Pictorul și graficianul român Theodor Aman, artistul care avea să întemeieze primele școli românești de arte frumoase, s-a născut la Câmpulung Muscel, la 20 martie 1831.

Fiu al marelui serdar Dimitrie Aman, român cuțovlah din sudul Dunării, și al Despinei, acesta și-a petrecut copilăria în casa părintească din Craiova, situată chiar în curtea Bisericii 'Sfânta Treime'. Aici a fost locul în care pictorul a rămas fermecat pentru totdeauna de artă, dar și de frumusețea picturii bizantine pe care o va aprecia mai târziu.

Theodor Aman a beneficiat de poziția sa socială pentru a se educa în domeniul artelor, urmând cursurile de desen ale Școlii Centrale din Craiova și apoi cursurile Colegiului Sfântul Sava din București.

În perioada 1850-1857 se stabilește la Paris pentru a studia în atelierele artiștilor Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot, ambii fiind foști discipoli ai pictorului Jaques-Louis David (1748-1825), reprezentant al neoclasicismului în pictura franceză.

Vernisajul expoziţiei 'Misterele picturii lui Theodor Aman', la Muzeul Theodor Aman (23 decembrie 2014).

Foto:(c) ANGELO BREZOIANU/AGERPRES FOTO

Gustul pentru pictura istorică avea să i se transmită și pictorului român, care, odată întors în țară, va îmbogăți patrimoniul cultural cu o serie de picturi istorice, menite să ofere un suport vizual și detaliat al unor momente cruciale din istoria țării.

La Paris, artistul va deține succesiv două ateliere, unul în rue Lafayette, iar celălalt pe rue Neuve-Breda, nr. 10. În anul 1853, începe să expună la Salonul Oficial de la Paris. Tot aici, câțiva ani mai târziu, va expune pictura istorică 'Bătălia de la Alma', în cadrul Expoziției Universale.

A fost acceptat la Salonul Oficial de la Paris și în anul 1857, cu două lucrări, 'Vânători și zuavi în fața Sevastopolului' și 'Țigancă din Valahia'.

Revenit definitiv acasă, Theodor Aman, alături de pictorul Gheorghe Tattarescu, a înaintat mai multe memorii către autorități și a reușit să înființeze o Școală de Belle-Arte, în anul 1864. În Sud-Estul Europei mai exista doar o școală superioară de acest gen, aceasta fiind deschisă la Atena, în anul 1837, numai cu specializările de sculptură și desen.

Odată cu întemeierea Școlii de Belle-Arte din București a fost organizată, pe aceleași principii, o școală de artă și la Iași, condusă de G. Panaitescu-Bardasare, care era în corespondență permanentă cu Theodor Aman. Cu această ocazie, se înființau și două pinacoteci, la Iași și la București, instituții care completau cele două școli de artă.

La doar 33 de ani, Theodor Aman a fost numit director, fiind și profesor de pictură, alături de Gheorghe Tattarescu.

Theodor Aman continuă să picteze lucrări monumentale cu teme istorice, seria istorică a picturii sale fiind impresionantă. Artistul prezintă momente importante din domnia marilor voievozi din Muntenia și Moldova în lucrări precum: 'Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul' (1852), 'Bătălia românilor cu turcii pe insula Sf. Gheorghe' (1859), 'Ștefan cel Mare căzând de pe cal în bătălia de la Scheia', 'Mihai Viteazul primind pe solii turci cu daruri din partea sultanului' (1864), 'Mihai Viteazul contemplând capul lui Andrei Bathory' (1865), 'Răpirea cadânelor' (1862).

Pictorul surprinde și momente din istoria contemporană lui, în lucrări ca: 'Lupta de la Alma' (1855), 'Unirea Principatelor', 'Hora Unirii de la Craiova' (1857) sau 'Constituanta'.

Din anul 1872, Theodor Aman începe să lucreze și în gravură. Pentru că prin intermediul gravurii se putea realiza mult mai ușor multiplicarea unei imagini, Aman a folosit această tehnică pentru a realiza portrete ale unor personaje istorice, destinate să rămână în memoria colectivă. Artistul va executa portretele unor domnitori, dar și ale unor oameni politici importanți: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Tudor Vladimirescu, Enăchiță Văcărescu, Cezar Bolliac sau Ion Eliade Rădulescu.

Se căsătorește în 1865; soția sa, Ana, o tânără cu o educație rafinată, era fiica paharnicului de origine aromână Iordache Politimos și a Zincăi, născută Butculescu.

După căsătorie, Theodor Aman a început construcția unei case pe un teren de pe strada Clemenței, actuala stradă C.A. Rosetti.

Casa Aman a fost proiectată în stil neoclasic, fiind decorată în interior chiar de Aman, care a sculptat mobilierul casei și ușile atelierului cu medalioane în relief reprezentându-i pe Raffaelo, Tiziano, Rembrandt și Veronese.

În interior a sculptat medalioane reprezentându-i pe Traian, Decebal, Radu Negru, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Matei Basarab. Basoreliefurile montate pe exteriorul casei îi înfățișează pe Leonardo da Vinci și pe Michelangelo, iar picturile murale din interiorul casei îi sunt dedicate lui Mihai Viteazul.

Vernisajul expoziţiei 'Misterele picturii lui Theodor Aman', la Muzeul Theodor Aman (23 decembrie 2014).

Foto:(c) ANGELO BREZOIANU/AGERPRES FOTO

Spectaculoasa reședință Aman a fost terminată în anul 1869 și a devenit un important spațiu monden al Bucureștiului.

În casa pictorului s-au perindat și marii artiști ai perioadei: Karl Storck, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Ion Georgescu, prietenii sau studenții maestrului.

Theodor Aman a murit la numai 60 de ani, la 19 august 1891. A lăsat însă o mare moștenire, întrega sa operă numărând aproape 3.000 de lucrări. Datorită meritelor sale deosebite, Academia Română l-a trecut post-mortem în rândurile membrilor ei prin ședința din 10 septembrie 1991. (surse: https://cimec.ro; https://muzeulbucurestiului.ro; https://ziarullumina.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Muzeul Theodor Aman/facebook