondial. Astfel, în 1920, în București funcționau mai multe săli de box: secția de box condusă de președintele Jean Simion, din cadrul organizației ''Tenis-Club-Român''; ''Academia de Box'' înființată de Niculescu-Ianca.

Primul club de specialitate de box a fost ''Boxing clubul'' înființat de Mihail Codrus, în martie 1920, indică sursa citată.

La 21 iunie 1921, a fost înființată ''Comisia centrală de box'', primul organism de conducere a activității pugilistice din România, avându-l ca președinte pe Neagu Boerescu.

Primul campionat românesc de box a fost organizat în toamna anului 1921. Primul campion al României la categoria pană a fost Constantin Vârlam, iar Dan Chirilă, campion la categoria ușoară, prin neprezentarea adversarului.

În 1925, a fost înființată ''Federațiunea profesionistă de box'', care a fost oficializată la 26 martie 1926, sub denumirea Federația Română de Box, sub președinția lui Nicolae Niculescu-Ianca. În același an, 1926, a fost confirmată afilierea la International Boxing Union. Federația a fost afiliată și la Asociația Europeană de Box Profesionist.

Comisia de box amator și Federația Română de Box profesionist au fuzionat sub numele de Federația Română de Box. Primul președinte al acestui for a fost Neagu Boerescu.

Lucian Popescu a cucerit, la 7 iunie 1930, titlul de campion european la categoria muscă în fața luptătorului francez Kid Oliva.

În 1930, Marian Plăeșu (argint) și Nicolae Carata (bronz) au obținut primele medalii la Campionatele Europene de amatori.

Lucian Popescu a cucerit, în 1931, al doilea titlu european la profesioniști, la București, când l-a învins la puncte pe spaniolul Carlos Flix, la categoria cocoș. Ulterior, a pierdut cele două titluri europene, în meciurile la Paris și la Milano.

În 1938, Toma Aurel l-a învins prin descalificarea adversarului pe pugilistul italian Gino Cattaneo pentru titlul european, pe care l-a pierdut ulterior pentru că nu a mai boxat, la momentul stabilit inițial cu un adversar desemnat de Federația Internațională.

Lucian Popescu a recâștigat, în 1939, titlul european la categoria pană în fața belgianului Phil Dolhem.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1948, Organizația Sportul Popular (OSP) a luat măsuri pentru desființarea boxului profesionist, printre ultimii pugiliști profesioniști de valoare continentală s-au numărat Ion Popa și Ion Chiriac.

Vasile Tiță a cucerit medalia de argint, iar Gheorghe Fiat pe cea de bronz la Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952).

Nicolae Linca a obținut primul titlu olimpic la box pentru România, la olimpiada de vară de la Melbourne (1956), învingându-l în finală pe irlandezul Fred Tiedt. Cu același prilej, Mircea Dobrescu a obținut medalia de argint, Gheorghe Negrea tot argint, iar Constantin Dumitrescu medalia de bronz.

La Jocurile Olimpice de vară de la Roma (1960), Ion Monea a obținut medalia de bronz, iar opt ani mai târziu, la JO 1968 a obținut medalia de argint. Și Calistrat Cuțov a luat bronzul la ediția JO de la Roma.

Ion Alexe a cucerit medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Munchen în 1972.

La ediția următoare a Jocurilor Olimpice de vară, în 1976 la Montreal, boxul românesc a strâns cinci medalii, după cum urmează: două de argint (Simion Cuțov și Mircea Simon) și trei de bronz (Costică Dafinoiu, Alec Năstac, Victor Zilberman).

Ulterior, palmaresul a mai scăzut în ce privește succesele la edițiile Jocurilor Olimpice de vară, după cum urmează: Moscova (1980) - 2 medalii de bronz (Dumitru Cipere, Valentin Silaghi); Los Angeles (1984) - 1 medalie de bronz (Mircea Fulger); Seul (1988) - 1 medalie de argint (Daniel Dumitrescu); Barcelona (1992) - 1 medalie de bronz (Leonard Doroftei), iar la Atlanta (1996) - 2 medalii de bronz, prin Leonard Doroftei și Marian Simion, menționează volumul ''Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România''.

