Ziua mondială a protecției civile este marcată în fiecare an la 1 martie și a fost instituită în anul 1990, printr-o decizie a Adunării generale a Organizației Internaționale a Protecției Civile. În anul 1972, la 1 martie, a intrat în vigoare Constituția Organizației Internaționale a Protecției Civile (International Civil Defence Organisation, ICDO).

Marcarea Zilei mondiale a protecției civile are ca scop aducerea în atenția opiniei publice a importanței vitale a protecției civile și sensibilizarea cu privire la pregătirea și măsurile de prevenire și de auto-protecție în caz de accidente sau dezastre. Totodată, cu acest prilej se aduce un tribut eforturilor, sacrificiilor și realizărilor tuturor serviciilor naționale responsabile cu lupta împotriva dezastrelor.

Tema din 2026 a Zilei mondiale a protecției civile este ''Gestionarea riscurilor de mediu pentru un viitor rezilient și sustenabil'', conform site-ului https://icdo.org/.

În mesajul său, secretarul general al ICDO, Arguj Kalantarli, arată că celebrarea în 2026 a Zilei mondiale a protecției civile subliniază importanța crescândă a anticipării, reducerii și răspunsului la riscurile asociate cu degradarea mediului și cu impactul accelerat al schimbărilor climatice. ''Ziua mondială a protecției civile oferă o oportunitate importantă de a reafirma angajamentul nostru colectiv față de protejarea populațiilor civile și față de principiile umanitare care stau la baza activității organizației noastre'', spune secretarul general al ICDO în mesajul postat pe site-ul https://icdo.org/.

Într-un mediu de risc din ce în ce mai complex, caracterizat de dezastre naturale, pericole tehnologice, schimbări climatice și provocări umanitare în continuă evoluție, apărarea civilă și protecția civilă rămân esențiale pentru consolidarea siguranței, rezilienței și protejării demnității umane. În acest sens, gestionarea riscurilor de mediu nu ar trebui înțeleasă ca un domeniu de politică separat, ci ca o parte integrantă a protecției civile. Aceasta necesită capacități sporite de avertizare timpurie, măsuri consolidate de prevenire și pregătire, precum și dezvoltarea unei infrastructuri și a unor comunități rezistente, pentru a asigura o dezvoltare durabilă și a proteja securitatea umană, se mai subliniază, între altele, în mesajul secretarului general al ICDO, Arguj Kalantarli.

Organizația Internațională a Protecției Civile (ICDO) este o organizație interguvernamentală al cărei obiectiv este să contribuie la dezvoltarea de către state a structurilor care asigură protecția și asistența populației, precum și protejarea bunurilor și a mediului în caz de dezastre naturale sau provocate de om, conform site-ului http://icdo.org. Organizația are, de asemenea, ca misiune încurajarea cooperării și solidarității reciproce între structurile naționale de protecție civilă ale statelor membre. ICDO are un lung istoric de realizări în elaborarea capacității manageriale și fizice a țărilor membre și nemembre pentru a face față riscurilor de dezastre. Sediul organizației se află la Geneva.

Originile organizației datează din 1931, anul în care generalul George Saint-Paul, medic chirurg, a înființat, la Paris, asociația 'Lieux de Geneva' ('Zonele Geneva'). Generalul George Saint-Paul rămăsese profund marcat de atrocitățile și cruzimea de pe urma cărora populația a suferit în Primul Război Mondial. Ca atare, el a avut ideea creării de zone de siguranță sau zone neutre, unde populația civilă, și în mod special femeile, copiii, bătrânii și infirmii, să poată găsi un refugiu pe timp de război. În 1937, la cererea generalului Saint-Paul, Asociația internațională a zonelor Geneva ('Lieux de Geneve International Association') a fost transferată la Geneva și a devenit 'Asociația internațională pentru protecția populației civile și a clădirilor istorice în vreme de război'.

La Conferința Internațională din 1954, de la Berlin, privind problema protecției populației civile în timp de război, s-a pus în dezbare necesitatea creării și recunoașterii zonelor neutre și a orașelor deschise. Această întâlnire a rămas cunoscută, ulterior, sub numele de 'Prima Conferință Mondială de Apărare Civilă'. Începând cu anii '60, organizația și-a lărgit preocupările, incluzând, pe lângă protecția populației pe timp de război, și protecția pe timp de pace, în cazul producerii dezastrelor naturale și tehnologice.

În prezent, Organizația Internațională a Protecției Civile are 61 de state membre, 15 state cu statut de observator și 21 de membri afiliați. Adunarea generală este autoritatea supremă a organizației și este alcătuită din delegați reprezentând statele membre, potrivit site-ului http://icdo.org.

În România, actul de naștere al Protecției Civile este considerat Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, care aproba Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene. Prin acesta s-a stabilit că 'Apărarea Pasivă este pregătită și pusă în aplicare pe întregul teritoriu de Ministerul de Interne, prin Comisia Superioară de Apărare Pasivă'. Astfel, în România, Ziua protecției civile se sărbătorește la data de 28 februarie. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)