Pajiștile de iarbă marină există în 159 de țări de pe șase continente, acoperind între 160.000 și 266.000 de kilometri pătrați, ceea ce le face unul dintre cele mai răspândite habitate costiere de pe Pământ, explică https://www.un.org/ și https://www.projectseagrass.org/.

Aproape 30% din suprafața globală de iarbă marină a fost pierdută de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar cel puțin 22 din cele 72 de specii de iarbă marină din lume sunt în declin. Ierburile marine, ca parte a ecosistemului marin, stochează până la 18% din carbonul oceanic al lumii.

Conservarea și restaurarea pajiștilor de iarbă marină poate ajuta, de asemenea, țările să atingă 26 de ținte și indicatori asociați cu zece Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), explică Organizația Națiunilor Unite.

În mai 2022, Adunarea Generală a adoptat A/RES/76/265, proclamând 1 martie Ziua mondială a ierbii de mare. Rezoluția subliniază nevoia urgentă de a crește gradul de conștientizare la toate nivelurile și de a promova și facilita acțiuni pentru conservarea ierbilor marine, pentru a contribui la sănătatea și dezvoltarea acestora, ținând cont de faptul că îmbunătățirea serviciilor și funcțiilor ecosistemice este importantă pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.

Ierburile marine sunt plante cu flori care se găsesc în apele puțin adânci ale fiecărui continent, mai puțin în Antarctica. Ele formează lunci subacvatice extinse, creând habitate complexe, foarte productive și bogate din punct de vedere biologic. Acoperind doar 0,1% din fundul oceanului, aceste pajiști cu iarbă de mare oferă hrană și adăpost pentru mii de specii de pești, căluți de mare, broaște țestoase etc. și susțin unele dintre cele mai mari zone de pescuit din lume. Ele îmbunătățesc calitatea apei prin filtrarea, recircularea și stocarea nutrienților și a poluanților, reducând contaminarea fructelor de mare, potrivit https://www.unep.org/.

Fiind absorbante de carbon extrem de eficiente, acestea pot stoca până la 18% din carbonul oceanic al lumii, ceea ce le face o soluție puternică pentru a combate impactul schimbărilor climatice. Pentru că amortizează acidificarea oceanelor, acestea contribuie la rezistența celor mai vulnerabile ecosisteme și specii, cum ar fi recifele de corali. Iar pentru populațiile de coastă, acestea acționează ca primă linie de apărare de-a lungul coastelor, reducând energia valurilor, protejând oamenii de riscul tot mai mare de inundații și furtuni.

În ciuda contribuției sale importante la dezvoltarea durabilă și la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, această componentă esențială a biodiversității marine este în pericol, aproximativ un sfert din toate pajiștile fiind în zone marine protejate.

Totuși, unele zone au înregistrat o diminuare a scăderii sau o recuperare substanțială a ierbii de mare. Proiecte sunt deja în desfășurare în diferite țări, iar câteva au fost selectate ca inițiative emblematice în acest domeniu, între acestea numărându-se Comore, Madagascar, Mozambique, Tanzania, conform www.projectseagrass.org/. Project Seagrass a fost fondat pe filosofia transformării cercetării de ultimă generație în acțiuni eficiente de conservare și restaurare de o echipă condusă de oameni de știință de renume mondial în domeniul ierbii marine. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.editiaverde.ro