Între anii 1989-1994, boxul românesc a fost dominat la nivel de performanțe de personalitatea marelui pugilist Francisc Vaștag.

La seniori, Vaștag a obținut: trei titluri mondiale (1989, 1993 și 1995) și o medalie de bronz (1991), a fost campion european în 1993 și 1996, a obținut aur la Jocurile Bunăvoinței (1990), a fost câștigător de șase ori al turneului Centura de Aur la categoria sa, precum și al multor alte turnee internaționale, mai indică sursa citată.

În 1995, la Aachen (Germania), Mihai Leu a obținut centura de campion intercontinental la cat. werlter. La 22 februarie 1997, a devenit campion mondial la categoria sa, în versiunea WBO.

Deja, în anul 2000, boxul era practicat în toate județele țării, fiind vorba despre 146 de secții afiliate și 3691 sportivi legitimați, dintre care 1.766 seniori (1.712 bărbați și 54 de femei), 1.678 de juniori și 247 de copii. Sportivii erau pregătiți de 146 de antrenori, 11 instructori și erau implicați în judecarea meciurilor 322 de arbitri acreditați.

Frații Dorel și Marian Simion au cucerit medaliile de bronz și argint pentru delegația României la Jocurile Olimpice de vară de la Sydney din 2000.

Boxul românesc a obținut două medalii de argint și una de bronz la Mondialele de seniori de la Belfast (Irlanda de Nord), din 2001, cele de argint fiind obținute prin Marian Simion și Marian Velicu, iar cea de bronz prin Claudiu Râșco.

Federația Română de Box a fost reorganizată, în 2001, în acord cu prevederile Legii educației fizice și sportului 69/28 aprilie 2000. Adunarea Generală, desfășurată la 8 decembrie 2001, a adoptat noul Statut și a ales Biroul Federal ca organ de conducere al federației.

Leonard Doroftei a devenit campion mondial, la 6 ianuarie 2002, al categoriei semiușoară (versiunea WBA), învingându-l la puncte după 12 reprize pe deținătorul centurii, argentinianul Raul Balbi, în cadrul unei gale disputate la San Antonio (Texas, SUA). Ulterior, în Sala Polivalentă din Capitală, la 31 mai 2002, după un meci istovitor, sportivul și-a păstrat centura de campion mondial al categoriei semiușoară (versiunea WBA), învingându-l la puncte pe Raul Balbi (Argentina), în unanimitate.

Doroftei a încheiat la egalitate meciul cu Paul Spadafora (SUA), la Pittsburgh, în 17 mai 2003, pentru unificarea titlului de campion mondial la categoria ușoară (WBA și IBF). Netrecând proba obligatorie a cântarului, în 24 octombrie 2003, pentru că avea 63,350 kg, iar greutatea admisă pentru disputarea meciului era de 61,230 kg, Doroftei a pierdut titlul mondial în versiunea WBA.

La 25 iulie 2004, la Atlantic City, în New Jersey (SUA), canadianul Arturo Gatti l-a învins prin KO în repriza a doua pe Leonard Doroftei, în meciul în care nord-americanul și-a pus în joc centura de campion la categoria super-ușoară (versiunea WBC). Pentru Doroftei a fost primul eșec la profesioniști și ultimul meci din carieră pentru pugilistul ploieștean.

La JO de vară de la Atena din 2004, Ionuț Gheorghe a obținut medalia de bronz la categoria 64 kg.

Bute și-a apărat, la 21 aprilie 2005, cu succes centura de campion nord-american (NABA) la categoria supermijlocie, în gala de box profesionist ''Stelele Ringului'' de la Galați, învingându-l prin KO în repriza a patra pe americanul Donny McCrary.

