Cu un palmares bogat atât în regie, cât și în scenaristică, cineastul italian Bernardo Bertolucci a fost nominalizat la Premiile Academiei Americane de cinci ori și a primit două Oscaruri, pentru producția ''Ultimul împărat'' (1987), recompensată atât pentru regie, cât și pentru scenariu. Astfel, în 1998, a devenit primul regizor italian recompensat cu un premiu Oscar.

Bernardo Bertolucci a inspirat o generație cu 'Il Conformista'/ 'Conformistul' (1970), continuând să creeze multe filme impresionante, precum '1900' (1976), 'Ultimul tango la Paris' (1972) sau 'Ultimul împărat' (1987), scria criticul Philip Concannon, la moartea cineastului, în 2018, în articolul 'Bernardo Bertolucci obituary: an extraordinary director of visually outstanding cinema' (sursa: https://www.bfi.org.uk/).

Bernardo Bertolucci s-a născut la 16 martie 1941, la Parma, în familia poetului și criticului Attilio Bertolucci și a profesoarei de literatură Ninetta Giovanardi. Tânărul Bernardo și-a petrecut o mare parte din copilărie scriind la ferma bunicului său patern, în Baccanelli, până la vârsta de 12 ani, potrivit site-ului https://bernardobertolucci.org/.

Familia Bertolucci se mută în cartierul Monteverde Vecchio din Roma, În 1954.

În 1956, în vacanța de vară în satul Casarola din Apenini, lângă Parma, tânărul Bernardo realizează primul său scurtmetraj, ''La teleferica'', cu o cameră de 16 mm împrumutată. Trei luni mai târziu, filmează ''La morte del maiale'' la ferma din Baccanelli, alături de fratele său mai mic, Giuseppe (care avea să devină și el regizor). Astfel, urmează calea cinematografiei, notează biografia publicată de British Film Institute pe https://www.bfi.org.uk/.

'La asta visez: să trăiesc filme, să ajung în punctul în care poți trăi pentru filme, poți gândi cinematografic, poți mânca cinematografic, poți dormi cinematografic, așa cum un poet, un pictor, trăiește, mănâncă, doarme pictând.', spunea Bernardo Bertolucci, citat pe pagina www.sensesofcinema.com.

Bernardo Bertolucci și-a dorit inițial să devină poet, ca tatăl său, astfel că a urmat cursurile Facultății de Literatură Modernă ale Universității din Roma, unde a ajuns să lucreze ca asistent de regie pentru Pier Paolo Pasolini, la vârsta de 20 de ani.

În 1960, petrece o lună întreagă la legendara Cinematheque Francaise, condusă de Henri Langlois, împreună cu vărul său, Giovanni Bertolucci. În 1961, abandonează studiile de literatură.

La vârsta de 21 de ani, la câteva zile după câștigarea Premiului Viareggio pentru micul volum de poezie ''In cerca del mistero'', Bertolucci debutează cu lungmetrajul ''La Commare secca'', bazat pe o poveste a lui Pasolini, la Festivalul de Film de la Veneția.

În 1964, prezintă producția în mare parte autobiografică ''Prima della rivoluzione'' la Festivalul de la Cannes.

Realizează un documentar în trei episoade pentru televiziunea RAI, ''La via del petrolio'' (1967). În același an, lansează scurtmetrajul avangardist ''Agonia'', parte din filmul colectiv ''Amore e rabbia'', și lucrează la povestea ''C'era una volta il West'', potrivit bernardobertolucci.org.

Fructificând experiența sa în psihanaliză, lansează, în 1970, aproape simultan ''Strategia del ragno'' (bazat pe o poveste de Jorge Luis Borges) și ''Il conformista'' (bazat pe un roman cu același nume al lui Alberto Moravia). Acțiunea din ambele pelicule este plasată în epoca fascistă, cele două lungmetraje dezvăluind angajamentul din ce în ce mai politic al tânărului regizor, la fel ca documentarul ''La salute e malata'' (1971).