La 4 iunie 2005, la Montreal, Bute a reușit cea de-a 13-a sa victorie, apărându-și cu succes titlul de campion nord-american (NABA) la categoria supermijlocie în fața americanului Jose Spearman. Câteva luni mai târziu, la 17 septembrie 2005, el a reușit o nouă victorie prin KO (repriza a opta), a 14-a în tot atâtea meciuri, în fața americanului de origine egipteană Kabary Salem, la Montreal, la supermijlocie, pentru titlurile de campion al versiunilor WBC Continental și NABF.

Lucian Bute a câștigat împotriva americanului William Joppy meciul pentru titlul mondial, versiunea IBF, la categoria supermijlocie, la 1 martie 2008, la Montreal.

Ploieșteanul Adrian Diaconu l-a învins la puncte pe americanul Chris Henry, într-un meci desfășurat pe durata a 12 reprize, pentru titlul mondial interimar WBC la categoria semigrea, la 19 aprilie, în gala de box profesionist de la Sala Polivalentă din Capitală. Tot atunci, Viorel Simion a cucerit centura de campion WBC Mediteranean la categoria pană.

Bute și-a păstrat titlul de campion mondial la supermijlocie (versiunea IBF), după ce l-a învins la puncte, în 12 reprize, pe mexicanul Librado Andrade, la 24 octombrie 2008, la Montreal.

Jo Jo Dan (Ionuț Ion) a intrat în posesia titlului vacant WBC Continental Americas la categoria super-ușoară, după victoria prin KO în repriza a 11-a a meciului cu mexicanul Miguel Casillas, la 19 decembrie 2008, în gala profesionistă de la Ploiești.

Bute și-a apărat cu succes pentru a treia oară centura mondială IBF la supermijlocie în fața columbianului Fulgencio Zuniga, pe 13 martie 2009, la Montreal.

Lucian Bute, campionul mondial IBF la supermijlocie, și-a apărat cu succes pentru a patra oară centura mondială în fața mexicanului Librado Andrade, în meciul din 28 noiembrie 2008, de la Quebec, și ulterior, la 17 aprilie 2010, la Montreal, pentru a cincea oară centura de campion, printr-o victorie în fața columbianului Edison Miranda, obținută prin KO în repriza a treia. Pugilistul din Pechea (jud. Galați) și-a apărat cu succes, apoi, pentru a șasea oară centura de campion mondial IBF la supermijlocie, la 15 octombrie 2010, la Montreal învingându-l prin KO tehnic în repriza a noua pe americanul Jesse Brinkley, în gala profesionistă desfășurată la Centre Bell.

Viorel Simion a obținut centura de campion intercontinental la categoria pană al versiunii WBC, după ce l-a învins, prin KO în repriza a 9-a, în cadrul galei ''Campion pentru România'', din 9 iulie 2011, de la Romexpo, pe deținătorul centurii, filipinezul Jun Talape. În ''main eventul'' galei de la Romexpo, Lucian Bute și-a apărat pentru a opta oară cu succes centura de campion mondial al categoriei supermijlocie (versiunea IBF), învingându-l prin KO în repriza a 4-a pe francezul Jean-Paul Mendy.

Britanicul Carl Froch l-a învins pe Lucian Bute prin KO tehnic, în repriza a cincea, românul pierzând centura de campion mondial IBF la categoria supermijlocie, într-o gală profesionistă la 26 mai 2012, în Capital FM Arena din Nottingham (Marea Britanie). Bute a suferit prima sa înfrângere la profesioniști.

La Jocurile Olimpice de la Londra din 2012 (27 iulie - 12 august), pugiliștii români au reușit să ajungă până în optimile competiției: Andrei Bogdan Juratoni (cat. 75 kg) și Mihaela Lăcătuș (cat. 60 kg).

Viorel Simion și-a apărat cu succes centura de campion WBC International la categoria pană, după ce l-a învins pe filipinezui Ryan Sermona prin KO tehnic în repriza a patra, la 29 noiembrie 2012, la Sala Polivalentă din Craiova.

Bute a suferit, la 18 ianuarie 2014, a doua sa înfrângere din carieră, la Montreal, în fața canadianului de origine haitiană Jean Pascal, la puncte, în limitele categoriei semigrea.

România a găzduit, în perioada 31 mai - 7 iunie 2014, Campionatele Europene de box feminin de la București, în sala Sala Polivalentă ''Ioan Kunst-Ghermănescu'', la care au luat parte aproximativ 200 de pugiliste din 31 de țări. Delegația României a ocupat locul 3, cu o medalie de aur, una de argint și 3 de bronz, în clasamentul pe națiuni, după Rusia și Bulgaria.

La 28 august 2015, Viorel Simion a câștigat titlul mondial WBF la categoria pană, în gala profesionistă de la Patinoarul din Galați. Tot el a câștigat, la 18 martie 2016, centura IBF Intercontinental la categoria pană, într-o gală profesionistă desfășurată la Circul Globus din București, după ce l-a învins pe belgianul Alexander Miskirtchian, la puncte, într-un meci pe durata a 12 reprize.

Bute a ratat titlul mondial WBC la categoria supermijlocie, după ce a terminat la egalitate cu suedezul de origine gambiană Badou Jack, campionul en titre, pe 30 aprilie 2016, într-o gală desfășurată la Washington DC.

Viorel Simion și-a apărat cu succes centura IBF Inter-Continental la categoria pană, după ce l-a învins la puncte pe spaniolul Andoni Gago, la 14 octombrie 2016, după 12 reprize, în gala profesionistă de la Circul Globus din București.

Bute a susținut ultimul său meci din cariera profesionistă la 24 februarie 2017, la Quebec City, pierzând prin KO în fața columbianului Eleider Alvarez. Doi ani mai târziu, la 21 martie 2019, pugilistul din comuna Pechea (județul Galați), fost campion mondial IBF la categoria supermijlocie între anii 2007 și 2012, și-a anunțat retragerea din activitatea sportivă.

Flavius Biea a câștigat, la 29 iunie 2019, centura de campion Intercontinental IBA la categoria super welter, în gala din Sala Sporturilor din Timișoara, după ce l-a învins la puncte, în zece reprize, pe mexicanul Jesus Gurrola. Și-a apărat cu succes, la 30 iulie 2021, titlul de campion intercontinental IBA la categoria super welter, după ce l-a învins la puncte pe mexicanul Ivan Alvarez, în gala din Sala Sporturilor din Timișoara. Apoi, în 5 mai 2023, Biea a câștigat centura vacantă de campion mondial IBA la categoria mijlocie, după ce l-a învins la puncte pe argentinianul Juan Jose Velasco, într-o gală profesionistă la Mioveni.

La Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, delegația României de box a obținut un loc 5 prin Maria Claudia Nechita (cat. 57 kg). Patru ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, delegația României a avut o singură reprezentantă la box, pugilista Lăcrămioara Perijoc (cat. 54 kg), care s-a clasat pe locul 9.

Adunarea Generală ordinară a Federației Române de Box, din 30 aprilie 2025, a votat afilierea la World Boxing, structură recunoscută oficial de către Comitetul Internațional Olimpic. Consiliul Executiv al World Boxing a aprobat, la 19 iunie 2025, afilierea a cinci noi țări, printre care și România. La Congresul de la Roma din 23 noiembrie 2025, Federația Română de Box a devenit membru cu drepturi depline al World Boxing.

În această sută de ani de existență, Federația Română de Box a avut la cârma sa figuri reprezentative ale ringului: prof. univ. Constantin Stoicescu (în anii '40), Benone Petrescu, Egizzio Massini, Gheorghe Calcan (1958-1966), Ion Tudosiu (1967-1968), Gheorghe Guriev (1969-1986), Cornel Nicoda, Tudor Stănică, Ion Sfetcu, Dumitru Sechelariu (1992-1993), Ion Șerban (1993-2000), Mihai Leu (ianuarie-aprilie 2001), Iosif Armaș (2001-2004), Rudel Obreja (2004-2012), Leonard Doroftei (2012-2015). Începând din ianuarie 2016, președinte al FR de Box este Vasile Cîtea. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Irina Giurgiu)