Un alt moment emblematic pentru cariera cineastului a fost lansarea celebrului ''Ultimul Tango la Paris'' (1972), cu Marlon Brando, care îi aduce succes la nivel mondial și două nominalizări la Oscar, dar și un proces pentru obscenitate, care l-a costat pierderea drepturilor civile timp de cinci ani, mai dezvăluie sursa citată. În descrierea relației dureroase, lipsite de iubire și bucurie dintre un american de vârstă mijlocie (Marlon Brando) și o tânără franțuzoaică (Maria Schneider), Bertolucci a încercat să demonstreze, spunea el într-un interviu despre film, că 'orice relație sexuală este condamnată', nota theguardian.com/.

Saga ''1900'' (1976), care timp de cinci ore și 17 minute prezintă conflictul politic dintre socialiști și fasciști, este salutată în toată Europa drept echivalentul italian al peliculei ''Pe aripile vântului'', în timp ce în Statele Unite și Uniunea Sovietică este boicotată.

Filmat în China ca o producție europeană independentă, epopeea magistrală ''Ultimul împărat'' devine primul indicator al unei experiențe globale, mai ales după ce a primit nouă premii Oscar la Hollywood, inclusiv pentru ''Cel mai bun film'', în aprilie 1988. Bernardo Bertolucci a fost recompensat și cu un Glob de Aur pentru regia acestui film.

''Un ceai în Sahara'' (1990) este recompensat cu un premiu BAFTA pentru imagine, iar Bernardo Bertolucci este nominalizat din nou la Globurile de Aur.

Realizat special pentru publicul tânăr, ''Little Buddha'' (1993) atrage și spectatori mai în vârstă prin explorarea înțelepciunii milenare a Orientului, bazată pe cazul real al unui băiat occidental considerat reîncarnarea unui lider spiritual tibetan.

În 1996, ''Stealing Beauty'', cu Liv Tyler, în vârstă de 19 ani, marchează revenirea mult așteptată a lui 'Mister Oscar' în Italia natală și începutul așa-numitei ''trilogia intimista'' sau ''trilogia de cameră''. Pentru acest film, este nominalizat la Festivalul de la Cannes pentru distincția Palme d'Or, potrivit www.imdb.com. Urmează ''Asediul iubirii'' (1998) și ''Triumful dragostei'' (2001) în aceeași serie.

Un alt succes controversat, ''Visătorii'' (2003), filmat la Paris, reia spiritul utopic al unei întregi generații, în perioada care a precedat evenimentele explozive din mai 1968.

A fost distins cu Leul de Aur, la vârsta de 75 de ani, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Veneția din 2007. În 2011, primește Palme d'Or pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Cannes.

''Io e te'' (2012), ultimul lungmetraj regizat de Bertolucci, transformă 'trilogia de cameră' într-o 'tetralogie', punctează https://bernardobertolucci.org/.

În 2013, a fost președinte al juriului celei de-a 70-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Veneția, care a acordat Leul de Aur documentarului ''Sacro GRA'', realizat de Gianfranco Rosi. În cadrul festivalului, regizorul își prezintă scurtmetrajul ''Scarpette rosse'', parte a colecției de filme ''Future Reloaded''.

A primit distincția ''Laurea Honoris Causa' în Istoria și Critica Artelor Spectacolului la Universitatea din Parma, în 2012.

În 2018, Bertolucci a scris împreună cu Ilaria Bernardini și Ludovica Rampoldi scenariul pentru ''The Echo Chamber'', ultimul său proiect cinematografic, amintește sursa citată.

A murit la 26 noiembrie 2018. A fost căsătorit cu actrița Adriana Asti, protagonista din ''Prima della rivoluzione'', și apoi, din 1978, cu regizoarea Clare Peploe, potrivit www.theguardian.com. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: cinemagia.ro